Limfomul non-Hodgkin (cunoscut si sub numele de NHL sau, uneori, doar limfom) este un cancer care incepe in celulele albe, numite limfocite, care fac parte din sistemul imunitar al organismului.
NHL este un termen folosit pentru multe tipuri diferite de limfom, care au toate aceleasi caracteristici. Exista un alt tip principal de limfom, numit limfom Hodgkin, care este tratat diferit.
NHL afecteaza cel mai adesea adultii, insa copiii pot fi afectati si ei. NHL incepe, de obicei, in ganglionii limfatici sau in alte tesuturi limfatice, dar uneori poate afecta pielea.
Principalele situsuri ale tesutului limfoid sunt:
• Ganglionii limfatici: Ganglionii limfatici sunt colectii de limfocite si alte celule ale sistemului imunitar. Ei sunt in tot corpul, inclusiv in torace, abdomen si pelvis. Sunt conectate unul cu altul printr-un sistem de vase limfatice.
• Vasele limfatice: Reprezinta o retea de tuburi mici (foarte asemanatoare vaselor de sange) care leaga ganglionii limfatici si transporta celulele imune intr-un fluid clar numit limfa.
• Splina: Splina este un organ care se afla sub coastele inferioare din partea stanga si face parte din sistemul imunitar.
Ea produce limfocite si alte celule ale sistemului imunitar. De asemenea, stocheaza celulele sanguine sanatoase si filtreaza celulele sanguine deteriorate, bacteriile si deseurile celulare.
• Maduva osoasa: Se produc noi celule sanguine (inclusiv unele limfocite).
• Timus: timusul este un organ mic in spatele partii superioare a pieptului si in fata inimii. Este important pentru dezvoltarea limfocitelor T.
• Amigdale palatine: Acestea sunt colectii de tesut limfatic in partea posterioara a gatului. Ele ajuta la producerea de anticorpi impotriva germenilor care sunt inspirati sau inghititi.
• Tractul digestiv: Stomacul, intestinele si multe alte organe au, de asemenea, tesut limfatic. Cu toate ca limfomul Hodgkin poate incepe aproape oriunde, de cele mai multe ori incepe in ganglionii limfatici in partea superioara a corpului. Cele mai frecvente regiuni sunt in piept, gat sau axilar.
Tratamentul pentru NHL depinde de tipul de limfom, asa ca este important ca medicii sa afle exact tipul de limfom de care sufera o persoana.
Tipul de limfom depinde de tipul de limfocite afectat (celulele B sau celulele T), cat de mature sunt celulele atunci cand devin canceroase si alti factori.
Celulele B si limfoamele cu celule T
Sistemul limfatic este alcatuit in principal din limfocite, un tip de globule albe care ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor. Exista 2 tipuri principale de limfocite:
Limfocitele B (celulele B): celulele B ajuta in mod normal sa protejeze organismul impotriva microbilor (bacterii sau virusuri) prin producerea de proteine numite anticorpi.
Anticorpii se ataseaza la germeni, marcandu-i pentru distrugere de catre alte parti ale sistemului imunitar.
T limfocite (celule T): Exista mai multe tipuri de celule T. Unele celule T distrug germenii sau celulele anormale din organism. Alte celule T ajuta la stimularea sau incetinirea activitatii altor celule ale sistemului imunitar.
Limfomul poate incepe in oricare dintre tipurile de limfocite, dar limfoamele cu celule B sunt cele mai frecvente.
Exista anumite diferente clinice intre limfoamele cu celule T si cele cu celule B:
a. Limfomul T: este mai frecvent la adolescenti si la adulti tineri; disemineaza precoce in sistemul nervos central; recidiveaza in mod identic cu leucemiile; frecvent se prezinta sub forma de mase tumorale mediastinale sau leziuni tegumentare.
b. Limfomul B: apare la pacienti peste 40 de ani; progreseaza lent; localizare abdominala si gastrointestinala; recidiveaza in stadiile initiale.
