Complicatiile litiazei biliare sunt de doua tipuri: complicatii inflamatorii si complicatii mecanice.
Colecistita acuta face parte din complicatiilor inflamatorii si reprezinta inflamatia acuta a peretilor vezicii biliare.
Cauzele principale raman obstructia cisticului din cauza inflamatiei, a hiperpresiunii, bacteriemiei, ascensiunii florei intestinale prin caile biliare sau a episoadelor de acutizare a unei colecistite cronice.
Cele trei etape evolutive ale colecistitei sunt:
1. Colecistita acuta catarala, unde mucoasa colecistului este congestionata si edematiata;
2. Colecistita acuta flegmonoasa, unde mucoasa este edematiata, iar bila este amestecata cu puroi (piocolecist);
3. Colecistita acuta gangrenoasa, in care apar leziuni la nivelul peretelui colecistului si creste riscul dezvoltarii unei peritonite sau a unor abcese perihepatice atunci cand colecistul se sparge si continutul se varsa in peritoneu.
Tabloul clinic are un debut brusc, cu aparitia durerii de intensitate crescuta si continua in hipocondrul drept, ce iradiaza in epigastru si subscapular drept, care uneori cedeaza dupa administrarea antialgicelor, antiinflamatoarelor, antibioticoterapiei sau dupa aplicarea locala a pungii cu gheata.
Durerea este insotita de febra si frisoane, cu alterarea starii generale, cu limitarea activitatilor zilnice si imposibilitatea alimentarii.
La examenul obiectiv se observa prezenta subicterului sau icterului franc, semnului Murphy pozitiv si prezenta semnelor de iritatie peritoneala in zona hipocondrului drept, caracterizata prin aparare musculara, contractura musculara, hiperestezie cutanata cu senzatie de impastare in unele cazuri.
Formele clinice sunt:
- forma acuta obisnuita;
- forma asimptomatica;
- forma subacuta, unde starea generala este usor alterata;
- forma supraacuta, unde apare imediat alterarea starii generale, cu status progresiv spre urgenta medicala;
- piocolecistul, ce evolueaza rapid spre insuficienta multipla de organe si pune viata pacientului in pericol;
- colecistopancreatita acuta, ce apare in urma propagarii infectiei din caile biliare in cele pancreatice, cu aparitia edemului pancreatic.
Diagnosticul paraclinic se stabileste in urma analizelor de laborator ce evidentiaza leucocitoza semnificativa, un VSH crescut, citoliza hepatica cu cresterea semnificativa a transaminazelor (TGP, TGO), uneori poate creste si bilirubina, iar, in cazul citolizei pancreatice cresc si amilazele.
Ecografic, se observa colecistul cu peretii ingrosati pana la 2 cm si prezenta calculilor de diverse dimensiuni.
Diagnosticul diferential se efectueaza cu celelalte patologii ale vezicii biliare, ale stomacului si ale pancreasului: angiocolita acuta, apendicita acuta, ulcerul perforat, pancreatita acuta etc.
Complicatiile mecanice se produc prin migrarea calculilor si cuprind hidrocolecistul si icterul mecanic, fiecare dintre ele cu caracteristica separata.
Hidrocolecistul se produce prin obstructia canalului cistic, iar apa si pigmentii biliari se reabsorb si zona infundibulara continua sa secrete mucina, rezultand asa-numita “bila alba”.
Colecistul de dilata, isi fac aparitia episoadele dureroase, asa-numita colica biliara prelungita, iar daca se inflameaza si peretii vezicii, durerea poate deveni continua.
La palpare se percepe o formatiune tumorala subhepatica, mobila cu respiratia, dureroasa, ce implica chirurgul la investigatii suplimentare: analize de laborator, care evidentiaza cresteri ale transaminazelor si ale bilirubinei, dar si ecografic, pentru a stabili dimensiunile formatiunii si eventualele complicatii adiacente.
Cea de a doua complicatie mecanica este icterul mecanic, ce se caracterizeaza ca un sindrom complex determinat de coloratia galbena a tegumentelor, prin acumularea pigmentilor biliari in sange, in urma obstructiei cailor biliare.
Icterul se clasifica in:
- icter prehepatic;
- icter hepatic;
- icter posthepatic.
In functie de concentratia bilirubinei pot exista:
- subicter, cand concentractia bilirubinei este intre 1-3mg%;
- icter, cand concentratia bilirubinei este peste 3mg%.
Cauzele ce duc la aparitia icterului sunt determinate de obstacolele de la nivelul cailor biliare intrahepatice si extrahepatice:
- obstacole intrinseci, ce tin de caile biliare: litiaza biliara, parazitoza, cheaguri de sange, tumori ale cailor biliare principale, inflamatii, retractii cicatriciale ale musculaturii;
- obstacole extrinseci, ce comprima caile bilare: diverse tumori ganglionare, neoplasm de cap de pancreas, tumori retropritoneale, chistul hidatic de origine parazitara etc.
Tabloul clinic este unul destul de simplu, caracterizat doar prin coloratia galbena a tegumentelor si a sclerelor, insotita de prurit in urma depunerii sarurilor biliare in epiderm.
Paraclinic apare cresterea bilirubinei conjugate/directe, urina devine hipercroma, TGO si TGP pot creste, fosfataza alcalina si gamaGT-ul cresc si ele, iar scaunele sunt acolice (decolorate).
Daca isterul depaseste perioada de 15 zile, atunci poate fi vorba despre un icter prelungit, ce poate produce alterari tisulare prin acumularea sarurilor biliare:
- afectare cardio-vasculara prin aparitia hipotensiunii si a bradicardiei;
- afectare neurologica cu aparitia starilor de somnolenta, convulsii in cazuri severe;
- sindrom de malabsorbtie cauzat de anemia carentiala, scaderea in greutate si aparitia steatoreei (prezenta grasimilor in scaun);
- aparitia hemoragiilor prin hipovitaminoza K deoarece, in absenta sarurilor biliare, vitamina K nu se absoarbe.
Aceste complicatii in mod normal nu ar trebui sa apara daca se respecta un regim alimentar corespunzator.
Controlalele medicale sunt recomandate, precum si analizele si ecografia abdominala, in special in cazul pacientilor cu litiaza biliara cronica sau alta afectiune a colecistului care impune vizite regulate la medic.