Mania disforica este un termen utilizat pentru un grup de simptome care apare in cazul tulburarii bipolare. Astfel, mania disforica mai poate fi regasita si sub denumirea de tulburare bipolara cu elemente mixte.
Conform Manualului de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mentale, mania disforica nu este separata de tulburarea bipolara, ci este clasificata doar ca o prezentare speciala a simptomelor.
Tulburarea bipolara poate face ca persoana afectata sa experimenteze perioade de manie, de depresie sau episoade mixte, in care mania, hipomania si depresia sa fie prezente simultan. In prezent, se estimeaza ca 40% dintre persoanele cu tulburare bipolara experimenteaza simptome mixte.
Complexitatea acestor stari diferite, experimentate simultan, poate duce la dificultate in oferirea unui tratament.
Atunci cand o persoana experimenteaza episoade mixte ale tulburarii bipolare, poate resimti depresie, manie si hipomanie, adica o forma mai usoara a maniei. In cazul celorlalte tipuri de tulburare bipolara, simptomele sunt experimentate separat.
Astfel, in cazul maniei disforice, creste riscul unor comportamente extreme si periculoase, tabloul clinic fiind mai sever si mai de lunga durata decat in cazul episoadelor individuale de tulburare bipolara.
Persoanele cu manie disforica pot intampina dificultati si la primirea tratamentului, deoarece elementele pentru una dintre caracteristici o pot agrava pe cealalta. De exemplu, antidepresivele lupta impotriva depresiei, dar pot face ca mania sa fie mai severa.
Din punct de vedere al tabloului clinic, simptomele depresive sunt reprezentate de:
- Perioade prelungite de depresie, caracterizate prin tristete exagerata, plans frecvent sau senzatie de singuratate;
- Pierderea interesului pentru activitatile care anterior erau dorite;
- Reducerea stimei de sine;
- Reducerea functiei cognitive si dificultate in luarea deciziilor;
- Tulburari de memorie;
- Alterarea programului de somn;
- Tulburari de alimentatie, urmate de cresterea sau scaderea excesiva in greutate;
- Fatigabilitate, lipsa energiei;
- Sentimente de vinovatie, anxietate, iritabilitate;
- Ganduri cu privire la sinucidere;
- Izolare sociala;
- Dureri psihice si fizice;
- Sinucidere.
In cazul episoadelor mixte de tulburare bipolara, simptomele depresiei sunt insotite de simptome maniacale, precum:
- Incredere exagerata in propria persoana;
- Stare de dispozitie exagerata;
- Lipsa somnului si recapatarea energiei doar dupa perioade scurte de somn;
- Ganduri fugitive sau idei persistente, uneori daunatoare;
- Agitatie, impulsivitate, chiar agresivitate;
- Comportament sexual cu risc ridicat;
- Decizii financiare pripite, cu cheltuirea unor sume exagerate de bani;
- Idei delirante si halucinatii, deseori idei delirante de grandoare.
Aceste simptome si ganduri pot face ca persoana afectata sa fie dificil de inteles. De exemplu, aceasta poate sa planga si sa para euforica in acelasi timp.
Simptomele trebuie recunoscute imediat de persoanele din jur si sa solicite imediat sfatul unui medic, deoarece aceasta afectiune creste sansele de sinucidere a persoanei afectate.
De asemenea, individul cu manie disforica poate reprezenta un pericol pentru cei din jur. Din aceste motive, afectiunea reprezinta o urgenta medicala, iar atitudinea potrivita este formata din urmatoarele aspecte:
• Apelarea serviciului de urgenta (112);
• Pastrarea contactului cu persoana bolnava pana la sosirea cadrelor medicale;
• Eliminarea din imprejurimi a oricaror obiecte care ar putea produce efecte negative, precum corpuri ascutite si dure, arme de foc sau chiar medicamente si substante otravitoare;
• Ascultarea persoanei afectate, fara a o intrerupe, judeca, enerva sau provoca;
• Evitarea amenintarilor sau a comportamentului agresiv fata de individul bolnav.
Intelegerea persoanelor diagnosticate cu aceasta afectiune este extrem de importanta, deoarece ar putea ajuta la oferirea unui sprijin mai bun.
