Hernia reprezinta exteriorizarea unui organ sau a unui segment al unui organ la nivelul unor zone slabe ale musculaturii sau tesutului care le captuseste in mod fiziologic. Hernia inghinala reprezinta o protruzie a grasimii sau a unui segment intestinal prin canalul inghinal, acesta din urma fiind un conduct tubular ce strabate toate straturile peretelui abdominal.
La barbati, herniile inghinale apar pe fata interna a coapsei, in apropierea scrotului, fiind uni sau bilaterale. Acestea sunt frecvent intalnite, repararea herniile inghinale fiind una dintre cele mai frecvente interventii chirurgicale.
Incidenta
Herniile inghinale pot aparea la orice varsta, atat la copii, cat si la adulti. Cu toate acestea, incidenta la barbati este mult mai mare decat la femei, 27% versus 3%. Anumite persoane sufera de anomalii sau slabiciune a musculaturii abdominale, find mai predispusi sa dezvolte o hernie. In cazul in care nu vorbim despre afectiuni genetice, cauzele pot fi presiunea crescuta la nivelul peretelui abdominal, prin ridicare de greutati, crestere ponderala, tuse cronica, constipatie sau dificultati la mictiune.
Factorii de risc cei mai importanti sunt: fumatul, obezitatea, graviditatea, BPOC (bronhopneumopatia cronica obstructiva), bolile de colagen, precum si interventiile chirurgicale anterioare in zona abdominala, cum ar fi apendicectomia, colecistectomia etc.
Efortul fizic accentuat este un alt factor declansator, in special la o persoana neantrenata sau la o persoana care are zona peretelui inghinal deja slabita.
Tipuri
Exista doua tipuri de hernii inghinale: directe si indirecte.
Herniile inghinale directe sunt cauzate de degenerescenta tesutului conjunctiv de la nivelul musculaturii abdominale, ceea ce produce slabiciuni la acest nivel. Acestea apar mai frecvent la barbati, continutul fiind reprezentat de grasime sau portiuni de intestin care protruzioneaza prin zonele slabe in canalul inghinal.
Orice activitate sau patologie care presupun cresterea presiunii in cavitatea abdominala pot contribui la aparitia herniei:
Herniile inghinale indirecte sunt hernii congenitale si sunt mai des intalnite la barbati fata de femei, din cauza diferentei de dezvoltare a fatului in uter. La baieti, cordonul spermatic si cele doua testicule sunt localizate intraabdominal, urmand ca pe parcursul dezvoltarii sa urmeze procesul de descensus prin canalul inghinal, pana in scrot. Uneori, intrarea in canalul inghinal nu se inchide asa cum ar trebui dupa nastere, producand o zona slaba la nivelul peretelui abdominal. Astfel, grasime sau portiuni de intestin protruzioneaza prin respectiva zona slaba, producand o hernie.
Herniile inghinale indirecte sunt cele mai frecvente, prematurii fiind expusi la un risc mai mare de aparitie a acestora din cauza scurtarii timpului necesar pentru inchiderea canalului inghinal.
O hernie inghinala este relativ usor de depistat, deoarece simptomele apar la aproximativ 66% din populatia afectata. Simptomele pot fi si mai evidente in timpul unei fortari musculare, precum in timpul reflexului de tuse, in momentul efectuarii unor exercitii fizice sau al efortului crescut de defecatie.
Cel mai vizibil simptom este prezenta unei zone edematiate, de cativa centimetri, la nivel inghinal, de regula unilaterala, insa poate fi si bilaterala. Aceasta poate creste in dimensiuni sau poate disparea in clinostatism. La barbati, poate fi reprezentata de o marire a scrotului.
Pe langa aceste simptome, se poate distinge si o senzatie acuta de durere, care, de regula, nu iradiaza, dar se intenstifica in timpul unui efort fizic sau al tusei.
Medicul va incerca la primele simptome sa observe daca hernia este reductibila usor, prin impingerea acesteia inapoi in cavitatea abdominala.
In cazul in care hernierea nu se poate realiza prea usor la o simpla palpare a medicului, aceasta reprezinta un progres avansat al herniei inghinale, ceea ce reprezinta probabilitatea ca in viitorul apropiat sa apara strangularea a intestinului. Hernia strangulata este o urgenta chirurgicala, care necesita tratament chirurgical imediat.
