Exista foarte multe motive pentru care este indicata o astfel de interventie chirurgicala: pentru imbunatatirea aspectului, corectarea unui defect de respiratie sau anomaliilor produse de trauma sau defectelor din nastere. Marimea globala a nasului, varful, septul si orificiile nazale, toate pot fi modificate.
In cazul in care se doreste imbunatatirea aspectului nasului, se recomanda ca pacientul sa fie realist in ceea ce priveste rezultatele. Orice tip de astfel de interventie ar trebui sa imbunatateasca linia naturala a fetei si sa accentueze trasaturile proprii. Nu exista notiunea de “nas perfect”.
Operatia de rinoplastie se efectueaza intotdeauna sub anestezie generala. Pentru remodelarea nasului, inciziile se efectueaza de-a lungul orificiilor nazale si in cazuri mai complicate de-a lungul bazei nasului. Cartilajul si osul interior vor fi modelate in functie de forma dorita. Chirurgul poate indeparta o mica portiune din os si/sau cartilaj sau poate adauga o grefa de cartilaj.
Deoarece este indepartata numai o mica portiune din cartilaj si/sau din os, structura de ansamblu a nasului se pastreaza, asigurandu-i forma adecvata si un suport structural adecvat in timp.
In cazul in care se doreste augumentarea nasului, se poate preleva cartilaj de la ureche sau de la nivelul soldului, cotului sau de la nivel cranian, iar apoi acesta va fi folosit pentru reconstructia nazala (grefare).
Pentru schimbarea formea nasului, incluzand narile, se realizeaza incizii la nivelul bazei narinelor, si prin patrundere la nivelul cartilajului se adapteaza noua forma, folosind instrumentarul dedicat chirurgiei nasului.
Se poate schimba si orientarea varfului nasului in raport cu buza superioara, avand in vedere ca majoritatea pacientilor isi doresc sa aiba un nas cu varful indreptat catre superior.
Pielea de la nivelul nasului se adapteaza usor noii forme, reducandu-se sau expandandu-se in functie de caz.
Operatia poate fi realizata prin procedeu deschis, prin incizii la nivelul pielii imediat inferior de narine, sau prin incizii minime in interiorul narinelor, sub numele de rinoplastie inchisa. Aceasta din urma nu lasa cicatrici si produce inflamatie minima, insa este recomandata numai in anumite situatii.
Durata interventiei variaza intre 1.5 si 3 ore, iar ca perioada de spitalizare post-operatorie, pacientii raman in spital inca o noapte sau doua, in functie de particularitatile fiecarui pacient.
Pot aparea tumefiere si anumite echimoze (vanatai) in jurul ochilor imediat dupa interventia chirurgicala. Acestea se estompeaza incepand cu ziua a treia dupa operatie, dar pot persista pana la doua-trei saptamani.
Foarte rar pot aparea sangerare, infectie, dificultati de respiratie, perforatie nazala si alterari ale mirosului (de obicei temporare datorita tumefierii). In anumite cazuri, exista rezultate nesatisfacatoare ce necesita chirurgie aditionala.
Dupa rinoplastie se va monta o atela nazala in prima saptamana dupa interventia chirurgicala. Tumefierea va disparea in timpul primei luni de la operatie, va persista o usoara tumefiere pana la sase luni de la interventia chirurgicala. Forma finala a nasului va fi vizibila dupa vindecarea completa a operatiei.
La o saptamana de la operatie, pot fi indepartate firele de sutura, in cazul in care nu s-au folosit fire resorbabile. De asemenea, va fi indeparata si atela nazala ce a fost montata imediat post-operator.
La 3 saptamani, echimozele, edemul si eritemul incep sa se reduca. Pacientii pot merge la inot ca activitate fizica.
La aproximativ 4-6 saptamani, pacientii pot relua exercitiile fizice.
Pacientilor le este recomandat sa doarma cu capul elevat, pentru a reduce inflamatia, sa evite baile fierbinti, precum si contactul atelei cu apa ori suflarea nasului pana la prima programare post-operator, sa evite zonele poluate, unde se fumeaza sau unde este foarte mult praf. Este recomandat sa se stranute pe gura, pentru a evita acumularea presiunii la nivel nazal.
Rezultatele sunt permanente, desi nu previn efectele imbatranirii. De asemenea, traumatismele sau fracturile locale ulterioare vor necesita interventie chirurgicala suplimentara, care devine din ce in ce mai dificila cu fiecare interventie.
Orice schimbare a starii de sanatate, sangerare, semn de infectie sau durere locala trebuie discuta cu medicul curant, pentru a preintampina eventualele complicatii.