De asemenea, prin intelegerea si empatizarea cu persoana bolnava, se pot individualiza mult mai bine tratamentele. Astfel, se fac cercetari frecvente cu privire la aceasta tulburare mentala.
Conform descrierilor facute de pacienti, acestia se simt atrasi intr-o lume gri si fara speranta, iar in ciuda lipsei de energie pe care o au, nu se pot odihni si sunt agitati, preferand sa faca anumite activitati.
Gandurile lor sunt negative si distorsionate, ducand la agitatie si iritare. De multe ori, aceste persoane doresc sa se izoleze pentru a nu mai fi nervoase.
Oamenii de stiinta nu au reusit inca sa identifice cauzele exacte ale tulburarii bipolare si ale tipurilor acestei afectiuni. Cu toate acestea, s-a observat ca genetica poate avea un rol foarte important.
Astfel, exista mult mai multe riscuri pentru o persoana sa experimenteze aceasta afectiune daca altcineva din familie o are. Totusi, acest lucru nu este obligatoriu, fiind descoperite multe persoane la care tulburarea bipolara era izolata de membrii familiei.
Stresul suportat pe perioade lungi, dar si traumele psihice si fizice, in special cele din copilarie pot creste riscul de aparitie a tulburarii bipolare. Cele mai frecvente traume incriminate sunt:
• Violul;
• Agresiunea fizica;
• Decesul unor persoane dragi;
• Accidentele rutiere si cutremurele mari, in special daca au provocat decesul unor persoane.
Consumul exagerat de alcool, cafea si droguri reprezinta un factor de risc extrem de important in declansarea maniei disforice. Alti factori de risc posibili, dar care mai necesita studii suplimentare, sunt:
• Schimbarile sezoniere, deoarece afecteaza ritmul circadian si ciclul somnului, implicit multe aspecte ale bunastarii psihologice a unei persoane;
• Consumul unor medicamente, precum antidepresivele triciclice, amfetaminele sau bupropionul;
• Tulburarile de somn, in special insomnia;
• Inactivitatea fizica si mentala.
Tulburarea bipolara cu elemente mixte este dificil de tratat. Cel mai frecvent, medicul va prescrie stabilizatori de dispozitie, inclusiv medicamentele anticonvulsivante si medicamente antipsihotice.
De asemenea, tratamentul implica combinarea mai multor tipuri de medicamente, tocmai pentru a include atat componenta depresiva, cat si pe cea maniacala.
Totusi, trebuie cunoscut faptul ca aceste medicamente, mai ales in combinatie, pot produce efecte secundare severe. Acest lucru duce la schimbarea ulterioara a tratamentului, dar fara a avea randamentul dorit.
Unele studii afirma ca medicamentele anticonvulsivante pot ajuta la diminuarea simptomatologiei din mania disforica, dar pot necesita asociere cu antipsihotice sau anxiolitice.
Trebuie retinut ca indiferent de tipul de medicament folosit, tratamentul trebuie administrat asa cum a fost indicat de medic, in mod regulat, pentru a evita declansarea unor episoade simptomatice noi.
Terapia electroconvulsivanta este o optiune pentru persoanele care nu raspund la tratamentul medicamentos. Aceasta metoda de tratament implica aplicarea unor mici impulsuri electrice la nivel cerebral prin intermediul unor electrozi.
Mecanismul prin care terapia electroconvulsivanta functioneaza nu este cunoscut, dar se stie ca este extrem de eficienta in cazul persoanelor cu tulburare bipolara cu elemente mixte cu ideatie autolitica.
Pentru un raspuns cat mai bun la tratament, medicii recomanda si urmatoarele aspecte:
- Tratarea afectiunilor de sanatate coexistente;
- Participarea la sesiuni de consiliere si psihoterapie;
- Administrarea medicamentelor conform prescriptiei;
- Evitarea cafelei, a tutunului, a alcoolului si a drogurilor;
- Mentinerea unei igiene optime;
- Adoptarea unui program de somn optim si odihnitor;
- Urmarea unui plan alimentar sanatos, fara deficiente nutritionale;
- Practicarea de exercitii fizice in mod regulat;
- Evitarea izolarii sociale.