Diagnosticarea se realizeaza relativ facil de catre un medic specialist, in special bazat pe simptome, dar si printr-un consult al zonei afectate. In anumite cazuri de incertitudine se poate apela si la teste paraclinice, in special cele imagistice.
Diagnosticarea herniei inghinale directe sau indirecte are importanta pentru a se cunoaste tipul de tratament cat si complicatiile care pot aparea.
Hernia inghinala directa inseamna traversarea printr-un punct slab al fasciei musculare, regiune cunoscuta ca triunghiul Hesselbach.
Daca exista o suferinta comuna de hernie directa si indirecta pe aceeasi parte, se va numi hernie in pantalon, deoarece aceasta este forma pe care o va lua hernia, precum si vasele aferente care vor aluneca in spatial herniar.
De regula, hernia directa apare odata cu inaintarea in varsta, deoarece atunci incepe slabirea peretelui abdominal. Hernia indirecta se refera la un defect de inchidere din perioada embrionara a inelului inghinal profund.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential pentru hernia inghinala se va realiza cu: hernia femurala, torsiunea de testicul, lipomul de cordon spermatic, abcesul din zona inghinala, hidrocelul si varicocelul.
Strangularea intestinului prin orificiul de herniere reprezinta o complicatie importanta si o urgenta medicala, deoarece intreaga motilitate intestinala, precum si tranzitul intestinal sunt oprite. Acest lucru produce necroza segmentului intestinal herniat si oprirea tranzitului intestinal.
In cazul pacientilor de sex masculin, in care hernia inghinala este asimptomatica si nu influenteaza calitatea vietii, un tratament direct nu este imperios necesar.
Cu toate acestea, femeilor le este recomandata o interventie chirurgicala reparatorie, din cauza frecventei mai mari a complicatiilor, in special a complicatiilor de tipul strangularilor herniare a intestinului. De asemenea, in cazul femeilor poate aparea hernia femurala.
Indiferent daca este vorba de pacienti de sex feminin sau masculin, in cazul in care apare strangularea intestinului, aceasta este o urgenta medicala, iar interventia chirurgicala este obligatoriu necesara, deoarece prezenta constipatiei si a necrozarii intestinului poate periclita viata.
Tratamentul va include un abord chirurgical clasic sau unul laparoscopic. Tratamentul laparoscopic insa nu poate fi abordat in orice hernie; aceasta depinde foarte mult de dimensiunea punctului de slabire al peretelui abdominal si refacerea acestuia dupa reducerea herniei.
Totodata, in cazul interventiei laparoscopice este important sa se poata lua in considerare ce organe au protruzionat prin orificiul herniar.
Tratamentul chirurgical presupune reducerea herniei si introducerea organelor in cavitatea abdominala. Cu toate acestea, poate exista riscul de recidiva.
Deoarece recidiva este mai degraba influentata de catre slabiciunea peretelui abdominal, in special in hernia directa, aceasta slabiciune ramane in continuare si post-chirurgical. Exista si incercari de intarire sau reconstructie ale peretelui abdominal.
Statistic vorbind, aproximativ 27% dintre barbati dezvolta o hernie inghinala intr-o perioada a vietii, iar in randul populatiei feminine riscul este de 3%.
Deoarece, in cazul barbatilor, aceasta herniere va cuprinde cel mai adesea si vasele spermatice, hernia inghinala poate afecta viata sexuala a acestora. De asemenea, poate cauza infertilitate. Blocarea ductelor spermatice poate duce retrograd la o infacilitare a testiculelor si, in timp, la o atrofiere a acestora.
De asemenea, durerea provocata de hernia inghinala se accentueaza la efortul fizic, de aceea poate afecta viata sexuala din cauza disconfortului provocat.
Dupa interventia chirurgicala este recomandata o perioada de repaus si de abstinenta sexuala, pentru a evita riscul de recidiva.
Asadar, hernia inghinala are un impact negativ asupra vietii sexuale, scazand sansele de fertilitate, iar, din cauza disconfortului si durerii provocate, aceasta poate determina scaderea libidoului.
Este indicat ca, in cazul in care apar simptomele unei hernii inghinale, chiar daca aceste simptome sunt inca minore, sa consultati un medic.
Desi imediat dupa perioada interventiei chirurgicale este necesara sau recomandata o perioada de pauza de la orice efort fizic, aceasta perioada se rezuma de regula la cateva saptamani, pacientul putandu-si relua activitatile fizice.