Cancerul de col uterin incepe la nivelul cervixul unei femei, care este partea inferioara si ingusta a uterului. Uterul adaposteste fatul in crestere in timpul sarcinii. Cervixul conecteaza partea inferioara a uterului la vagin si, impreuna cu vaginul, formeaza canalul de nastere.
Leziunile precanceroase ale colului uterin
Cancerul de col uterin incepe atunci cand celulele sanatoase de pe suprafata cervixului se schimba si cresc fara control, formand o masa tumorala. O tumoare poate fi maligna sau benigna.
La inceput, modificarile intr-o celula sunt anormale, nu canceroase. Cercetatorii considera, totusi, ca unele dintre aceste modificari anormale reprezinta primul pas dintr-o serie de schimbari lente, care pot duce la cancer.
Unele dintre celulele anormale dispar fara tratament, dar altele pot deveni canceroase. Aceasta faza a bolii se numeste displazie, care este o crestere anormala a celulelor.
Adesea, tesutul precanceros poate fi indepartat sau distrus fara a afecta tesutul sanatos, dar in unele cazuri este necesara o histerectomie, pentru a preveni cancerul de col uterin. Histerectomia reprezinta indepartarea uterului si a colului uterin.
Tratamentul unei leziuni, care este o zona precanceroasa, depinde de urmatorii factori:
- Marimea leziunii si tipul de modificari care au aparut in celule;
- Daca femeia doreste sa aiba copii in viitor;
- Varsta femeii;
- Starea generala de sanatate a femeii;
- Preferina femeii si a doctorului ei.
In cazul in care celulele precanceroase se transforma in celule canceroase si se raspandesc mai adanc in colul uterin sau in alte tesuturi si organe, atunci boala se numeste cancer de col uterin.
Exista doua tipuri principale de cancer de col uterin, denumite in functie de tipul de celula in care a inceput cancerul. Alte tipuri de cancer de col uterin sunt rare.
• Carcinomul cu celule scuamoase reprezinta aproximativ 80% pana la 90% din toate cazurile de cancer de col uterin. Aceste tipuri de cancer apar in celulele de pe suprafata exterioara a cervixului.
• Adenocarcinomul reprezinta 10% pana la 20% din toate cazurile de cancer de col uterin. Aceste tipuri de cancer apar in celulele glandulare care aliniaza canalul de nastere inferior.
Celulele scuamoase si glandulare se intalnesc la deschiderea colului uterin.
• Infectie cu papilomavirus uman (HPV) - cel mai important factor de risc pentru cancerul de col uterin este infectia cu HPV. Cercetarile arata ca infectia cu acest virus este un factor de risc pentru cancerul de col uterin.
Activitatea sexuala cu cineva care are HPV este cea mai obisnuita metoda de a obtine HPV. Exista peste 100 de tipuri diferite de HPV, dintre care nu toate sunt legate de cancer. Tipurile HPV care sunt cel mai frecvent asociate cu cancerul de col uterin sunt HPV16 si HPV18.
• Deficiena sistemului imunitar - femeile cu sisteme imune deprimate au un risc mai mare de a dezvolta cancer de col uterin.
Un sistem imunitar scazut poate fi cauzat de supresia imuna a medicamentelor corticosteroide, transplantul de organe, tratamentele pentru alte tipuri de cancer sau virusul imunodeficientei umane (HIV), care este virusul care produce sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA).
Atunci cand o femeie are HIV, sistemul ei imunitar este mai putin capabil sa lupte impotriva cancerului precoce.
• Herpesul - femeile care au herpes genital au un risc mai mare de a dezvolta cancer de col uterin.
• Fumatul - femeile care fumeaza sunt de doua ori mai susceptibile de a dezvolta cancer de col uterin decat femeile care nu fumeaza.
• Varsta - fetele sub 15 ani rareori dezvolta cancer de col uterin. Riscul creste intre adolescenta tarzie si mijlocul anilor 30. Femeile cu varsta peste 40 de ani raman in pericol si trebuie sa continue sa aiba controale regulate pentru cancerul de col uterin, care includ atat un test Papanicolau, cat si un test HPV.
• Factori socio-economici - cancerul de col uterin este mai frecvent in randul grupurilor de femei care au mai putine sanse de a avea acces la screening-ul pentru cancerul de col uterin.
• Contraceptivele orale - unele studii de cercetare sugereaza ca acestea pot fi asociate cu o crestere a riscului de cancer de col uterin.
Cu toate acestea, este nevoie de mai multa cercetare pentru a inelege modul in care este conectata utilizarea contraceptivelor orale si dezvoltarea cancerului de col uterin.
• Expunerea la dietilstilbestrol (DES) - femeile ale caror mame au primit acest medicament in timpul sarcinii pentru a preveni avortul spontan au un risc crescut de a dezvolta un tip rar de cancer de col uterin sau vagin.
Femeile expuse la DES ar trebui sa aiba o examinare pelviana anuala.
Oricare dintre urmatoarele ar putea fi semne sau simptome de cancer:
• Pete sanguine sau sangerari usoare intre sau dupa perioada menstruala;
• Durerea in timpul actului sexual;
• Sangerari dupa menopauza;
• Durerea pelviana si/sau spate insuficienta, persistenta.
Metode de diagnostic ale neoplasmului de col uterin:
- examinare pelvina;
- testul Babes Papanicolau;
- testul HPV;
- colposcopie;
- biopsie;
- CT.
Prevenirea cancerului inseamna controlul factorilor de risc posibili, cum ar fi:
• Intarzierea primului contact sexual pana dupa adolescenta;
• Limitarea numarului de parteneri sexuali;
• Evitarea contactului sexual cu persoane care au avut multi parteneri;
• Evitarea contactului sexual cu persoane care sunt in mod evident; infectate cu veruci genitale sau prezinta alte simptome;
• Renuntarea la fumat.
ASCO recomanda ca toate femeile sa efectueze cel putin un test HPV pentru a examina cancerul de col uterin in timpul vietii. In mod ideal, femeile cu varsta cuprinsa intre 25 si 65 de ani ar trebui sa efectueze screening cu testul HPV la fiecare 5 ani.
Femeile in varsta de 65 de ani si mai in varsta pot opri screening-ul daca rezultatele testelor HPV au fost in cea mai mare parte negative in ultimii 15 ani. Uneori, femeile care au varsta de 65 de ani si peste si care au teste pozitive pentru HPV pot continua examinarea pana la varsta de 70 de ani.
Este important de efectuat testul Babes Papanicolau pentru a preveni cancerul de col uterin!
Tratament
Optiunile de tratament in fucntie de diferiti factori sunt urmatoarele: chirurgie, radioterapie, chimioterapie.