Tipurile de NHL pot fi, de asemenea, grupate in functie de cat de repede cresc si se raspandesc:
Limfoamele indolente cresc si se raspandesc lent. Unele limfoame indolente nu trebuie sa fie tratate imediat, dar pot fi urmarite indeaproape. Cel mai frecvent tip de limfom indolent din Statele Unite este limfomul folicular.
Limfoamele agresive cresc si se raspandesc rapid si, de obicei, trebuie tratate imediat. Cel mai frecvent tip de limfom agresiv din Statele Unite este limfomul cu celule B difuze mari (DLBCL).
Unele tipuri de limfom, cum ar fi limfomul cu celule de manta, nu se incadreaza perfect in niciuna dintre aceste categorii.
Indiferent de cat de repede cresc, toate limfoamele non-Hodgkin se pot raspandi in alte parti ale sistemului limfatic daca nu sunt tratate. in cele din urma, se pot raspandi si in alte parti ale corpului, cum ar fi ficatul, creierul sau maduva osoasa.
Exista multe tipuri diferite de limfom non-Hodgkin (NHL), deci clasificarea poate fi destul de confuza (chiar si pentru medici).
S-au folosit mai multe sisteme diferite, dar cel mai recent sistem este clasificarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). Sistemul OMSAC grupeaza limfoame bazate pe:
• Tipul de limfocit de unde incepe limfomul;
• Cum arata limfomul sub microscop;
• Caracteristicile cromozomilor celulelor limfomului;
• Prezenta anumitor proteine pe suprafata celulelor canceroase.
Unele semne si simptome comune includ:
- Adenopatii;
- Frisoane;
- Pierdere in greutate;
- Oboseala (senzatie de oboseala);
- Umflarea abdomenului (burta);
- Senzatie de plin dupa o cantitate mica de alimente;
- Dureri toracice sau presiune;
- Dispnee sau tuse;
- Infectii severe sau frecvente;
- Vanatai usoare sau sangerari.
Unii oameni cu limfom non-Hodgkin au ceea ce se numesc simptomele B: febra (care poate veni si trece peste cateva zile sau saptamani) fara o infectie; transpiratii nocturne; pierderea in greutate fara ao cauza anume (cel putin 10% din greutatea corporala de peste 6 luni).
Noduli limfatici inflamati
Limfomul non-Hodgkin poate determina cresterea ganglionilor limfatici. Nodulii limfatici mariti cum ar fi pe partile laterale ale gatului, in zona inghinala sau inferioara pot fi vazute sau simtite sub forma de noduli sub piele. Acestia nu sunt de obicei durerosi.
Simptomele limfomului in abdomen
Limfoamele care incep sau cresc in abdomen (burta) pot provoca umflaturi sau dureri in abdomen. Acest lucru ar putea fi de la ganglioni limfatici sau organe, cum ar fi splina sau ficat dar poate fi, de asemenea, cauzata de acumularea de cantitati mari de lichid.
O splina marita poate apasa pe stomac, ceea ce poate provoca o pierdere a apetitului si o senzatie de plin dupa o masa mica. Limfoamele din stomac sau intestine pot provoca dureri abdominale, greata sau varsaturi.
Simptomele limfomului in torace
Cand limfomul incepe in timusul sau ganglionii limfatici din piept, acesta poate apasa pe traheea din apropiere, care poate cauza tuse, dificultati de respiratie sau senzatie de durere in piept sau de presiune.
Vena cava superioara (SVC) este vena mare care transporta sange din cap si brate inapoi in inima. Acesta trece in apropierea timusului si a ganglionilor limfatici in interiorul pieptului.
Limfoamele din aceasta zona pot comprima SVC, ceea ce poate duce la intoarcerea sangelui in vene. Acest lucru poate duce la umflarea (si, uneori, a unei culori albastru-rosu) in cap, brate si pieptul superior.
