Herpesul gladiatorului reprezinta o infectie provocata de virusul herpes simplex de tip 1, un virus similar celui care produce leziuni caracteristice la nivelul cavitatii bucale.
Este frecvent la cei care practica sporturi de contact, cum ar fi wrestling, box, arte martiale etc. Pentru aceasta afectiune nu exista tratament curativ.
Exista perioade in care virusul este inactiv si nu sunt prezente simptomele, insa exista momente in care acesta este activ si provoaca diferite semne simptome.
Cand virusul este activ, purtatorul este contagios. Virusul se poate transmite usor, prin contact direct cu pielea purtatorului.
Simptomele herpesului gladiatorului variaza de la o persoana la alta. Boala poate afecta orice zona a tegumentului si este deosebit de periculoasa daca afecteaza ochii.
Simptomele tind sa apara la aproximativ opt zile de la expunere. Tabloul clinic caracteristic herpesului gladiatorului este reprezentat de urmatoarele semne si simptome:
• Febra;
• Adenopatii (inflamarea ganglionilor limfatici);
• Angina faringiana;
• Senzatie de furnicaturi in zona afectata (parestezii);
• Vezicule ce pot fi insotite de durere;
• Cefalee.
Leziunile de la nivelul tegumentului ce apar ca urmare a acestei infectii pot fi tratate si dispar de obicei in maxim zece zile. Atunci cand virusul este inactiv, persoanele infectate nu vor prezenta simptome, dar, cu toate acestea, pot fi contagioase.
Eruptiile pot sa apara frecvent, de exemplu o data pe luna sau chiar o data pe an. Cea mai mare contagiozitate a unei persoane este atunci cand eruptiile sunt prezente.
Desi sunt rare, au existat situatii in care virusul herpes simplex a provocat leziuni la nivelul tegumentului care apoi au fost infectate de bacterii. Daca se intampla acest lucru, va fi nevoie de tratamente suplimentare cu medicamente antibiotice.
Exista, de asemenea, un risc scazut ca o infectie bacteriana sa se raspandeasca in diferite parti ale corpului cum ar fi creierul, ochii, ficatul sau plamanii. Daca se intampla acest lucru, este nevoie de o interventie medicala de urgenta.
Herpesul gladiatorului este o afectiune extrem de contagioasa si se raspandeste de la o persoana la alta prin contactul direct cu pielea purtatorului.
Cele mai frecvente moduri prin care aceasta afectiune se poate transmite sunt sarutul, contactul sexual, folositul in comun a obiectelor persoanele, inclusiv tacamurile sau chiar telefonul mobil.
Cel mai adesea, herpesul gladiatorului este raspandit in sporturile de contact. Aceste sporturi pot fi reprezentate de wrestling, rugby, baschet etc.
Persoanele infectate cu virusul herpes simplex descopera adesea ca stresul sau bolile care slabesc sistemul imunitare pot provoca aparitia veziculelor.
Desi persoanele infectate pot experimenta perioade lungi de timp in care virusul este inactiv si sunt absente simptomele, acestea trebuie sa fie constiente ca in orice moment virusul se poate activa provocand aparitia simptomelor.
Medicul poate examina leziunile cutanate pentru a determina daca o persoana este purtatoare a virusului. De asemenea, medicul poate pune diagnosticul fara a solicita alte investigatii suplimentare.
Cu toate acestea, in unele cazuri poate fi necesara prelevarea unor probe din tesut pentru a fi trimise la laborator pentru analiza amanuntita.
Daca o persoana nu are leziuni ale pielii, dar prezinta alte simptome ale herpesului gladiatorului, se recomanda totusi solicitarea asistentei medicale si evitarea contactului cu pielea altor persoane. Pentru confirmarea prezentei virusului in organism pot fi efectuate teste de sange.
Testele de sange pot fi facute, de asemenea, daca un medic nu este sigur daca o persoana are herpesul gladiatorului sau alta conditie similara. Persoanele cu acest tip de herpes au anticorpi specifici in sange, acestia putand confirma sau infirma prezenta afectiunii.
Cele mai multe simptome ale herpesului gladiatorului sunt neplacute, dar usoare. Leziunile cutanate se vindeca, de obicei, in decurs de 7-10 zile fara tratament.
Este importanta evitarea contactului fizic cu alte persoane sau impartirea obiectelor personale cu alte persoane pana cand simptomele nu au disparut complet. De asemenea, leziunile trebuie protejate de grataj sau frecare, deoarece se pot irita si pot provoca cicatrici.
Daca simptomele sunt mai severe si cauzeaza durere sau disconfort, medicul poate prescrie medicamente antivirale pentru a reduce disconfortul si pentru a accelera recuperarea.
Medicamentele pot fi prescrise, de asemenea, pentru a ajuta la prevenirea recidivei afectiunii. Medicamentele antibiotice nu trebuie administrate daca nu este vorba despre o suprainfectie bacteriana, deoarece nu au efecte asupra virusului si pot dezvolta rezistenta la medicamentul respectiv in cazul unor infectii bacteriene reale.
Exista multe masuri preventive pe care o persoana le poate lua pentru a reduce riscul de infectie.
Se recomanda evitarea contactului sexual cu o persoana ce are o eruptie herpetica. De asemenea, inainte de a incepe o noua relatie sexuala, ambii parteneri ar trebui supusi testarii pentru HSV-1. Unii oameni sunt purtatori ai virusului fara a realiza acest lucru.
Cei care prezinta un risc mare de infectie, cum ar fi persoanele care practica in mod regulat sporturi de contact, ar trebui sa urmeze bune practici de igiena pentru a reduce riscul infectiei sau pentru a evita infectarea altor persoane. Aspectele importante de urmat includ:
• Spalarea imediata dupa terminarea sesiunilor de sport;
• Evitarea impartirii lamelor de ras, a deodorantelor sau a prosoapelor;
• Spalarea regulata a prosoapelor si a echipamentului sportiv de mai multe ori, in apa fierbinte;
• Evitarea contactului cu o persoana care prezinta leziuni vizibile sau simptome caracteristice virusului;
• Verificarea frecventa a prezentei leziunilor;
• Acoperirea zonelor deschise ale pielii cu bandaje sau haine;
• Evitarea gratarii leziunilor.
Inceperea unei cure cu medicamente antivirale cu cateva zile inainte de expunerea la virus poate ajuta la construirea imunitatii specifice pentru acesta si la reducerea riscului de infectare.
O persoana infectata cu herpesul gladiatorului va fi purtatorul virusului pentru totdeauna. Persoanele purtatoare pot avea potentialul de a infecta alte persoane chiar daca simptomatologia nu este prezenta.
Herpesul gladiatorului este o afectiune relativ usor de gestionat, existand medicamente disponibile pentru a ajuta la reducerea si prevenirea simptomatologiei.
Daca o persoana considera ca este infectata cu virusul, se recomanda solicitarea sfatului unui medic specialist, in vederea stabilirii diagnosticului si oferirea unui tratament adecvat.