Durerile cronice de spate reprezinta cea mai costisitoare problema benigna de sanatate cu care se confrunta pacientii din tarile industrializate si una din cele mai frecvente cauze de limitare a activitatii persoanelor sub 45 de ani. Este definita ca fiind durerea ce persista peste 12 saptamani si este determinata de procese vertebrale degenerative sau traumatice. Pe langa acestea sunt citate si fibroza, spondiloartropatia inflamatorie si tulburari ale metabolismului osos ca etiologii ale durerii. Boala este foarte complexa iar evolutia ei este influentata de factori endogeni si exogeni.
Prevalenta bolii in Europa variaza intre 25-45% iar in Statele Unite intre 5- 20%.
Incidenta bolii este maxima la varstele medii si scade spre batranete. Sciatica apare la pacientii in decada 4-5 de viata.
Datele epidemiologice sugereaza ca printre factorii de risc se numara fumatul, obezitatea, profesii bazate pe activitate fizica intensa, expunerea la vibratii.
Tratamentul durerii cronice de spate poate fi structurat in 3 faze in functie de durata simptomelor.
In prima etapa se recomanda fizioterapie, in faza a doua tratament medicamentos iar in a treia faza se aplica un tratament interdisciplinar.
Tratamentul medicamentos este adesea complex si implica administrarea:
- Antidepresivelor triciclice - se administreaza in durerile cronice de spate pentru a ameliora insomnia, pentru a favoriza supresia durerii, a reduce disestezia dureroasa si pentru a elimina alte dureri (cefalee). In plus, ele sunt capabile sa reduca depresia, anxietatea si oboseala asociata bolii.
- Blocantele canalelor de calciu si antagonistii alfa adrenergici sunt utili in tratamentul durerii de spate mai ales daca aceasta asociaza si un sindrom algic complex.
- Medicamentele anticonvulsivante sunt capabile sa reduca durerea neuropata.
Anticonvulsivantele sunt medicamente cu actiune pe sistemul nervos central capabile sa previna cresterea anormala a activitatii electrice a creierului si sa reduca conducerea impulsului dureros.
Anticonvulsivantele sunt medicamente cu actiune pe sistemul nervos central capabile sa previna cresterea anormala a activitatii electrice a creierului si sa reduca conducerea impulsului dureros.
Anticonvulsivantele sunt indicate in tratarea durerii cronice de spate, atat in monoterapie cat si in terapie combinata si au mai putine reactii adverse comparativ cu antidepresivele triciclice. Totusi, schemele terapeutice in care sunt incluse anticonvulsivantele trebuie respectate foarte riguros deoarece aceste substante interactioneaza puternic cu alte medicamente. Din acest motiv, pacientii care iau diverse alte tratamente de fond sunt sfatuiti sa informeze medicul cu privire la acestea daca se decide instituirea tratamentului anticonvulsivant.
Anticonvulsivantele sunt capabile sa grabeasca eliminarea altor medicamente din organism, insa si a unor substante proprii acestuia (in special vitamina B, D, K). Cele mai periculoase medicamente anticonvulsivante, strict din acest punct de vedere, sunt barbituricele si fenitoina, iar printre cele mai sigure sa afla gabapentina si pregabalina. Pregabalina are structura asemanatoare gabapentinei si este considerata a fi foarte eficienta in tratamentul durerii neuropate din sciatica.
Tratamentul cu anticonvulsivante in durerea cronica de spate este eficient la un anumit procent din pacienti, insa nu functioneaza in 100% din cazuri.
Exista diferente individuale intre clase, unele sunt mai eficiente si au un efect mai intens si mai rapid comparativ cu altele.
Studiile care sa demonstreze eficienta lui sunt inca in derulare, pana in acest moment realizandu-se studii pe administrari de maxim 8 saptamani.
Anticonvulsivantele amelioreaza partial durerea resimtita, iar unii compusi au si actiune musculorelaxanta si sunt indicati in tratamentul pe termen scurt.
Daca sunt prescrise pentru tratamentul durerii cronice, dozele de anticonvulsivante sunt in general reduse, astfel incat sa se evite aparitia reactiilor adverse. Doar la nevoie dozele sunt crescute progresiv. Pacientii sunt sfatuiti sa anunte medicul daca apar reactii adverse sau daca simptomatologia se agraveaza.
Cele mai frecvente reactii adverse includ:
- Ameteala, iritabilitate, confuzii,
- Greata, varsaturi, dureri abdominale, pierderea apetitului,
- Gingivita, prurit, febra, eruptie cutanata,
- Nistagmus,
- Crestere ponderala.
Anticonvulsivantele pot determina scaderea vitezei de reactie la stimuli, de potentare a altor medicamente sedative. Dozele utilizate in tratamentul durerii cronice de spate nu dau sedare, insa daca acestea cresc, efectul sedativ poate sa apara (este mai intens pentru benzodiazepine si barbiturice).
Datorita actiunii de grabire a eliminarii din organism a unor substante fiziologice in urma administrarii anticonvulsivantelor exista pericolul de aparitie a anemiei megaloblastice (prin deficit de vitamina B si acid folic), de osteoporoza si tulburari ale metabolismului osos (prin deficit de vitamina D) si fenomene hemoragice prin deficit de vitamina K. Din acest motiv se recomanda suplimentarea dietei pacientului cu vitamine.
Pregabalina este un anticonvulsivant nou aparut ce poate determina aparitia edemelor (inclusiv a edemului localizat la nivelul fetei, buzelor).
Reactii adverse caracteristice anumitor compusi:
- Scadere in greutate (topiramat),
- Sindromul Stevens Johnson si necroliza toxica epidermica (apar la administrarea de carbamazepine). Aceste reactii sunt grave insa apar foarte rar (in special la populatia de origine asiatica),
- Miscari coreiforme, ataxie (fenitoina).
Reactii adverse mai rare sunt considerate a fi: hipertrofia gingivala, acnee, hirsutism, sidrom lupoid, discrazii sangvine.
De retinut!
Specialistii avertizeaza asupra riscului de aparitie a depresiilor (si chiar a ideilor suicidale) la pacientii cu tratament cronic cu anticonvulsivante.
Medicamentul nu trebuie oprit brusc din administrare, deoarece fenomenele psihotice care se instaleaza pot avea rezultate dezastruoase.
Tratamentul trebuie scos treptat, doar respectand ghidurile internationale de specialitate. Pe durata tratamentului pacientul trebuie atent monitorizat pentru a se stabili pericolul de aparitie a depresiei.
Simptomele pot fi diagnosticate rapid daca pacientul este tinut sub supraveghere de specialitate, si se poate institui tratamentul pentru a preveni aparitia unor drame.