Scintigrafia de golire gastrica este o investigatie ce foloseste medicina nucleara pentru a determina durata in care alimentele ingerate parasesc stomacul.
Se diferentiaza de o radiografie normala, deoarece utilizeaza o cantitate mica de material radioactiv pentru a emite energie. Aceasta energie este detectata de o camera gamma, care produce imagini specifice pe monitorul unui computer.
Scintigrafia de golire gastrica este frecvent utilizata pentru diagnosticarea gastroparezei, o afectiune in care muschii stomacului nu mai functioneaza in mod corespunzator.
Acest lucru are drept consecinta intarzierea sau oprirea deplasarii alimentelor catre intestinul subtire. Medicul poate recomanda efectuarea acestei investigatii in cazul in care pacientul acuza varsaturi frecvente, balonare sau dureri abdominale.
Alte simptome frecvente ale gastroparezei sunt reprezentate de:
- Pierdere in greutate;
- Modificari ale nivelului de zahar din sange;
- Deshidratare severa;
- Esofagita sau inflamarea esofagului;
- Reflux gastro-esofagian;
- Diminuarea poftei de mancare;
- Greata si varsaturi;
- Malnutritie;
- Malabsorbtie.
Multe dintre aceste simptome pot interfera cu calitatea vietii, iar scintigrafia de golire gastrica ajuta medicul sa diagnosticheze gastropareza sau alte tulburari de motilitate care cauzeaza aceste simptome. Astfel, tratamentul poate fi instituit rapid, iar simptomele diminuate.
Cauzele producerii gastroparezei nu sunt pe deplin cunoscute, dar se considera ca aceasta afectiune este produsa, de cele mai multe ori, de deteriorarea nervului vag.
Acest nerv este responsabil de gestionarea proceselor complexe ale tractului digestiv, inclusiv controlarea musculaturii stomacului care ajuta la deplasarea alimentelor catre intestinul subtire.
Nervul vag poate fi afectat de diferite boli, precum diabetul, infectiile si hipotiroidismul, dar si de anumite medicamente sau interventii chirurgicale.
Scintigrafia de golire gastrica este o investigatie ce se efectueaza de profesionisti instruiti in medicina nucleara si radiologie si se realizeaza in spitale sau clinici medicale.
Inainte de investigatie trebuie consumata o cantitate mica de alimente, putine lichide si materialul radioactiv care, de obicei, nu are gust. Substanta radioactiva permite camerei gamma sa urmareasca traseul alimentelor prin tractul digestiv.
Dupa ingerarea acestui continut alimentar, persoana investigata trebuie sa stea intinsa pe o masa speciala in timp ce aparatul va realiza imaginile. In decurs de trei pana la cinci ore, dispozitivul va inregistra minim 4-6 scanari. Este foarte important ca persoana investigata sa nu se miste in timpul scanarii.
Cantitatea de substanta radioactiva consumata nu reprezinta, in general, un factor de risc. Cu toate acestea, femeile care alapteaza, sunt insarcinate sau intentioneaza sa ramana insarcinate trebuie sa comunice aceste aspecte medicului. Astfel, orice risc este eliminat.
Dupa ce toate imaginile necesare au fost colectate, scintigrafia s-a terminat, iar pacientul isi poate relua activitatile normale de zi cu zi.
Simptomele gastroparezei la copii sunt similare cu cele observate la adulti. Medicul trebuie anuntat imediat daca parintii observa oricare dintre simptomele mentionate anterior in articol.
Testarea indicata copiilor mai mari este identica cu cea a adultilor. In schimb, copiii mai mici pot primi substanta radioactiva amestecata cu lapte. In acest caz, personalul medical poate instrui parintii sa isi aduca propria formula de lapte, pentru a se asigura ca nu vor exista reactii alergice.
Substanta radioactiva este sigura pentru copil, iar testarea dureaza aproximativ trei ore. Trebuie gasita o metoda prin care copilul sa fie mentinut nemiscat.
In caz contrar, imaginile obtinute pot fi alterate. Copilul poate fi linistit cu ajutorul muzicii, jucariilor, filmelor, cartilor sau cu orice obiecte preferate de acestia.
In afara de alimentele cu substante radioactive ce sunt indicate inainte de scintigrafie, nu se permite consumul de alimente sau lichide cu sase ore inainte de investigatie.
Persoanele cu diabet zaharat vor tine cont de indicatia medicului in legatura cu medicamentele specifice acestei afectiuni. De asemenea, medicul trebuie informat cu privire la orice tratament administrat.
Urmatoarele medicamente si conditii de sanatate pot influenta rezultatul investigatiei:
• Medicamentele prokinetice (pot accelera digestia);
• Medicamente antispastice (pot incetini procesul de digestie);
• Opioidele, precum codeina;
• Diabetul si hipoglicemia;
• Tulburarile hormonale, inclusiv menstruatia.
Se recomanda ca in timpul examinarii, persoana investigata sa citeasca, sa vizioneze un film sau sa asculte muzica, pentru ca durata investigatiei sa para mai scurta.
In unele cazuri, medicul poate recomanda utilizarea altor teste pentru a diagnostica gastropareza. Aceste investigatii sunt reprezentate de:
• Testul de respiratie – se indica consumul unor alimente pregatite cu substante speciale, ulterior fiind efectuate probe de respiratie la fiecare cateva ore, astfel incat medicul sa poata analiza continutul expirat;
• Capsula endoscopica – o capsula electronica speciala trebuie inghitita, ulterior aceasta parcurgand intregul tract digestiv pentru a trimite date catre un receptor special realizat;
• Ecografia – permite medicului sa observe tractul digestiv si sa decida daca o alta afectiune, in afara de gastropareza, cauzeaza simptomatologia;
• Endoscopia digestiva superioara – medicul utilizeaza un endoscop pentru a observa esofagul, stomacul si segmentul initial al intestinului subtire.
Prin aceasta metoda se poate verifica existenta gastroparezei sau a blocajelor de la nivelul caii digestive superioare.
De obicei, rezultatele investigatiilor sunt primite in cateva zile si trebuie interpretate pentru a pune un diagnostic. Astfel, medicul poate recomanda un tratament medicamentos pentru a trata gastropareza si simptomele acesteia.
De asemenea, in unele cazuri poate fi necesara stimularea electrica gastrica. In aceasta procedura un dispozitiv mic, numit neurostimulator gastric, trebuie introdus chirurgical in abdomen pentru a stimula muschii de la nivelul stomacului.
Totusi, acest lucru se recomanda doar pacientilor care nu raspund la tratament medicamentos.
In cazuri rare, poate fi necesara jejunostomia. Aceasta procedura implica introducerea unui tub de alimentare catre jejun, prin abdomen. Jejunostomia se realizeaza doar daca gastropareza este grava si are un impact enorm asupra calitatii vietii.
In majoritatea cazurilor, diagnosticarea si tratarea gastroparezei inainte de aparitia oricaror simptome majore conduce la obtinerea unui rezultat pozitiv.
Scintigrafia de golire gastrica este o investigatie frecvent utilizata pentru a masura durata deplasarii alimentelor din stomac catre intestinul subtire.
Este o metoda usor de realizat, cu riscuri aproape inexistente si cu o durata de cateva ore.
Ulterior investigatiei, pacientul isi poate relua activitatile, urmand ca medicul sa stabileasca un diagnostic si sa ofere un tratament adecvat.