De asemenea, poate provoca probleme de respiratie si de schimbare a constientei daca afecteaza creierul. Acest lucru se numeste sindrom SVC si poate pune viata in pericol si trebuie tratata imediat.
Simptome care afecteaza creierul
Limfoamele cerebrale, numite limfoame cerebrale primare, pot provoca dureri de cap, tulburari de gandire, slabiciune in anumite parti ale corpului, schimbari de personalitate si, uneori, convulsii.
Simptomele limfomului la nivelul pielii
Limfoamele pielii pot fi vazute sau simtite. Acestea apar adesea ca niste ciupituri, rosii sau violete sau umflaturi sub piele.
Greutatea corporala si dieta
Unele studii au sugerat ca supraponderabilitatea sau obezitatea pot creste riscul de LNV. Alte studii au sugerat ca o dieta bogata in grasimi si carne poate creste probabilitatea.
Implanturi mamare
Desi este rara, unele femei cu implanturi mamare dezvolta in sanul lor un tip de limfom de celule mari anaplazice (ALCL).
Avand un sistem imunitar slabit
Persoanele cu sisteme imunitare slabite prezinta un risc crescut de LNH. De exemplu, persoanele care primesc transplanturi de organe sunt tratate cu medicamente care suprima sistemul lor imunitar pentru a-l impiedica sa atace noul organ. Aceste persoane au un risc mai mare de a dezvolta NHL.
Virusul imunodeficientei umane (HIV) poate sa slabeasca sistemul imunitar, iar persoanele infectate cu HIV sunt expuse unui risc crescut de LNH.
Boala autoimuna
Unele boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic (SLE sau lupus), boala Sjogren (Sjogren), boala celiaca (enteropatia sensibila la gluten) si altele au fost asociate cu un risc crescut de LNH.
In bolile autoimune, sistemul imunitar vede din greseala propriile tesuturi ale organismului ca fiind straine si le ataca, asa cum ar fi germenii.
Infectii
Infectia cu HIV este un factor de risc pentru dezvoltarea anumitor tipuri de NHL, cum ar fi limfomul primar al SNC, limfomul Burkitt si limfomul cu celule B difuze mari.
Helicobacter pylori, un tip de bacterie despre care se stie ca determina aparitia ulcerelor de stomac, a fost, de asemenea, legat de limfomul stomacului asociat mucoasei tesutului limfatic (MALT).
Infectia pe termen lung cu virusul hepatitei C (VHC) pare a fi un factor de risc pentru anumite tipuri de limfom, cum ar fi limfomul de zona marginala splenica.
Varsta
Cele mai multe cazuri apar la persoanele in varsta de 60 de ani sau mai mult. Dar unele tipuri de limfom sunt mai frecvente la tineri.
Sexul
Per total, riscul de NHL este mai mare la barbati decat la femei, dar exista anumite tipuri de NHL care sunt mai frecvente la femei. Motivele pentru acest lucru nu sunt cunoscute.
Istoric familial
Avand o ruda de gradul intai (parinte, copil, frate) cu NHL creste riscul de a dezvolta NHL.
Expunerea la anumite substante chimice si medicamente
Unele studii au sugerat ca substantele chimice cum ar fi benzenul si anumite erbicide si insecticide pot fi legate de un risc crescut de LNV.
Pentru a diagnostica un limfon non-Hodgkin folosind urmatoarele metode:
- biopsie (excizionala sau incizionala);
- hemograma;
- examenul maduvei osoase;
- radiografie toracica;
- ecografie abdominala;
- CT;
- RMN;
- PET;
- ecocord;
- examen serologic: HIV, HVB, HVC.
Tratament
In functie de diferiti factori vom folosi urmatoarele metode de tratament: chimioterapie; imunoterapie; chirurgie; doza crescuta de chimioterapie urmata de transplant de celule stem; terapie tintita.