Hormonii tiroidieni sunt sintetizati pornind de la elementul natural numit iod pe care glada tiroida are capacitatea sa il capteze din alimentatie. In mod normal o alimentatie echilibrata ne ofera in jur de 300 micrograme de iod pe zi, fiind suficient pentru o buna functionare la glandei tiroide.
Acesti hormoni tiroidieni au multiple functii in organism iar o perturbare la acest nivel poate determina hipertiroidie cand exista un exces hormonal si se manifesta prin: oboseala, palpitatii, dispnee, preferinta pentru frig, intoleranta la caldura, hipersudoratie, nervozitate, apetit crescut, maini umede.
Iar o scadere a hormonilor tiroidieni determina aparitia hipotiroidiei ce se manifesta prin: piele uscata, constipatie, edem periorbital, piele rece, maini reci, intoleranta la frig, etc.
Pentru a sti ce alimente trebuie consumate cu precadere deoarece sunt bogate in iod mentionam: soia, crustaceele, pestele, dar si fasolea verde si anumite lactate.
Gusa endemica apare in anumite zone din tara noastra cum ar fi cele de deal si subcarpatice unde cantitatea de iod din sol este foarte scazuta si astfel aceste zone poarta denumirea de zone endemice sau zone gusogene deoarece tulburarile tiroidiene sunt date de deficitul de iod.
Carenta iodata semnifica aportul iodat sub 50 micrograme/zi si constituie una din principalele cauze a gusilor. Cand aportul scade sub 25micrograme poate aparea hipotiroidismul congenital, iar in conditiile unui deficit iodat sever sub 20 micrograme apare cretinismul endemic.
Semnele clinice ale deficitului de iod sunt: avortul spontan la femeile fertile, fat mort in uter, malformatii congenitale, mortalitate perinatala crescuta, cretinism endemic si retard psihomotor la nou-nascut, intarzierea cresterii.
Excesul de iod care poate fi tolerat de un adult este de 1000 micrograme/zi fara sa apara efecte secundare, insa daca aceasta cantitate depaseste limita maxima admisa pot aparea manifestari precum: gusa si hipotiroidismul iod-indus, hipertiroidismul iod-indus, tiroiditele induse de iod, cancerul tiroidian, manifestari cu complicatii foarte grave daca nu sunt depistate si tratate la timp.
Diagnosticarea gusii endemice se realizeaza in mai multe etape, iar prima etapa pentru stabilirea diagnosticului clinic consta intr-un set de intrebari pe care medicul le pune pacientilor si se refera la zona de provenienta si aparitia simptomelor.
Apoi se trece la examinarea zonei tiroidei unde se vor urmari modificarile de volum ale glandei, caloarea tegumentelor, palparea si simtirea unor eventuali noduli, dar si eventuale adenopatii laterocervicale.
Pentru decelarea modificarilor biochimice sunt necesare analize hormonale precum: TSH, FT4,dozarea Tiroglobulinei si a anticorpilor anti TPO, dar si excretia iodului in urina(ioduria).
In functie de caloarea iodului excretat in urina se stabileste gravitatea afectiunii (valoarea normala este de 10mg/dl) si astfel carenta de iod este usoara daca valoarea sa urinara este intre 5 - 9,9 mg/dl, este moderata daca valoarea este intre 2 - 4,9 mg/dl si severa daca este mai mica de 2mg/dl.
O alta investigatie foarte utila este ecografia tiroidiana ce pune in evidenta dimensiunile lobilor tiroidieni (stang si drept) dar si prezenta de noduli.
Daca ecografia evidentiaza leziuni suspecte sau noduli cu forma neregulata se recomanda computerul tomograf (CT) ce arata raporturile cu organele vecine mai ales in gusile voluminoase si cu prezenta adenopatiilor.
1.Complicatii mecanice: ce tine de compresia organelor din jur si determina jena la inghitire, respiratie dificila, raguseala etc.
2.Complicatii functionale cu hipo/hipertiroidie
3.Complicatii degenerative date de calcificari, inflamatii, hemoragii.
Tratamentul gusii endemice consta intr-un tratament profilactic mai ales pentru zonele endemice, prin corectarea deficitului de iod cu ajutorul suplimentelor de sare iodata sau tablete iodate.
Aceste tablete iodate se recomanda sa se administreze femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza pentru a preveni aparitia retardului endemic, iar la copii se administreaza pentru a preveni intarzierile de dezvoltare.
Un alt tratament este cel curativ ce difera in functie de particularitatile fiecarui pacient si avem: terapie medicamentoasa cu hormoni tiroidieni, iod sau combinatii iodate, sau tratament chirurgical in cazurile mai grave in care se recomada scoaterea glandei(tiroidectomie), iar in situatiile in care vorbim de o forma de cancer tiroidian se recomanda radioiodoterapia postoperator pentru a preveni eventuale recidive.