Leucoplakia orala este o pata sau o placa alba sidefie, ce adera pe suprafata mucoasei orale, care nu poate fi indepartata prin stergere. Practic, este o ingrosare a mucoasei printr-un proces de hipercheratoza, adica ingrosarea stratului superficial al pielii.
Este o reactie de aparare a mucoasei impotriva factorilor iritanti ce actioneaza pe perioade indelungate.
Leucoplakia orala nu poate fi incadrata clinic sau histologic precum alte boli si nu este asociata cu nici un alt agent cauzal fizic sau chimic, exceptand fumatul. In general, nu este dureroasa, dar leziunile pot fi sensibile la atingere sau cand se consuma alimente iuti.
De obicei, aceasta este asimptomatica si este observata initial de catre medicul stomatolog la un consult de rutina.
In majoritatea cazurilor, leucoplakia este necanceroasa si nu deterioreaza tesuturile din cavitatea bucala, dar in unele cazuri poate sa indice o stare grava.
Leucoplakia paroasa, o forma neobisnuita a leucoplakiei, nu provoaca cancerul si afecteaza persoanele cu imunitate mai scazuta (HIV/SIDA). Virusul Epstein-Barr este principala cauza a leucoplakiei paroase.
In orice caz, leucoplakia creste riscul de aparitie a cancerului oral. Cancerul oral adesea se formeaza langa petele de leucoplakie, acestea putand suferi schimbari canceroase.
Poate aparea oricand pe parcursul vietii, insa in majoritatea cazurilor apare la adultii cu varstele cuprinse intre 40-70 de ani. Barbatii sunt de doua ori mai afectati decat femeile.
Desi cauzele leucoplakiei orale sunt necunoscute, iritatia cronica, cum ar fi folosirea tutunului (fumat sau mestecat) si consumul mare de alcool par sa fie principalele cauze, deoarece acestea irita tesuturile moi din cavitatea bucala.
Alte cauze:
- ranirea interiorului obrajilor (muscare);
- leziuni carioase cu spine iritative;
- mestecarea alimentelor cu maxilarele edentate;
- piercinguri orale;
- lucrari acrilice sau din diverse aliaje metalice cu potential alergen;
- proteze dentare fixate necorespunzator;
- pungi parodontale;
- diabetul;
- tulburari hormonale;
- lipsa vitaminelor (A, B, acid folic);
- igiena orala precara.
Leucoplakia orala este depistata ca fiind niste pete neobisnuite in cavitatea orala. Aceste pete variaza felul in care arata. De obicei este o singura pata, dar poate fi si multifocala sau difuza.
Pata este aproape intotdeauna nedureroasa si este usor elevata, rugoasa, traversata de santuri fine si nu poate fi raclata. Uneori pata poate fi paroasa (doar leucoplakia paroasa) sau cu pete rosii (rare). Culoarea rosie poate fi un semn de cancer.
Aceste leziuni sunt intalnite pe interiorul obrajilor, in interiorul buzei de jos, pe limba, pe palatul bucal sau pe gingii. Unele femei pot sa dezvolte leucoplakie la exteriorul partilor genitale, in zona vulvei.
Schimbarile epiteliale variaza de la subtiere, la ingrosare si pot sa apara schimbari atipice usoare, moderate sau severe. In functie de textura si culoarea petei, leucoplakia poate fi omogena sau neomogena.
Leucoplakia omogena este o pata alba, uniforma, cu o textura neteda si pot aparea mici neregularitati pe suprafata (fisuri de adancimi diferite).
Leucoplakia neomogena este o leziune cu aspect neuniform. Suprafata leziunii este neregulata, cu aspect neted, nodular sau exofitic. Leucoplakiile neomogene au un risc mai mare de transformare maligna decat cele omogene.
Forme clinice de leucoplakie neomogena: eritroleucoplakia, leucoplakia nodulara, verucoasa. Leucoplakiile verucoase au un grad mare de keratinizare cu tendinta de a invada tesuturile vecine, situatie in care se poate folosi termenul de “leucoplakie verucoasa proliferativa”.
Leucoplakia verucoasa proliferativa apare destul de rar si afecteaza atat mucoasa jugala, cat si mucoasa fixa gingivala. Leziunile sunt proeminente si au consistenta crescuta si prezinta un risc mare de evolutie spre carcinom scuamos celular sau carcinom verucos.
Eritroleucoplakia apare sub forma unor leziuni albe (keratozice) pe un fond rosu (atrofic). De obicei apare pe mucoasa obrazului, in apropiere de comisura bucala.
Diagnosticul poate fi adesea inselator. Leucoplakia trebuie diagnosticata doar dupa excluderea altor boli precum: candidoza, lichenul plan, stomatita nicotinica. Timpul este principala caracteristica care deosebeste leucoplakia de alte leziuni comune din cavitatea bucala. Leucoplakia usoara este de regula inofensiva si trece de la sine de cele mai multe ori.
Diagnosticul se stabileste prin evaluare histologica sau biopsie si este recomandat sa se efectueze dupa doua saptamani de la eliminarea factorilor iritanti.
Biopsia presupune recoltarea de tesut de la suprafata leziunii pentru a vedea daca este potential canceros. 5%-25% dintre leucoplakii sunt premaligne, de aceea trebuie tratate ca leziuni premaligne.
Tratamentul leucoplakiei orale presupune indepartarea factorilor iritanti:
- renuntarea la tutun (fumat, mestecat);
- abstinenta de la alcool;
- evitarea iritantilor cronici.
Evitarea factorilor predispozanti si o igiena orala optima se dovedesc eficiente in tratarea leucoplakiei orale. Daca acestea nu sunt suficiente si sunt detectate modificari precanceroase, acestea trebuie indepartate:
- chirurgical;
- cu ajutorul laserului cu CO2;
- prin inghetare;
- terapie fotodinamica;
- electrochirurgie.
Chiar si dupa indepartarea placilor, riscul cancerului oral ramane. Administrarea betacarotenului pare a induce remisiunea. O dieta cu fructe si legume proaspete poate sa ajute la prevenirea leucoplakiei si cancerului oral. Daca boala nu recidiveaza timp de trei ani, atunci aceasta este vindecata.
Terapia medicamentoasa a fost mult timp studiata, insa fara rezultate concrete. Antiinflamatoarele, antimicoticele, derivatii de vitamina A nu pot asigura prevenirea transformarii maligne a leucoplakiei.
Cavitatea orala este afectata constant de agresiuni termice sau mecanice. Orice leziune care este suspecta trebuie tratata corespunzator si tinuta sub supraveghere.
Chiar daca leukoplakia nu cauzeaza in mod uzual un disconfort considerabil, uneori este necesara vizita la medic sau dentist pentru a elimina alte afectiuni mai grave.
Cazurile in care este recomandata consultarea unui profesionist sunt:
- placi albicioase sau afte bucale care nu se vindeca in mai putin de 2 saptamani;
- modificari la nivelul tesuturilor din cavitatea bucala;
- durere auriculara (in urechi) in timpul deglutitiei;
- reducerea abilitatii de a deschide gura.