Disforia de gen apare atunci cand o persoana simte cu tarie ca identitatea de gen atribuita la nastere nu corespunde cu sexul cu are se identifica. In mod normal, cand un copil se naste, sexul i se atribuie pe baza anatomiei sale.
Acest lucru determina comportamentele si activitatile pe care parintii le vor practica impreuna cu el. De exemplu, daca se naste o fata, parintii ii vor cumpara papusi si o vor imbraca in roz, iar daca se naste un baiat, hainele vor fi albastre si jucariile vor fi reprezentate de masinute sau roboti.
De-a lungul timpului, copiii pot ajunge sa simta ca anatomia lor nu este in concordanta cu genul pe care acestia il simt. De exemplu, o persoana cu organe sexuale feminine poate simti, in ciuda anatomiei sale, ca este barbat si ca doreste un corp masculin.
Astfel, se pot adopta comportamente specifice barbatilor, dar se poate adopta si o tinuta vestimentara masculina. In unele cazuri, se poate dori schimbarea numelui sau folosirea de pronume masculine atunci cand se discuta despre propria persoana. Unii oameni pot face sacrificii majore pentru a-si schimba sexul.
In unele cazuri poate fi vorba despre tratament hormonal, dar in altele poate fi necesara interventia chirurgicala de schimbare a sexului.
Persoanele cu disforie de gen simt anxietate si nemultumire fata de sexul lor, dar multe dintre acestea nu recunosc in mod deschis din teama de ridicol, rusine sau abandon. Din cauza acestui lucru, nu se stie exact cat de comuna este disforia de gen.
Simptomatologia este extrem de importanta pentru punerea unui diagnostic. Astfel, criteriile sunt diferite in cazul copiilor si al adultilor.
In cazul adolescentilor si adultilor, diagnosticul se pune pe persistenta a minim doua simptome pentru o perioada de cel putin 6 luni. Simptomele includ:
- Nepotrivirea marcata intre sexul biologic, atribuit si cel exprimat;
- Dorita puternica de a scapa de caracterele sexuale ale genului atribuit;
- Dezgust fata de organele genitale, evitand igiena sau atingerea acestora;
- Dorinta puternica de a avea caracterele sexuale ale sexului diferit;
- Dorinta crescuta de a apartine genului dorit;
- Dorinta crescuta de a fi tratat in conformitate cu sexul dorit;
- Convingerea persistenta ca sentimentele si trairile avute apartin celuilalt gen.
In cazul copiilor, diagnosticul disforiei de gen implica asocierea a minim sase simptome sau afectarea semnificativa a functionalitatii, pe o durata de minim sase luni.
Simptomele sunt reprezentate de:
- Dorinta puternica de a avea genul opus;
- Preferinta pentru hainele destinate celuilalt sex;
- Preferinte pentru jocurile de rol in care se pot imita persoanele de sex opus;
- Dorinta de a folosi jocuri si jucarii, dar si de a face activitati specifice sexului opus;
- Dorinta de a participa la jocuri in echipe, dar in echipa de sex opus;
- Respingerea oricarui lucru destinat aceluiasi sex;
- Dispret marcant cu privire la anatomia sexuala avuta si contestarea genului;
- Refuzul de a urina in pozitia obisnuita fiecarui sex;
- Suferinta atunci cand se produc schimbari corporale in tipul pubertatii;
- Interes pentru caracteristicile fizice ale sexului opus si dorinta de a le avea.
In cazul copiilor, aceste comportamente apar in jurul a 2-4 ani, aceeasi varsta la care incep sa isi manifeste interesul pentru activitati specifice unui gen. Studiile au demonstrat ca acei copii care au experimentat aceste simptome au avut mai multe sanse de a dori sa isi schimbe sexul la maturitate.
Cu toate acestea, comportamentul de acest tip poate fi uneori normal in cazul copiilor mici.
