Cateterul venos central sau dispozitivul pentru acces vascular este un tub lung, subtire si flexibil, folosit pentru administrarea substantelor medicamentoase, lichidelor, substantelor nutritive sau produselor din sange pentru perioade indelungate, in general cateva saptamani sau mai mult; utilitatea sa este esentiala in tratamentul pacientilor cu afectiuni complexe in cadrul serviciilor de urgenta/terapie intensiva.
Din punct de vedere anatomic, inserarea unui cateter venos poate fi facuta la nivelul arterei subclaviculare, femurale sau jugulare interne. Desi utilitatea sa este de necontestat, riscul infectiilor nosocomiale este foarte mare in randul pacientilor ce beneficiaza de cateter venos central, motiv pentru care tehnica punctiei necesita conditii speciale, sterile.
Cateterele venoase centrale sunt folosite pentru:
- administrarea pe termen lung a tratamentelor pentru durere, infectie, cancer sau suplimentelor alimentare; cateterul venos central poate fi mentinut mai mult timp decat un cateter venos periferic, prin care se administreaza medicatia la nivelul unei vene superficiale (de sub piele)
- administrarea medicamentelor cu actiune cardiaca, mai ales daca se doreste un efect rapid
- pentru masurarea presiunii la nivelul venei cave superioare, care ajuta la diagnosticarea anumitor afectiuni cardiace.
-proceduri terapeutice urgente precum hemodializa sau plasmafereza.
Principalele contraindicatii pentru implantarea unui cateter venos central se regasesc afectiuni hematologice ce afecteaza procesul de coagulare al sangelui, lezarea vasului interesat pentru abord, pacienti care beneficiaza de administrarea tratamentul anticoagulant cronic, hipotensiunea arteriala sau existenta unui traumatism toracic. De asemenea, intrucat inserarea cateterului se face sub abord radiologic, gravidele nu pot beneficia de aceasta procedura.
Posibilele complicatii pot fi:
- sangerare, cauzata de inserarea cateterului in vena
- colaps pulmonar (alipire a peretilor alveolari provocata de turtirea plamanilor prin pneumotorax), riscul de colaps pulmonar depinde de abilitatile persoanei care insera cateterul si de regiunea anatomica unde este plasat; este mai frecvent in cazul inserarii la nivelul toracelui, desi riscul este totusi mic
- infectie care necesita tratament cu antibiotice sau scoaterea cateterului
- infundarea sau rasucirea (torsiunea) cateterului; irigarea regulata a cateterului previne instalarea blocajului, iar in cazului torsiunii este necesara repozitionarea cateterului
- durere la nivelui locului de insertie in vena a cateterului
- deplasarea cateterului, un cateter care s-a deplasat poate fi repozitionat uneori, daca nu este posibil se va inlocui cu altul.