Este relativ frecventa introducerea corpilor straini in ureche de catre copii. Diferite obiecte incluzand vata, pietre, hartie, jucarii, chiar si materii biologice sunt descoperite precum insecte sau seminte.
Pacientii cu corpi straini in ureche se pot prezenta cu surditate sau senzatie de plentitudine. Majoritatea adultilor reusesc sa detalieze medicului ceea ce se afla in urechea copilului.
Copiii de varsta mai mare sunt capabili sa comunice medicului ca un corp strain se afla in urechea lor sau ca au dureri sau secretii la nivel auricular. In cazul in care o vietate se gaseste in interiorul canalului auditiv poate aparea senzatie de greata, disconfort marit sau chiar varsaturi.
Marea majoritate a obiectelor gasite in urechi sunt puse volutar, de obicei de catre copii, din nenumarate motive.
Este bine stiut ca insectele au tendinta de a intra in ureche, in special in timpul somnului, astfel, dormitul in aer liber sau pe podea ar creste riscul unei astfel de intamplari neplacute.
Cerumenul aflat in urechea externa este fiziologic, dar poate deveni o problema in cazul in care aceasta se aduna, blocand canalul auditiv si provocand astfel durere sau pierderea auzului.
Folosirea excesiva a betisoarelor de urechi pentru curatarea urechii poate avea efecte negative, acestea impingand de fapt ceara si celulele moarte de-a lungul canalului auditiv, atingand timpanul si cauzand astfel simptome.
Durere, inflamare, iritare: Pielea din interiorul canalului auditiv si timpanul sunt foarte sensibile. Orice inflamatie sau lovitura se manifesta de obicei prin durere sau iritare.
La copii: Diagnosticul poate fi dificil in cazul copiilor care nu sunt suficient de in varsta pentru a descrie durerea pe care o resimt. Inrosirea si umflarea zonei sunt principalele semne ale unei afectiuni la nivelul urechii.
Acumularea de ceara: Daca acumularea de ceara este cauza, se vor resimti simptome de „presiune” si o scadere a capacitatii auzului pe partea afectata.
In cazuri extreme, simptomele sunt: ameteala, varsaturi sau chiar reducerea capacitatii de a pastra echilibrul, rezultate din inflamarea urechii sau acumularea de presiune la nivelul timpanului, cauzand disfunctii ale urechii medii.
In ceea ce priveste diagnosticul, nu exista teste sanguine care sa precizeze prezenta unui corp strain auricular, iar examinarile radiologice nu sunt de obicei recomandate. Majoritatea obiectelor pot fi observate printr-un examen fizic simplu cu ajutorul luminii si al catorva instrumente.
Ocazional, un obiect poate fi descoperit accidental in momentul in care se efectueaza o radiologie dintr-un motiv care nu are legatura. Este important de mentionat faptul ca materiale precum mancarea, lemnul si plasticul nu vor fi vizibile la un examen radiologic de rutina.
Inainte de a ajunge in spital nu prea se pot face foarte multe din punct de vedere medical, transportul la unitatea sanitara si consultarea de catre un medic specialist fiind singura solutie.
Daca durerea este mare se pot administra analgezice. In cazul unui disconfort extrem datorat unei insecte este necesar un tratament prompt. Este obligatorie anihilarea insectei inaintea extractiei.
Extragerea va depinde de localizarea si obiectul sau obiectele implicate. Medicul poate folosi propriile sale tehnici pentru a inlatura obiectul.
Cea mai des folosita metoda de extractie este irigarea. Uneori, folosirea apei este contraindicata daca se constata obiecte organice care isi pot mari volumul in momentul expunerii la apa.
Vor fi evitate anumite manevre care pot impinge obiectul in profunzime, iar medicul poate opta pentru sedarea pacientului, mai ales in cazul copiilor.
Dupa efectuarea extractiei corpului strain, medicul va face o ultima inspectie a canalului auditiv, iar de obicei nu se prescriu preparate farmacologice. In cazul unor infectii sau leziuni importante se va apela la tratament antibiotic.
Pentru inlaturarea cerumenului se vor folosi anumite instrumente, precum chiureta sau un carlig special. Daca consistenta cerumenului este tare, medicul va impinge ceara inspre urechea medie, dupa care se va incerca extragerea cu un forceps crocodil.
Suctiunea va fi utilizata in cazul in care ceara a devenit ocluziva. Grosimea tuburilor trebuie aleasa cu atentie pentru a preveni perforarea timpanului. Dupa indepartarea cerumenului, microscopul va fi repozitionat pentru a cauta alte afectiuni care pot aparea in urma impactarii.
In cazul in care disconfortul este prea mare pentru pacient, extragerea va fi amanata cu doua saptamani, iar acestuia i se va prescrie administrarea de picaturi in ureche de 2 ori in fiecare zi.
Picaturile au rolul de a inmuia cerumenul si de a-i inlesni procesul de indepartare. In cazul pacientilor pediatrici, tehnica devine mai dificila. Ne asiguram ca toate informatiile vor fi transmise atat parintelui, cat si copilului in asa fel incat acesta sa inteleaga si sa fie linistit pe tot parcursul procedurii.
Copilului i se permite atingerea dispozitivului de suctiune, pentru a-i facilita tolerabilitatea. In cazul pacientilor care nu pot tolera acest procedeu, o alternativa poate fi utilizarea unei chiurete.
Procedura este tolerata fara anestezie de catre majoritatea pacientilor. Cu toate acestea, o mica parte dintre ei pot acuza un nivel crescut de disconfort sau chiar durere. Au mai fost raportate cazuri de vertij pe termen scurt.
De asemenea, din cauza zgomotului produs de dispozitivul de microsuctiune poate aparea tinitus sau se poate agrava cel existent. De aceea, microsuctiunea trebuie pe cat posibil evitata la persoanele care prezinta tinitus simptomatic.
Duritatea cerumenului, instrumentarul ORL sau dispozitivele de microsuctiune ar putea sa produca lacerari ale tegumentului canalului auditiv.