Plamanii sunt doua organe de tip burete in piept. Plamanul drept are 3 sectiuni, ce se numesc lobi. Plamanul stang are 2 lobi. Plamanul stang este mai mic, deoarece inima ocupa mai mult spatiu pe acea parte a corpului.
Cand inspirati, aerul intra prin gura si nas si intra in plamani prin trahee. Traheea se imparte in tuburi numite bronhii, care intra in plamani si se impart in ramuri mai mici numite bronhiole.
Bronhiolele prezinta, la capete, alveole pulmonare. Alveolele absorb oxigenul din aerul inhalat in sange si elimina dioxidul de carbon din sange. Absorbtia oxigenului si eliminarea dioxidului de carbon reprezinta functiile principale ale plamanilor.
Cancerul pulmonar incepe, de obicei, in celulele de captusire a bronhiilor si a unor parti ale plamanului, cum ar fi bronhiolele sau alveolele.
O captusire subtire numita pleura inconjoara plamanii. Pleura protejeaza plamanii si ii ajuta sa alunece inainte si inapoi, pe masura ce se extind si se contracta in timpul respiratiei. Sub plamani, un muschi subtire, in forma de cupola, numit diafragma, separa toracele de abdomen.
Cancerul cu celule mici este mai agresiv si disemineaza rapid. Acesta poate metastaza in plamanul opus, oase, creier, ficat dar si alte organe.
Estimarile Societatii Americane de Cancer pentru cancerul pulmonar (inclusiv celula mica si non-microcelular) in Statele Unite pentru anul 2019 sunt: aproximativ 228.150 de cazuri noi de cancer pulmonar (116.440 la barbati si 111.710 la femei); aproximativ 142.670 de decese din cauza cancerului pulmonar (76.650 la barbati si 66.020 la femei).
Cancerul pulmonar este de departe principala cauza a deceselor provocate de cancer atat la barbati, cat si la femei. In fiecare an, mai multi oameni mor de cancer pulmonar decat de cancer de colon, san si cancer de prostata combinate.
Cancerul pulmonar apare in special la persoanele in varsta. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu cancer pulmonar au varsta de 65 de ani sau mai mult, in timp ce un numar foarte mic de persoane diagnosticate sunt mai mici de 45 de ani. Varsta medie la momentul diagnosticului este de aproximativ 70 de ani.
Exista doua tipuri principale de cancer pulmonar: cancer pulmonar non-microcelular- NSCLC (80%) si cu celule mici (20%).
Exista subtipuri de NSCLC, care pornesc de la diferite tipuri de celule pulmonare. Dar acestea sunt grupate ca NSCLC, deoarece abordarea tratamentului si prognosticul sunt adesea similare.
- Adenocarcinomul: Aproximativ 40% din cazurile de cancer pulmonar sunt adenocarcinoame. Aceste tipuri de cancer incep in celule, care, in mod normal ar secreta substante cum ar fi mucusul.
Acest tip de cancer pulmonar apare in special la fumatori, dar este, de asemenea, cel mai frecvent tip de cancer pulmonar observat la nefumatori.
Este mai frecvent la femei decat la barbati si este mai probabil sa apara la tineri decat alte tipuri de cancer pulmonar. Adenocarcinomul se gaseste, de obicei, in partile exterioare ale plamanului.
Desi tinde sa creasca mai lent decat alte tipuri de cancer pulmonar si este mult mai probabil sa fie descoperit inainte de a se raspandi, aceasta variaza de la pacient la pacient.
- Celule scuamoase (epidermoide): Aproximativ 25% pana la 30% din toate cazurile de cancer pulmonar sunt carcinoame cu celule scuamoase. Aceste tipuri de cancer incep in celulele scuamoase, care sunt celule plate care liniaza interiorul cailor respiratorii in plamani.
Acestea sunt adesea legate de o istorie a fumatului si tind sa fie gasite in partea centrala a plamanilor, in apropierea unei cai respiratorii principale (bronhii).
- Carcinom celular (nediferentiat): Acest tip reprezinta aproximativ 10% pana la 15% din cazurile de cancer pulmonar. Poate aparea in orice parte a plamanului. Tind sa creasca si sa se raspandeasca rapid, ceea ce poate face mai dificil tratamentul.
- Un subtip de carcinom cu celule mari, cunoscut sub numele de carcinom neuroendocrin celular, este un cancer cu crestere rapida, care este foarte similar cu cel al cancerului pulmonar cu celule mici.
- Alte subtipuri: Cateva alte subtipuri de NSCLC, cum ar fi carcinomul adenoscuamous si carcinomul sarcomatoid, sunt mult mai putin frecvente.
1. Fumatul este de departe principalul factor de risc pentru cancerul pulmonar. Aproximativ 80% din totalul deceselor cauzate de cancerul pulmonar se crede ca rezulta din fumat si acest numar este probabil chiar mai mare pentru cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC).
Este foarte rar pentru cineva care nu a fumat niciodata sa aiba SCLC.
