Un anevrism este o deformatie sau o umflatura, de obicei aflata pe traiectul unui vas de sange. Anevrismul aortic reprezinta cresterea diametrului aortei ascendente(peste 50% fata de valoarea normala) care poate creste si se poate rupe daca nu este tratata in timp util. Se considera anevrism de aorta ascendenta, atunci cand masuratorile ecografice stabilesc un diametru al acesteia de peste 3,5-4cm.
Aorta este cea mai mare artera din corp, avand diametrul unui furtun de gradina. Aorta este vasul de sange care porneste din partea stanga a inimii, se curbeaza in jos si trece prin piept si prin zona abdominala. Acolo, el se ramifica in vase de sange mai mici, oferind sange bogat in oxigen pentru restul organismului.
Aorta este vasul principal care are rolul de a transporta oxigen in toate partile organismului. Anevrismele aortice sunt de dimensiuni reduse la inceput, dar pot deveni periculoase daca nu sunt monitorizate.
Daca aveti un risc crescut de anevrism, discutati cu medicul dumneavoastra despre efectuarea unui test screening.
In stadiile incipiente, anevrismele necomplicate pot fi asimptomatice, insa pe masura ce acestea cresc, pot provoca dureri abdominale, toracice sau de spate. Cele mai multe sunt nediagnosticate pana cand pot fi descoperite in timpul unui control medical de rutina.
In schimb, este de retinut ca un anevrism rupt este o urgenta medicala cu simptome grave. Acestea pot include:
- durere brusca, intensa, de spate sau in zona abdominala;
- ameteala si slabiciune a corpului;
- scadere severa a tensiunii arteriale;
- puls rapid;
- dificultati de respiratie, de deglutitie, tuse;
- pierderea constiintei.
Anevrismele pot fi cauzate de orice factor care poate slabi peretii aortei. La adultii sanatosi, peretii aortei sunt flexibili si se pot intinde pentru a face fata modificarilor normale ale fluxului sanguin.
Cu toate acestea, pe masura ce se inainteaza in varsta, peretii aortei se pot subtia de la tensiunea arteriala ridicata, din cauza fumatului sau al nivelului ridicat de colesterol.
Alte cauze pot include anomalii genetice, boli inflamatorii sau infectiile.
In functie de localizare, anevrismele pot fi toracice sau abdominale.
Anevrismele aortice toracice
Anevrismele aortice toracice pot fi distinse ca fiind ascendente, localizate la nivelul crosei aortice sau descendente, in functie de localizarea lor specifica in aorta.
Anevrismele aortice toracice sunt mai frecvente la persoanele care s-au nascut cu o valva aortica anormala sau la cele care au alte afectiuni care au efecte asupra tesuturilor si vaselor de sange, precum sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos.
De asemenea, traumatismele toracice din cauza sportului sau a unui accident de masina poate duce la slabirea aortei toracice.
Simptomele anevrismului aortic toracic sunt mai evidente si mai usor de observat atunci cand acesta este localizat la nivelul arcului aortic. Acestea includ durere toracica profunda, dureri de spate, raguseala, dificultate la inghitire si tuse.
Anevrismele aortice abdominale
Anevrismele aortice abdominalele apar in partea abdominala a aortei. Sunt mai des intalnite decat anevrismele aortice toracice.
Anevrismele aortice abdominale apar in mod mai frecvent la persoanele cu:
• un istoric al fumatului;
• ateroscleroza;
• tensiune arteriala crescuta;
• un istoric familial de anevrisme aortice.
Printre simptomele cele mai comune ale anevrismului aortic abdominal se intalnesc: durere continua in piept sau in zona dorsala, febra sau scadere in greutate, o masa care pulseaza in abdomen sau o senzatie de frig la nivelul picioarelor.
Anevrismele aortice toracice si abdominale sunt de obicei descoperite intamplator in timpul consultatiilor medicale de rutina.
Testele de diagnostic pentru stabilirea riscului si a strategiei terapeutice in cazul anevrismelor aortice abdominale si toracice includ:
-radiografia toracica;
-ecografia;
- angiograma prin care se identifica marimea anevrismului;
- tomografie computerizata (CT);
- rezonanta magnetica nucleara (RMN).
Se recomanda ecografia, in special persoanelor cu varsta peste 60 de ani, fumatorilor si celor care au in familie istoric de anevrisme. Aceasta este precisa si usor de realizat.
Anevrismele in stadiile incipiente nu necesita tratament. Daca suferiti de un anevrism de dimensiuni reduse, medicul va dori sa-l monitorizeze pentru modificari. Prin tratament nechirurgical se are in vedere stagnarea cresterii dimensiunilor acestuia si reducerea riscului aparitiei complicatiilor prin controlul factorilor de risc, monitorizare periodica si tratament medicamentos acolo unde este cazul.
Daca devine un risc pentru sanatate, medicul va recomanda o interventie chirurgicala pentru a-l corecta inainte de a se rupe.
Exista doua tipuri de interventii chirurgicale utilizate frecvent pentru corectarea anevrismelor. Acestea sunt: tratamentul chirurgical clasic si tratamentul endovascular.
Interventia chirurgicala clasica
Interventia chirurgicala vasculara presupune efectuarea unei incizii in piept sau in zona abdominala, inlaturarea portiunii deteriorate a aortei si inlocuirea acesteia cu un conduct protetic.
Recuperarea dupa o interventie chirurgicala poate dura cateva saptamani. La persoanele la care s-a utilizat o astfel de grefa este necesara o monitorizare regulata, prin efectuarea de radiografii sau de scanari cu tomografie computerizata.
Tratamentul endovascular
Tratatamentul endovascular este mai putin invaziv decat interventia chirurgicala. Chirurgul introduce un cateter mic, prin artera femurala, in picior pana la portiunea deteriorata a aortei.
Ulterior, se introduce o grefa mica in zona deteriorata si se fixeaza pe aorta. Aceasta intareste peretele slab al aortei pentru a preveni ruptura.
Operatia fiind mai putin invaziva decat interventia chirurgicala vasculara, timpul de recuperare este mult mai scurt.
Nu exista masuri clare pentru a preveni anevrismele aortice, dar modificarile stilului de viata pot imbunatati sanatatea cardiaca si pot scadea riscul aparitiei lor.
Pentru a reduce riscul unui anevrism aortic, trebuie sa tineti cont de urmatoarele sfaturi:
- Controlul tensiunii arteriale;
- Scaderea nivelului de colesterol in intervalul recomandat;
- Exercitiile fizice cel putin 30 de minute pe zi;
- Dieta sanatoasa fara alimente grase, zahar si exces de sare;
- Renuntarea la fumat.