Gonoreea este o boala comuna cu transmitere sexuala, denumita uneori si "blenoragie". Afecteaza sute de mii de barbati si femei anual doar in Statele Unite.
La nivel global, exista aproximativ 78 de milioane de cazuri noi de gonoree diagnosticate in fiecare an. Numai in Statele Unite exista aproximativ 820 000 de noi infectii cu gonoree in fiecare an.
Cu toate acestea, nu toate cazurile sunt diagnosticate si raportate; doar 333 004 de cazuri de gonoree au fost raportate in SUA in 2013. Gonoreea se poate trata usor, dar poate provoca complicatii grave si uneori chiar permanente.
Boala inflamatorie pelvina apare la femei atunci cand infectia cu gonoree afecteaza uterul sau trompele uterine. Cea mai grava complicatie asociata cu boala inflamatorie pelvina este infertilitatea.
Complicatiile la barbatii cu gonoree includ epididimita (o inflamatie a tubului care poarta sperma) si infertilitatea.
De obicei, simptomele pot aparea oricand intre 1-14 zile dupa expunerea la infectie, insa exista uneori si cazuri in care simptomele pot fi absente, in ciuda unei infectii gonoreice active.
Barbatii si femeile prezinta simptome usor diferite; acestea pot include:
In cazul barbatilor:
- secretii uretrale albe, galbene sau verzi purulente;
- durere de testicule sau scrot;
- urinare frecventa sau durere la urinare;
- mancarime, durere, sangerare anala;
- dificultati la inghitire sau umflarea ganglionilor limfatici;
- durere oculara, sensibilitate la lumina sau secretie oculara asemanatoare cu un puroi;
- articulatii rosii, umflate si dureroase.
In cazul femeilor:
- contact sexual dureros;
- febra;
- secretie vaginala galbena sau verde;
- umflarea vulvei;
- sangerari in alte perioade decat in cea menstruala;
- perioade menstruale mai dureroase;
- sangerare dupa actul sexual;
- varsaturi si dureri abdominale sau pelvine;
- urinare frecventa sau durere la urinare;
- fragilitate vasculara;
- prurit anal, durere la defecatie, scaune cu sange sau puroi;
- dureri in gat, mancarime, dificultati la inghitire sau umflarea ganglionilor limfatici;
- durere oculara, sensibilitate la lumina si secretie oculara purulenta;
- articulatii inflamate, edematiate, dureroase (artrita septica).
Fa-ti o programare la medic atunci cand observi semne sau simptome suparatoare, precum senzatie de arsura la urinare sau o secretie purulenta din penis, vagin sau rect.
De asemenea, un consult de specialitate este indicat si atunci cand afli ca partenerul tau este diagnosticat cu infectie gonococica. Probabil ca nu vei experimenta de la inceput aceleasi simptome sau sa observi aceleasi semne ca si partenerul tau, dar fara tratament, iti poti reinfecta partenerul chiar daca e sub tratament/a finalizat tratamentul anti-gonococic.
Pentru a determina daca Neisseria gonorrhoeae este prezenta in corpul tau, medicul va analiza o proba biologica prelevata fie din urina (pentru a vedea daca infectia este prezenta in uretra) sau din alte zone potential infectate precum faringe, vagin sau rect.
Exista si kit de testare pentru acasa, in special pentru femei. Acestea includ tampoane vaginale pentru auto-prelevare si sunt trimise la un laborator special pentru testare.
Medicul ti-ar putea recomanda sa faci teste suplimentare pentru alte infectii cu transmitere sexuala. Gonoreea creste riscul dobandirii unor astfel de infectii, in special chlamidia, care de regula insoteste gonoreea.
Testul pentru prezenta virusului imunodeficientei umane (HIV) este de asemenea recomandat pentru toate persoanele diagnosticate cu o infectie cu transmitere sexuala. In functie de factorii de risc prezenti, se pot recomanda teste aditionale pentru alte boli cu transmitere sexuala.
