Tendinita patelara este o leziune sau o inflamatie obisnuita a tendonului ce face legatura dintre rotula si tibie. Durerea din aceasta afectiune poate fi usoara sau severa.
Orice persoana poate suferi aceasta afectiune, dar este mult mai frecventa in randul sportivilor, mai ales a celor care joaca volei sau baschet, deoarece acestia isi supun frecvent genunchii la o sarcina crescuta.
Aproximativ 15% din jucatorii amatori de volei dezvolta aceasta afectiune. Prevalenta creste la aproximativ 50% in randul jucatorilor profesionisti.
Tendinita patelara este cauzata de stresul repetitiv asupra genunchiului, cel mai frecvent datorita suprautilizarii in sport sau in exercitii fizice. Stresul repetitiv asupra genunchilor afecteaza tendonul, inflamandu-l si slabindu-l.
Factorii care contribuie la aparitia tendinitei patelare sunt reprezentati de:
- Crampele musculare la nivelul membrului inferior;
- Forta musculara inegala a membrelor inferioare;
- Genu valgum (picioare in X);
- Genu varum (picioare in paranteza);
- Obezitate;
- Purtarea pantofilor necalitativi si neadaptati dimensiunilor piciorului;
- Suprafete dure de joc;
- Boli cronice care slabesc tendonul.
Sportivii sunt mai expusi riscului, deoarece alergarea, sariturile si ghemuirile pun mai multa presiune pe tendonul patelar. De exemplu, alergatul poate pune o forta de pana la cinci ori mai mare decat greutatea corporala pe genunchi. De asemenea, perioadele lungi de antrenament sportiv intens sunt asociate cu tendinita patelara.
Conditia este mult mai frecventa la adolescenti si la persoanele cu varste de maxim 30 de ani. De asemenea, persoanele inalte si cu masa corporala ridicata au un risc mai mare de a dezvolta afectiunea, deoarece creste presiunea asupra genunchilor.
Durerea si sensibilitatea la baza genunchiului sunt, de obicei, primele simptome ale tendinitei patelare. Este posibil ca tabloul clinic sa fie completat de umflaturi si senzatie de arsura la nivelul genunchiului. De asemenea, miscarile ce utilizeaza articulatia genunchiului pot fi deosebit de dureroase.
Durerea poate fi la inceput sporadica, aparand numai dupa activitati sportive sau exercitii fizice. Pe masura ce tendonul devine si mai deteriorat, durerea devine din ce in ce mai severa, interferand cu activitatile fizice, cum ar fi urcarea pe scari sau sederea intr-o masina.
Medicul trebuie anuntat imediat daca durerea sau inflamatia dureaza mai mult de 24-48 de ore.
Pentru punerea diagnosticului, medicul trebuie informat cu privire la activitatea fizica desfasurata, simptomele experimentate si momentul de aparitie al simptomelor.
Medicul va examina fizic genunchiul si va verifica locul unde este simtita durerea. De asemenea, acesta va testa capacitatea de efectuare a unor miscari ce includ articulatia genunchiului.
De asemenea, pot fi necesare anumite teste de imagistica medicala pentru a putea determina daca exista defecte ale tendonului sau oaselor. Aceste teste pot ajuta la excluderea altor cauze posibile ale durerii, cum ar fi prezenta unei fracturi. Testele de imagistica utilizate includ:
• Radiografia – pentru a observa existenta fracturilor sau a deplasarilor osoase;
• Imagistica prin Rezonanta Magnetica (IRM) – prin aceasta metoda se poate examina tendonul si pot fi observate deteriorarile de la nivelul tesutului moale;
• Ultrasonografie – arata tendonul si orice leziune ale tesuturilor moi.
Daca nu se ofera tratament medical, tendinita patelara se poate inrautati, iar tendonul poate fi deteriorat mult mai grav, limitand functiile genunchiului si producand impotenta functionala.
Oprirea activitatii fizice poate fi dificila din punct de vedere emotional, mai ales pentru sportivi. Pentru sportivii profesionisti, tendinita patelara poate inseamna sfarsitul carierei, in special daca este lasata netratata.
Tratamentul depinde de severitatea afectiunii. Tratamentul de prima linie este reprezentat de tratamentul conservator. Acesta include reducerea durerii, repausul piciorului afectat si cresterea rezistentei muschilor.
Medicul va recomanda, de obicei, o perioada de odihna controlata, in care se evita activitatea fizica si mai ales activitatile ce implica fortarea genunchiului.
Medicamente
Medicul poate prescrie medicamente pentru reducerea durerii si inflamatiei pe termen scurt. Daca durerea este severa, medicul poate administra o injectie cu corticosteroizi in zona din jurul tendonului patelar afectat.
Aceasta metoda de tratament este eficienta in reducerea durerii severe, dar poate slabi tendonul, ridicand riscul de ruptura. Din acest motiv, alegerea unui tratament optim trebuie sa puna in balanta riscurile si beneficiile.
O alta metoda de tratament este reprezentata de iontoforeza. Acest procedeu consta in aplicarea corticoizilor sub forma de crema, absorbtia avand loc cu ajutorul unor curenti electrici de intensitate slaba.
Terapie fizica
Scopul terapiei fizice este de a reduce durerea si inflamatia, dar si de a intinde si face mai puternici muschii de la nivelul piciorului.
Daca durerea este severa chiar si in repaus, medicul poate indica purtarea unor orteze. De asemenea, folosirea temporara a carjelor poate fi necesara, pentru a evita deteriorarea ulterioara a tendonului. Cand durerea dispare, se pot incepe activitatile ce tin de terapia fizica.
O sesiune de terapie include, in general:
• O perioada de incalzire;
• Pachete cu gheata sau masarea genunchiului;
• Exercitii de intindere;
• Exercitii de consolidare.
Terapeutul poate utiliza, de asemenea, ultrasunete si stimulare electrica pentru a reduce durerea de la nivelul genunchiului. Bandajarea genunchiului sau purtarea ortezelor poate ajuta la reducerea durerii atunci cand sunt practicate exercitiile fizice.
Interventia chirurgicala
Atunci cand alte tratamente nu au avut succes in ameliorarea durerii, medicul poate recomanda interventia chirurgicala pentru a repara tendonul patelar.
Timpul de recuperare dupa interventia chirurgicala variaza. Unele protocoale chirurgicale recomanda imobilizarea in aparat gipsat a genunchiului, iar alte altele sugereaza ca programul de exercitii fizice de reabilitare trebuie instituit imediat. In functie de protocol, persoanele operate si-au putut relua activitatea obisnuita dupa o perioada cuprinsa intre trei luni si un an.
Terapii alternative
Exista mai multe terapii alternative studiate, dar un tratament relativ nou consta intr-o injectie cu plasma ce contine trombocite din propriul sange. Injectarea acestui continut promoveaza vindecarea tendonului.
Perspectiva tendinitei patelare variaza in functie de severitatea leziunii. Informatiile cu privire la aceasta afectiune sunt in continua actualizare, deoarece este o conditie frecventa printre sportivi. De asemenea, exista mai multe opinii cu privire la cea mai buna metoda de tratament.
Pentru unii sportivi, conditia poate fi cronica, dar pentru altii, terapia permite vindecarea si revenirea la activitatile sportive anterioare.
Recuperarea pentru leziunile usoare poate fi de 3 saptamani, in timp ce leziunile severe pot necesita chiar mai mult de 8 luni. Urmarea recomandarilor primite de la medic grabeste vindecarea, din acest motiv comunicare permanenta cu medicul este necesara.