Hidronefroza este o afectiune care apare in mod obisnuit atunci cand un rinichi se umfla substantial din cauza urinei care nu se scurge corect din rinichi in vezica.
Aceasta inflamatie afecteaza cel mai frecvent numai un rinichi, dar poate implica si ambii rinichi.
Hidronefroza nu este o boala primara. Este o afectiune secundara care rezulta dintr-o alta boala de baza, principala. Este structurala si reprezinta rezultatul unei blocari sau obstructii ale tractului urinar. S-a constatat ca hidronefroza afecteaza aproximativ 1 din 100 de copii.
In mod normal, urina curge prin tractul urinar cu o presiune minima. Presiunea poate creste daca exista o obstructie a tractului urinar. Dupa ce urina se aduna pentru o perioada indelungata, rinichii se pot mari.
Rinichiul poate deveni atat de intepenit cu urina incat poate incepe sa apese asupra organelor din apropierea lui.
Daca afectiunea este lasata netratata prea mult timp, aceasta presiune poate determina rinichii sa-si piarda functia in mod permanent.
Simptomele usoare ale hidronefrozei includ urinarea mai frecventa si o nevoie urgenta de a urina. Alte simptome potential severe sunt:
- durere colicativa;
- durere in abdomen;
- greata;
- varsaturi;
- durere la urinare;
- golirea incompleta a vezicii;
- febra.
Intreruperea fluxului normal de urina creste sansele de aparitie a unei infectii a tractului urinar. De aceea, una dintre cele mai frecvente complicatii ale hidronefrozei este infectia tractului urinar. Semnele acesteia includ:
- urina tulbure;
- durere la urinare;
- senzatie de usturime in timpul urinarii;
- un flux urinar slab;
- dureri de spate;
- febra;
- frisoane.
Daca aveti semne ale hidronefrozei, programati-va cat mai urgent la un control medical pentru a discuta cu medical dumneavoastra despre simptome. O infectie urinara lasata netratata poate duce la afectiuni severe precum pielonefrita, o infectie a rinichiului si septicemie, o infectie a sangelui.
Hidronefroza nu este o boala in sine, ci este cauzata de conditiile interne si externe care afecteaza sistemul renal si urinar.
Una dintre cele mai frecvente cauze ale hidronefrozei este uropatia obstructiva unilaterala acuta. Aceasta este evolutia brusca a unei obstructii in unul dintre uretere, tuburile care conecteaza rinichii la vezica urinara.
Cea mai obisnuita cauza al acestui blocaj este o piatra la rinichi, dar, de asemenea, cicatrizarea si cheagurile de sange pot provoca uropatie obstructiva unilaterala acuta.
Un ureter blocat poate determina urina sa revina in rinichi, ceea ce determina dilatarea. Acest flux de urina este cunoscut sub denumirea de reflux vezico-ureteral.
Alte cauze potentiale ale unui blocaj includ:
- obstructie cauzata de tuberculoza;
- calcul la nivelul ureterului;
- obstructie la nivelul colului vezical;
- o patrundere in jonctiunea ureteropelvica, unde ureterul intalneste pelvisul rinichiului;
- o glanda prostata marita la barbati, care poate fi cauzata de hiperplazia prostatica benigna sau prostatita;
- sarcina, care determina o compresie din cauza unui fat in crestere;
- tumori in apropierea ureterului;
- o ingustare a ureterului de la o vatamare sau un defect la nastere.
Consecintele blocajului depind de:
- localizare;
- numarul de calculi;
- asocierea cu infectia urinara;
- starea aparatului urinar preexistenta aparitiei calculului;
- alti factori proprii pacientului.
Obtinerea unui diagnostic cat mai curand posibil este extrem de importanta. Rinichii pot fi deteriorati permanent daca afectiunea este lasata netratata prea mult timp.
Medicul va incepe aflarea diagnosticului prin obtinerea unei evaluari a starii generale de sanatate si apoi, concentrarea asupra oricaror simptome urinare care pot aparea. Ele pot include si senzatia unui rinichi largit.
Medicul poate folosi un cateter pentru a scurge o parte din urina din vezica urinara. Daca nu se reuseste eliberarea unei cantitati mari de urina in acest fel, inseamna ca obstructia este in vezica urinara sau in uretra. Uretra este un tub care transporta urina din vezica urinara spre exteriorul corpului.
De asemenea, se pot efectua ultrasunete renale sau o scanare CT pentru a examina in detaliu gradul de umflare si pentru a localiza eventual zona blocajului.
Ambele proceduri permit medicului sa vizualizeze o imagine al interiorului corpului, ultrasunetele renale fiind considerate in general standardul de aur pentru diagnosticarea hidronefrozei. Acestea permit medicului sa vada rinichii intr-un mod mai clar.
In primul rand, tratamentul pentru hidronefroza se concentreaza pe eliminarea a ceea ce blocheaza fluxul de urina. Optiunea de tratament pe care medicul o alege va depinde de cauza obstructiei.
Daca un ureter blocat cauzeaza aceasta stare, este posibil ca medicul sa faca una dintre urmatoarele:
• introducerea unui stent ureteral, care este un tub care permite ureterului sa se scurga in vezica;
• introducerea unui tub de nefrostomie, care permite urinei blocate sa se scurga prin spate;
• prescrierea de antibiotice pentru a controla infectia.
In cazuri mai grave, este posibil ca medicul sa fie nevoit sa inlature obstructia prin cale chirurgicala. Daca un tip de tesut cicatricial sau un cheag de sange cauzeaza blocajul, medicul poate elimina complet zona afectata.
Daca cauza hidronefrozei este o piatra de rinichi, va fi necesara o interventie chirurgicala pentru a o elimina.
Pentru a face acest lucru, medicul va efectua o interventie chirurgicala endoscopica, care implica utilizarea instrumentelor minuscule pentru a efectua procedura. Aceasta reduce drastic timpul de vindecare si de recuperare.
De asemenea, medicul poate prescrie antibiotice care ajuta la combaterea de a dezvolta o infectie renala.
Daca tratamentul este unul timpuriu, perspectivele de viata sunt foarte bune. Indepartarea obstructiei este esentiala pentru ca rinichiul sa revina la functionarea sa normala.
Daca hidronefroza necesita o interventie chirurgicala, rata de succes pentru recuperarea completa este estimata la 95%.