O parte a tratamentului pentru gonoree este administrarea antibioticelor.
Dupa expunerea simptomelor, un medic specializat poate recomanda un test pentru depistarea gonoreei. Testarea pentru gonoree poate fi realizata prin analizarea unei mostre de urina sau a unui tampon. Probele de tampon sunt luate in mod obisnuit din penis, cervix, uretra, anus si gat.
Sunt disponibile si truse pentru femei care se pot folosi la domiciliu; acestea includ tampoane vaginale. Aceste kituri sunt trimise la un laborator si rezultatele sunt raportate direct pacientului.
In cazul in care testul este pozitiv pentru o infectie cu gonoree, individul si partenerul lui vor trebui sa fie supusi unui tratament. Acesta implica in mod obisnuit urmatoarele:
• Antibiotice
• Abstinenta sexuala - pana cand tratamentul este complet, existand inca un risc de complicatii si de raspandire a infectiei.
• Repetarea testelor in unele cazuri - nu este intotdeauna necesar sa fiti testat pentru a va asigura ca tratamentul a functionat. Cu toate acestea, se recomanda repetarea testelor pentru unii pacienti. De obicei, medicul decide daca este necesara repetarea lor sau nu. Testele trebuie efectuate la 7 zile dupa finalizarea tratamentului.
Partenerul tau ar trebui sa urmeze aceiasi pasi ca si tine, chiar daca el sau ea nu are inca simptome. Tratamentul este indicat sa ramana acelasi ca si al tau. Chiar daca ai mai fost tratat in trecut pentru gonoree, poti fi reinfectat daca partenerul tau nu s-a tratat.
Daca o femeie este gravida si este infectata cu gonoree, bebelusul va primi un unguent pentru a preveni transmiterea gonoreei. Cu toate acestea, antibioticele pot fi necesare in cazul aparitiei unei infectii oculare.
Exista aproximativ 820 000 de noi infectii cu gonoree in SUA in fiecare an. Gonoreea este o infectie cauzata de bacteria Neisseria gonorrhoeae. Aceasta afecteaza nu numai tractul reproductiv, dar poate afecta si membranele mucoase ale gurii, gatului, ochilor si rectului.
Infectia este transmisa prin contact sexual cu o persoana infectata care implica penisul, vaginul, anusul sau gura. Barbatii nu trebuie sa ejaculeze pentru a transmite sau a fi infectat cu gonoree.
Gonoreea poate fi, de asemenea, transmisa de la mama infectata la fat in timpul nasterii.
Factorii care ar putea creste riscul dobandirii unei infectii cu Neisseria gonorrhoeae includ:
• Varsta tanara
• Un nou partener sexual
• Un partener sexual care are multiplii parteneri concomitent
• Parteneri sexuali multipli
• Un diagnostic anterior de infectie gonococica
• Un diagnostic de boala cu transmitere sexuala
Exista cateva modalitati prin care se poate preveni dobandirea sau transmiterea gonoreei; acestea includ:
- abstinenta de la sex;
- folosind prezervative pentru contactul sexual vaginal, anal sau oral;
- activitate sexuala cu un partener monogam neafectat. Este important sa va cunoasteti partenerul si sa stiti ca acesta nu intretine relatii sexuale si cu alte persoane.
Persoanele care au fost expuse la gonoree sau daca partenerul lor a suferit simptome ale infectiei cu gonoree trebuie sa consulte urgent un medic specializat.
Fa screening regulat pentru gonoree. Screeningul anual este recomandat pentru toate femeile active sexual mai tinere de 25 de ani si pentru femeile mai in varsta cu risc crescut de infectie, precum cele care au un nou partener sexual, au mai mult de un partener sexual, au partener cu multipli parteneri sexuali sau un partener cu o boala cu transmitere sexuala.
