Boala ghearei de pisica sau a zgarieturii de pisica este o afectiune cauzata de muscatura sau zgarietura de pisica, ce transmite bacili mici gram negativ, aerob. Afectiunea este produsa de Bartonella henselae sau Afipia felis.
Rezervorul bolii este pisica, in special puii de pisica mai mici de 6 luni, iar puricii sunt vectorii ce transmit boala intre pisici. Poarta de inoculare ramane cea cutanata, iar predispusi sunt copiii mici deoarece, din joaca, pot fi zgariati sau chiar muscati.
Este una dintre principalele cauze ale prezentei ganglionilor mariti, persistand in special la copii si adolescenti, de aceea mai este numita si limforeticuloza benigna de inoculare.
Frecventa bolii ca periodicitate are un indice crescut la inceputul toamnei sau sfarsitul iernii, asociata cu perioada de inmultire a mamiferelor si contactul cu puricii din timpul verii.
Contagiozitatea bolii
Transmiterea afectiunii nu are loc de la o persoana la alta, dar exista cazuri in care mai multi membri ai familiei prezinta boala, fiindca au luat contact cu aceeasi pisica infestata cu parazitul.
Fiziopatologia bolii
Dupa patrunderea microorganismului prin locul leziunii la 3-10 zile isi face aparitia papula primara, iar dupa 2-3 saptamani isi face aparitia si adenopatia regionala, ce poate fi unica sau multipla.
- papula initiala cu aspect eritematos, insotita uneori si de o pustula la nivelul muscaturii sau al zgarieturii;
- febra cuprinsa intre 38-39 grade Celsius;
- cefalee;
- frisoane;
- dureri musculare;
- scaderea apetitului;
- astenie;
- greata si varsaturi;
- adenopatia cu localizare: axilar, cervical, submandibular, preauricular, femural sau inghinal si cu o durata de 4-6 saptamani pana la 2-3 luni. Ganglionii devin durerosi, mariti de volum, cu o consistenta indurata.
Alte manifestari severe sunt:
- encefalita;
- hepatita;
- mielita;
- osteomielita;
- meningita;
- convulsii, coma mai ales in cazul copiilor;
- septicemie.
Masuri initiale in cazul muscaturii sau zgarieturii de pisica:
- spalati zona cu apa si aplicati un dezinfectant local;
- daca zona sangereaza, aplicati o compresa sterila;
- daca apare o zona eritemato-papuloasa trebuie sa va prezentati cat mai repede la medic;
- in cazul in care apare febra sau durerea, luati antitermice si analgezice recomandate de medic;
- daca apare dupa cateva zile adenopatia dureroasa, mentionati medicului faptul ca ati fost muscati/zgariati de pisica.
Nu sunt necesare investigatii foarte amanuntite deoarece din simpla anamneza cu pacientul sau cu apartinatorul se poate stabili daca a fost muscat sau zgariat, dar si cat timp a trecut de la eveniment.
Daca apare febra si starea pacientului este influentata, se recolteaza sange pentru a vedea daca exista un sindrom inflamator intens, iar in functie de gradul de afectarea al ganglionilor, se recomanda ecografia pentru a vedea exact dimensiunile si consistenta lor.
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza datelor clinice, anamnestice si de laborator ce indica serologie pozitiva pentru B.henselae si pe prezenta adenopatiei acute sau cronice.
Diagnosticul diferential se face cu toate cauzele de adenopatie regionala:neoplazii, boala sarutului, infectia cu citomegalovirus, infectii fungice, boala Lyme, sifilis, toxoplasmoza, sarcoidoza etc.
Evolutia spontana se face spre vindecare in cateva luni, singura complicatie poate fi formarea de puroi la nivel ganglionar cu posibilitatea extravazarii prin piele.
O alta complicatie mai severa este sindromul oculoglandular Parinaud, care afecteaza 5% din cazuri, iar pacientii prezinta o inflamatie conjunctivala, dar si la nivelul pleoapei in urma inocularii. In acest caz, este necesara vizita la un medic oftalmolog si initierea unui tratament, cel mai frecvent cu picaturi oftalmice, pentru a ameliora simptomele destul de iritante pentru pacienti.
Cea mai serioasa complicatie o reprezinta encefalita, ce debuteaza brusc la 1-6 saptamani de la aparitia adenopatiei cu febra, varsaturi, convulsii si stare comatoasa, iar vindecarea lasa sechele neurologice destul de grave.
Se asociaza medicamente impotriva durerii si a febrei (analgezice si antipiretice), apoi local la nivel zgarieturii de dezinfecteaza zona si se aplica fie o pudra cu antibiotic, fie un unguent cu efect cicatrizant si antiinflamator.
Evacuarea puroiului daca este cazul se face prin punctie cu ac, iar antibioticoterapia este de electie atat pentru preventie, cat si pentru impiedicarea diseminarii infectiei.
Prognosticul bolii este unul favorabil, mai ales la cei cu imunitatea stabila, iar daca apare la pacientii compromisi imunitar, poate avea efecte grave asupra sanatatii.
Profilaxia se face prin evitarea contactului cu animalele, iar daca nu putem renunta la aceasta pasiune pentru pisici, de preferat este sa se faca deparazitarea lor atat interna, cat si externa si sa nu fie agresate pentru a nu ne zgaria sau musca.
Pe langa deparazitarea, vaccinarea lor este primordiala pentru a nu contacta si alte afectiuni specifice pisicilor si taierea gherutelor. Aceasta are un rol important deoarece evitam astfel provocarea zgarieturilor si a leziunilor care pot fi porti de intrare ale infectiei.
- cauza principala a bolii ramane pisica;
- poarta de inoculare este pielea;
- simptomele principale sunt: leziunea cutanata, adenopatia unica sau multipla cu localizare diferita si uneori febra;
- diagnosticul se stabileste atat anamnestic, clinic, serologic, cat si histo-patologic in cazuri mai deosebite;
- tratamentul este simptomatic, dar si cu antibiotice din clasa macrolidelor, chinolonelor si tetracicline.
De retinut este faptul ca nu orice zgarietura de pisica determina aparitia bolii, dar nu este exclus ca o pisica sanatoasa sa ne transmita boala prin simpla zgarietura sau muscatura, de aceea preventia si deparazitarea raman principalele prioritati pentru iubitorii de feline.