Riscul de cancer pulmonar la fumatori este de multe ori mai mare decat in randul nefumatorilor. Cu cat fumati mai mult si cu atat mai multe pachete pe zi pe care le fumati, cu atat riscul este mai mare.
2. Expunerea la radon: Radonul este un gaz radioactiv care apare in mod natural atunci cand uraniul din sol si roci se descompun.
Nu poate fi vazut, gustat sau mirosit. Potrivit Agentiei pentru Protectia Mediului din SUA (EPA), radonuil este a doua cauza principala a cancerului pulmonar si este principala cauza a nefumatorilor.
In aer liber, exista atat de putin radon, incat este putin probabil sa fie periculos. In interior, radonul poate deveni mai concentrat.
3. Expunerea la azbest: Persoanele care lucreaza cu azbest (cum ar fi unele mine, mori, fabrici textile, locuri care utilizeaza izolatii si santiere navale) au un risc mult mai crescut de a muri de cancer pulmonar.
Persoanele expuse la cantitati mari de azbest au, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta mezoteliom, un tip de cancer care incepe in pleura (mucoasa din jurul plamanilor).
4. Alte substante care cauzeaza cancer la locul de munca: Alti agenti cancerigeni (substante care cauzeaza cancer) gasite in unele locuri de munca care pot creste riscul de cancer pulmonar includ: minereuri radioactive, cum ar fi uraniul; chimicalele inhalate, cum ar fi arsenic, beriliu, cadmiu, siliciu, clorura de vinil, compusi de nichel, compusi de crom, produse din carbune, gaz de mustar si eter clormetil.
5. Poluarea aerului: In orase, poluarea aerului (in special in apropierea unor drumuri foarte traficate) pare sa creasca usor riscul de cancer pulmonar.
Acest risc este mult mai mic decat riscul cauzat de fumat, dar unii cercetatori estimeaza ca in lume, aproximativ 5% din totalul deceselor cauzate de cancer pulmonar se datoreaza poluarii aerului in aer liber.
6. Radioterapia la plamani: Persoanele care au avut radioterapie la piept pentru alte tipuri de cancer sunt expuse unui risc mai mare de cancer pulmonar, in special daca fumeaza.
7. Antecedente personale sau familiale ale cancerului pulmonar: Daca ati avut cancer pulmonar, aveti un risc mai mare de a dezvolta un alt cancer pulmonar.
Fratii, surorile si copiii celor care au suferit de cancer pulmonar pot avea un risc usor mai mare de cancer pulmonar, mai ales daca ruda a fost diagnosticata la o varsta mai mica.
8. Anumite suplimente alimentare: Studiile privind rolul posibil al suplimentelor de vitamine in reducerea riscului de cancer pulmonar nu au fost inca promitatoare.
De fapt, doua studii mari au constatat ca fumatorii care au luat suplimente betacaroten au avut un risc crescut de cancer pulmonar.
9. Talc si pudra de talc: Talcul este un mineral care, in forma sa naturala, poate contine azbest. Unele studii au sugerat ca minerii de talc si moraritul ar putea avea un risc mai mare de cancer pulmonar si alte boli respiratorii din cauza expunerii la talc de calitate industriala.
Cu toate acestea, alte studii nu au gasit o crestere a ratei cancerului pulmonar.
Cele mai frecvente simptome ale cancerului pulmonar sunt:
- O tuse care nu se trateaza sau se inrautateste;
- Tuse cu sange sau sputa ruginie;
- Dureri toracice care sunt adesea mai insuportabile cu respiratie profunda, tuse sau ras;
- Raguseala;
- Pierderea in greutate si pierderea apetitului;
- Dificultati de respiratie;
- Astenie;
- Infectii cum ar fi bronsita si pneumonie, care nu dispar;
- Debut de respiratie suieratoare.
Cand cancerul pulmonar se raspandeste in alte parti ale corpului, poate provoca:
- Durerea osoasa (cum ar fi durerea din spate sau solduri);
- Modificari ale sistemului nervos (cum ar fi dureri de cap, slabiciune sau amorteala a unui brat sau picior, ameteli, probleme de echilibru sau convulsii), de la raspandirea cancerului la creier;
- Icter, din cauza raspandirii cancerului la ficat;
Unele tipuri de cancer pulmonar pot provoca sindroame cu simptome specifice:
- Horner: Cancerul localizat in partea superioara a plamanilor este denumit tumora Pancoast. Aceste tumori sunt mai susceptibile de a fi cancer pulmonar fara celule mici (NSCLC) decat cancer pulmonar cu celule mici (SCLC). Tumorile pot afecta anumiti nervi la ochi si la o parte a fetei.
- Sindrom de vena cava superioara (VCS) este o vena mare care transporta sange din cap si brate inapoi in inima. Tumorile din aceasta zona pot apasa pe SVC, ceea ce poate provoca intoarcerea sangeui inapoi in vene.
- Sindroame paraneoplazice: Uneori aceste sindroame pot fi primele simptome ale cancerului pulmonar.