Disforia de gen nu este tratata in adevaratul sens al cuvantului. Astfel, acest tratament are ca scop usurarea nemultumirii si anxietatii provocate, dar si evitarea complicatiilor.
Pentru aceste lucruri sunt disponibile mai multe optiuni de tratament:
• Psihoterapia – multe persoane cu disforie de sex sufera de anxietate si depresie, dar in cazuri mai grave pot sa apara si comportamente de auto-vatamare. Psihoterapia poate ajuta persoanele afectate sa faca fata acestor sentimente intr-un mod sanatos si pozitiv.
• Suprimarea pubertatii – daca un copil este diagnosticat cu disforie de sex, medicii pot folosit anumite modalitati prin care eliberarea de hormoni sa fie oprita. Fara anumiti hormoni organismul ramane neschimbat.
• Terapie hormonala – in aceasta terapie femeile pot lua testosteron pentru a stimula cresterea parului, dezvoltarea musculara si ingrosarea vocii, iar barbatii pot lua estrogen pentru a stimula cresterea tesutului mamar, redistribuirea grasimilor si modificarea aspectului fetei.
• Interventii chirurgicale – operatiile de schimbare de sex reprezinta o metoda prin care persoanele cu disforie de gen pot fi multumite cu viata lor.
Disforia de sex poate fi o afectiune foarte provocatoare pentru individul de orice varsta. Astfel, echipa de medici si profesionisti este vitala.
Perioada de tranzitie de la un sex la altul implica numeroase schimbari fizice si mentale, iar pentru a face fata mai usor este nevoie de sustinere din partea unor oameni de baza si de incredere.
Diagnosticarea corecta si oferirea unui tratament adecvat reprezinta aspecte foarte importante, deoarece persoanele cu disforie de gen au rate mult mai ridicate de a dezvolta diferite tulburari de sanatate mintala.
Astfel, unele studii afirma ca aproximativ 71% dintre persoanele cu disforie de gen vor dezvolta la un moment dat alte tulburari de sanatate mintala, precum tulburare de anxietate, schizofrenie, depresie, abuzuri de substante si tulburari de alimentatie.
Alte complicatii sau probleme cu care se confrunta persoanele cu disforie de gen pot include:
• Discriminare –judecata la care sunt expuse persoanele care doresc sau au efectuat o schimbare de sex este crescuta, iar consecintele psihologice sunt frecvente;
• Victimizarea – persoanele cu disforie de gen sunt mai predispuse la hartuire si infractiuni ce includ ura decat publicul larg;
• Cresterea riscului de suicid – persoanele cu depresie, tristete si anxietate au un risc mai crescut de auto-vatamare si, in cele din urma, la sinucidere;
• Tulburari emotionale – hartuirea si glumele rautacioase ale colegilor pot afecta copiii cu disforie de gen. Acest lucru este valabil si in cazul adultilor, producand probleme de sanatate mintala pe termen lung.
Disforia de gen se caracterizeaza prin nemultumirea si disconfortul pe care il resimte un individ cu privire la propriul lui sex. Acest lucru poate face ca persoana in cauza sa doreasca sa aiba sexul opus, apeland la orice modalitati de ajutor, inclusiv chirurgia.
Disforia de gen este asociata cu niveluri ridicate de stigmatizare, discriminare si victimizare, contribuind la reducerea stimei de sine si la cresterea probabilitatii de a dezvolta diferite tulburari de sanatate mintala.
La adolescenti si adulti, preocuparea cu privire la problemele legate de gen poate interfera cu activitatile zilnice si poate cauza probleme in relatii sau in functionarea de la scoala sau locul de munca.
Copiii cu disforie de gen pot fi tachinati sau hartuiti, devenind extrem de susceptibili la tulburari emotionale si comportamentale. Solicitarea de ajutor specializat, inclusiv psihoterapie, poate ajuta la depasirea greutatilor care apar odata cu disforia de gen.