Sistemul endocrin este responsabil de relatiile date intre hormoni si comunicarea cu restul organelor, iar pentru o comunicare eficienta este nevoie sa stim legatura fiecarui hormon, dar si locul de unde provine.
Principalele glande endocrine ale organismului sunt hipotalamusul si hipofiza, fiind responsabile de formarea sistemului hipotalamo-hipofizar, iar neurohormonii produsi de hipotalamus activeaza sau inhiba, dupa caz, productia de hormoni hipofizari, fiind in permanenta o stransa legatura de contrabalansare intre cele doua sisteme.
Paratiroidele, suprarenalele si tiroida fac si ele parte din productia sistemului endocrin, iar - in functie de localizare si de secretia hormonala - contribuie in diverse procese ale organismului.
Spre exmplu, paratiroidele sunt localizate posterior de glanda tiroida si sunt responsabile de producerea hormonului paratiroidian (PTH) cu rol in reglarea metabolismului fosfo-calcic.
In cazul suprarenalelor compuse din cortex spre exterior si baza spre interior sunt responsabile de secretia urmatorilor hormoni:glicocorticosteroizi, mineralocorticosteroizi si androgeni, aceasta secretie fiind controlata de hipotalamus si de catre glanda pituitara.
Glicocorticosteroizii influenteaza activitatea mai multor organe regland astfel metabolismul proteic, lipidic, glucidic, hidric, dar actionand si asupra sistemului imunitar.
Principalul glicocorticosteroid este cortizolul - cunoscut si sub denumirea de hormonul stresului, ce are rol de a interveni in situatiile dificile din viata noastra, dar si de a ne ajuta sa trecem peste situatiile extreme sau chiar sa creasca nivelul glicemic pentru a furniza energia necesara.
Glanda tiroida localizata la nivelul gatului si responsabila de secretia hormonilor tiroidieni T3 si T4 este net legata de buna dezvoltare a organismului inca din copilarie, dar si de functionarea metabolica.
1. Hormonii hipotalamici
- vasopresina sau hormonul antidiuretic (ADHD) cu rol in reglarea retentiei de apa din organism, stimuland rinichii sa o conserve si astfel urina devine mai concentrata si chiar mai inchisa la culoare. In cazul unui deficit de vasopresina apare afectiunea numita diabet insipid.
- oxitocina se produce mai ales pe perioada sarcinii, dar si a alaptarii si are doua roluri majore: asupra secretiei lactate si a ejectiei laptelului matern, dar si asupra uterului in special in travaliu.
- tireoliberina TRH cu rol in eliberarea tireotropinei (TSH) de catre glanda pituitara.
- gonadoliberina GnRH stimuleaza eliberarea de gonadotropina de catre glanda pituitara.
- somatoliberina GHRH stimuleaza eliberarea de somatotropina catre glanda pituitara.
- somatostatina SST inhiba eliberarea de somatostatina catre glanda pituitara.
-corticoliberina CRH stimuleaza eliberarea de corticotropina de catre glanda pituitara.
- prolactostatina PIH inhiba eliberarea prolactinei responsabila de lactatie in randul femeilor insarcinate.
2. Hormonii pituitari secretati de hipofiza sunt:
- TSH sau tireotropina ce are rolul de a stimula productia hormonilor tiroidieni.
- PRL sau prolactina cu rol in lactatie, dar si in dezvoltarea glandelor mamare la pubertate alaturi de estrogeni. In cazul unei hiperproductii a acestui hormon apare hiperprolactinemia, ce poate cauza tulburari menstruale, infertilitate, galactoree, iar in unele cazuri trebuie luata in vedere si situatia unei tumori hipofizare care sa dea aceasta perturbare.
- LH sau hormon luteinizant la femei are rolul de a stimula ovulatia si productia de progesteron, iar la barbati stimuleaza secretia de testosteron.
Acest hormon este recomandat sa se determine in cazul unei suspiciuni de insuficienta ovariana mai ales in perioada pubertatii, dar si in cazul unor tulburari menstruale sau chiar la menopauza.
La barbati, aceasta determinare se face pentru diagnosticul infertilitatii, dar si in hipogonadism sau tulburari date de perioada pubertatii.
O atentie deosebita trebuie acordata periodei de recoltare deoarece nivelul acestui hormon depinde de fazele ciclului menstrual.
Cresteri ale nivelului LH se observa in urmatoarele situatii:
- in cazul unei pubertati precoce.
- in adenoamele hipofizare.
- in hipogonadism primar ce semnifica insuficienta ovariana la femei si insuficienta testiculara la barbati.
- in sindromul ovarului polichistic.
- in cazul sindromului de rezistenta la androgeni.
Scaderi marcate ale LH-ului apar in urmatoarele cazuri:
- hipopituitarism.
- adenom hipofizar.
- tratamente ce inhiba ovulatia.
- tratamente hormonale.
- la administrarea de testosteron.
- in anorexie.
Hormonul foliculostimulator FSH este tot un hormon secretat de hipofiza, iar la femei este responsabil de cresterea si maturizarea foliculilor ovarieni, iar la barbati activeaza spermatogeneza.
Determinarile acestui hormon se fac in cazurile de insuficienta ovariana la femei si insuficienta testiculara la barbati, insa atentie la femei pentru ca depinde ca si LH-ul de fazele ciclului menstrual, iar valorile normale sunt indicate de catre laboratoare in functie de metoda utilizata.
Somatotropina sau STH are un efect anabolic stimuland cresterea, insa un deficit al acestui hormon in randul copiilor duce la aparitia nanismului hipofizar, iar excesul - la gigantism si acromegalie la adulti. Valorile variaza in cursul zilei si de preferat este sa se faca in prealabil un profil circadian al concentratiei serice.
ACTH sau corticotropina stimuleaza productia de hormoni de catre cortexul glandei suprarenale avand valori ridicate dimineata. In cazul in care ACTH-ul nu se secreta sau este inhibat la radul lui de alt hormon, cortexul suprarenalei se atrofiaza, iar secretia de cortizol se stopeaza.
Productia hormonilor tiroidieni este controlata de catre glanda pituitara prin intermediul hormonului tireotropin (TSH) cu rol de stimulare a T3 si T4. Un deficit de TSH duce la o secretie inadecvata de hormoni tiroidieni, iar un exces de TSH duce la o hiperstimulare a hormonilor tiroidieni.
T3 sau triiodotironina este un hormon ce apare prin deionizarea tiroxinei, iar T4 - numita si tiroxina - are valori scazute in hipotiroidism si crescute in hipertiroidie, pe cand T3 are valori scazute in hipotiroidism, in diabetul zaharat, in cazul unui efort fizic intens, dar si in unele afectiuni sistemice, iar valorile ridicate apar in hipertiroidism.
Anticorpii antitiroidieni au utilitate ridicata in cazul suspiciunii si diagnosticarii afectiunilor tiroidiene autoimune. Frecvent sunt determinate valorile urmatorilor anticorpi:
- antireceptorul de TSH (anti-TSHR).
- antitireoperoxidaza (anti-TPO).
- antitireoglobulina (anti-Tg).
In functie de valorile determinate de laborator se stabileste diagnosticul paraclinic, iar, in plus pe baza simptomelor si a examenului clinic, se stabileste diagnosticul clinic si final.