Unele dintre cele mai frecvente sindroame paraneoplazice asociate SCLC sunt:
- SIADH (sindromul hormonului anti-diuretic inadecvat);
- sindromul Cushing;
- afectiuni ale sistemului nervos: SCLC poate provoca uneori sistemul imunitar al organismului sa atace parti ale sistemului nervos, ceea ce poate duce la probleme.
Un exemplu este o tulburare musculara numita sindromul Lambert-Eaton.
Ratele de supravietuire a cancerului pulmonar fara celule mici:
Ratele de supravietuire va pot oferi o imagine a procentului de persoane care au acelasi tip si stadiu de cancer care sunt in viata inca o anumita perioada de timp (de obicei 5 ani) dupa ce au fost diagnosticate.
Nu va pot spune cat timp veti trai, dar pot ajuta sa va dati o mai buna intelegere a modului in care este posibil ca tratamentul dumneavoastra sa aiba succes.
Care este rata de supravietuire relativa de 5 ani? O rata relativa de supravietuire compara persoanele cu acelasi tip si stadiul de cancer cu populatia totala.
Rata de supravietuire relativa de 5 ani pentru cancerul pulmonar cu celule mici (pe baza persoanelor diagnosticate cu NSCLC intre 2008 si 2014.)
| Stadiul SEER | Rata supravietuire 5 ani |
| Localizat | 60% |
| Regional | 33% |
| Distant, metastatic | 6% |
| Toate stadiile SEER combinate | 23% |
Diagnosticarea precoce a cancerului pulmonar este capitala pentru imbunatatirea sanselor de supravietuire. Se folosesc o serie de teste, de la simplul examen clinic la metode imagistice:
- Examenul clinic – este important pentru evidentierea semnelor de boala. Examenul toracelui (inspectie, palpare, percutie);
- Radiografia toracica este cea mai simpla metoda ce poate ridica suspiciunea de cancer pulmonar;
- Bronhoscopia reprezinta vizualizarea corecta a arborelui bronsic si recoltarea de tesut pentru examenul anatomo-patologic (biopsie);
- Toracoscopie;
- Examenul citologic din sputa, aspirat, lavaj sau brosaj sau examanul anatomo-patologic al materialului tisular sunt metodele care pun diagnosticul de certitudine (prezena celulelor canceroase);
- Tomografia computerizata (TC) este metoda prin care se precizeaza stadiul bolii, de care depinde conduita terapeutica;
- Rezonanta Magnetica Nucleara RMN este similara CT cu excepia ca foloseste un camp magnetic in locul razelor X pentru a crea imaginea structurilor analizate;
- Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-scan) este o metoda noua, sofisticata, cu unele avantaje faa de TC sau RMN;
- Teste moleculare: in unele cazuri, medicii pot cauta schimbari genetice specifice in celulele canceroase, ceea ce ar putea insemna ca anumite medicamente vizate ar putea ajuta la tratarea cancerului.
De exemplu, receptorul factorului de crestere epidermal (EGFR) este o proteina care apare uneori in cantitati mari pe suprafata celulelor canceroase si le ajuta sa creasca.
Unele medicamente care tintesc EGFR par sa functioneze cel mai bine impotriva cancerului pulmonar cu anumite modificari ale genei EGFR, care sunt mai frecvente in anumite grupuri, cum ar fi nefumatorii, femeile.
Aceste medicamente nu par a fi la fel de utile la pacientii ale caror celule canceroase au schimbari in gena KRAS. Multi medici testeaza acum pentru modificari ale genelor, cum ar fi EGFR si KRAS pentru a determina daca aceste tratamente mai noi sunt de ajutor.
Aproximativ 5% din cazurile de cancer pulmonar fara celule mici (NSCLC) au o schimbare in cadrul unei gene numite ALK. Aceasta schimbare este observata cel mai frecvent la nefumatorii (sau la fumatorii) care au subtipul de adenocarcinom al NSCLC.
Medicii pot testa cancerul pentru modificarea genei ALK pentru a vedea daca medicamentele care vizeaza aceasta schimbare ii pot ajuta.
Aproximativ 1% pana la 2% din NSCLC au o rearanjare in gena ROS1, ceea ce ar putea face ca tumora sa raspunda la anumite medicamente vizate. Un procent similar are o rearanjare in gena RET.
Anumite medicamente care vizeaza celulele cu modificari ale genei RET ar putea fi optiuni pentru tratarea acestor tumori. Unele NSCLCs au modificari in gena BRAF.
Anumite medicamente care vizeaza celulele cu modificari ale genei BRAF ar putea fi o optiune pentru tratarea acestor tumori. Testele de laborator noi pentru anumite alte gene sau proteine pot, de asemenea, sa ajute la alegerea tratamentului.
In functie de diferiti factori putem folosi urmatoarele metode de tratament: chirurgie, chimioterapie, radioterapie, ablatia prin radiofrecventa, imunoterapie, proceduri paliative.