Screeningul regulat este de asemenea recomandat pentru persoanele homosexuale si partenerii lor.
Pentru a evita reinfectia cu Gonoree, e indicat sa te abtii de la act sexual neprotejat pentru 7 zile de la data finalizarii tratamentului si remiterea totala a simptomelor (daca au fost prezente).
Daca gonoreea nu este tratata la timp, pot aparea complicatii severe. De aceea, sunt necesare diagnosticul rapid si un tratament adecvat daca apar orice fel de simptome.
La femei, gonoreea poate duce la:
• boala inflamatorie pelvina, o afectiune care poate provoca abcese;
• durere pelvina cronica;
• infertilitate;
• sarcini ectopice - sarcina in care embrionul se ataseaza in afara uterului.
La barbati, o infectie gonoreica poate duce la:
• epididimita - inflamatia epididimului, care controleaza productia de spermatozoizi;
• infertilitate.
Atat barbatii, cat si femeile sunt expusi riscului de a dezvolta o infectie gonococica diseminata care pune in pericol viata atunci cand gonoreea este lasata netratata. Acest tip de infectie este adesea caracterizat prin:
• febra;
• artrita;
• tenosinovita - inflamatie si umflaturi in jurul tendoanelor;
• dermatita.
Persoanele infectate cu gonoree sunt, de asemenea, expuse la un risc mai mare de a contracta HIV sau, daca sunt deja HIV pozitivi, pot raspandi ambele boli.
La femeile gravide este posibil ca infectia sa fie transmisa copilului. Gonoreea, in cazul bebelusului, poate provoca infectii articulare, orbire sau chiar o infectie a sangelui, care ii poate pune viata in pericol.
De asemenea, femeile infectate prezinta un risc crescut de travaliu prematur sau de nastere mortala.
In Australia au fost identificate in anul 2018 doua tulpini ale gonoreei care rezista la tratamentul antibiotic obisnuit. Asta dupa ce in acelasi an, un turist britanic aflat intr-o vacanta pe teritoriul Asiei a contractat o infectie cu o tulpina de gonoree rezistenta la tratament (denumita si “supergonoree”).
Autoritatile medicale au inceput deja programe de constientizare asupra importantei practicarii sexului protejat, care presupune folosirea prezervativului sau unui baraj dentar (in cazul sexului oral) pentru a nu transmite germenul partenerului.
In Australia, un raport al Sistemului National de Alerta a mentionat faptul ca aproximativ 40 la suta din infectiile rezistente la tratament sunt provocate de gonoree.
In Europa, ECDC (Centrul European pentru Preventia si Controlul Bolilor) a oferit rezultatele raportului Euro-GASP (Programului de supraveghere antimicrobiana gonococica) din 2016 care arata un nivel inalt de rezistenta la azitromicina a germenului Neisseria gonorrhoea in Uniunea Europeana si in zona economica Europeana.
Aceste rezultate ameninta eficacitatea terapiei duale pana acum functionale in cazul infectiilor gonococice. Dar in general, ratele rezistentei la cefixim, ceftriaxona si azitromicina au ramas stabile comparativ cu ultimii ani in Europa.
Cefalosporinele de a 3-a generatie au ramas ultima optiune eficienta de prima linie impotriva infectiilor gonococice, dar in ultimii ani sensibilitatea Neisseriei Ghonorrhoea a scazut considerabil.
Astfel, ghidurile europene de tratament au propus adaugarea azitromicinei la tratamentul de baza cu cefalosporine.
Tratamentul gonoreei cu antibiotice nu numai ca reduce riscul unor complicatii majore precum boala inflamatorie pelvina, sarcini ectopice, infertilitate sau transmiterea HIV.
Combinat cu testari regulate si screening-uri care sa diagnosticheze si sa trateze infectiile in stadiul incipient, tratamentul este privit ca una dintre cele mai importante strategii publice de sanatate pentru a reduce transmiterea infectiilor gonococice.