Herpesul este o afectiune dermatologica care se manifesta printr-o eruptie veziculoasa, grupata in buchet, situata pe o baza rosie, care provoaca mancarime sau durere.
Contaminarea interumana se face prin contact direct cu pielea sau mucoasa unei persoane infectate cu virusul herpetic sau prin saliva, secretii vaginale. Virusul se reactiveaza dupa diferiti factori: febra, viroze, tratamente cortizonice, stari de imunodepresie, ciclu menstrual, oboseala, stres, radiatii ultraviolete, sarcina, factori alimentari.
In functie de localizarea manifestarilor cutanate, se disting urmatoarele forme clinice:
- Herpesul tip I, sau herpes labial, localizat mai frecvent la nivelul buzelor. In general, se considera ca tipul l al virusului herpes simplex se poate localiza in jumatatea superioara a corpului.
- Herpesul tip II, sau herpesul genital, reprezinta localizarea infectiei herpetice in jumatatea inferioara a corpului, in special in zona genitala si perigenitala, dar si fesier, perianal, la nivelul coapselor. Apare mai frecvent ca prima manifestare a bolii dupa inceperea vietii sexuale, fiind o infectie cu transmitere sexuala in peste 95 % dintre cazuri.
Leziunile tipice de herpes apar la aproximativ 3 - 14 zile de la contactul infectant cu o persoana cu leziuni genitale active de herpes.
Ambele localizari ale infectiei herpetice, in functie de relatia cu momentul infectarii, pot fi manifestari de primoinfectie herpetica (primul contact cu virusul), cand virusul ajunge pe suprafata cutanata printr-un contact direct, sau infectie herpetica de recidiva, ce apare la intervale variabile de la primoinfectia herpetica, atat in cazul tipului I, cat si al tipului II al virusului herpetic.
Primoinfectia herpetica poate sa apara la nastere sau in primii ani de viata si este de obicei o manifestare mai severa de boala decat infectiile de recidiva. Se poate prezenta sub una din urmatoarele forme clinice:
• gingivostomatita herpetica - se prezinta sub forma de leziuni veziculoase, cu localizare pe mucoasa bucala la sugari sau copii mici. Leziunile sunt foarte dureroase, apare sialoreea (scurgerea de saliva din gura) si impiedica alimentatia copilului.
• keratoconjunctivita herpetica - poate cauza eroziuni si ulceratii corneene si conjunctivale.
• herpesul genital - apare dupa inceperea vietii sexuale si nu este obligatoriu sa se manifeste clinic la ambii parteneri. Debuteaza ca mici vezicule grupate, ce apar succesiv timp de 5-7 zile.
Veziculele se sparg si lasa ulceratii foarte dureroase, apoi se formeaza crustele, ce se vindeca in aproximativ 15-21 zile. Pot aparea si manifestari de tip urinar cu disurie (usturime), algurie (durere), senzatia de arsura si mancarime.
• herpesul cutanat - se caracterizeaza prin aparitia pe fond rosu a unor leziuni veziculoase, grupate in buchet, ce se sparg si formeaza cruste brune. Poate fi localizat cel mai frecvent la nivelul feselor, fiind mai des afectate persoanele de peste 40 ani. Este declansat de diversi factori recidivanti, in special oboseala si stresul.
• panaritiul herpetic - reprezinta inocularea infectiei herpetice la nivelul repliului unghial, prin contact cu saliva, veziculele sau ulceratiile unei persoane cu leziuni herpetice. Se prezinta ca o zona rosie periunghiala, presarata de vezicule mari.
• herpesul posttraumatic - reprezinta inocularea infectiei herpetice la nivelul unei zone traumatizate.
• primoinfectia herpetica la nou-nascuti - se transmite in cursul nasterii prin contaminarea nou-nascutului cu virusul herpetic din secretiile vaginale ale mamei care prezinta infectia. Evolutia este foarte grava in lipsa unui tratament instituit precoce.
Are durata mai scurta, de 5 - 7 zile, fata de doua-trei saptamani in cazul primoinfectiei. Leziunile veziculoase sunt mult mai putine ca numar si apar numai in primele 1 - 2 zile, precedate de o discreta senzatie de mancarime-arsura locala.
Herpesul labial si genital, prin recidivele frecvente pot cauza, pe langa disconfortul produs de leziuni, cu edem, vezicule, cruste, adevarate stresuri psihice, in special la persoanele tinere, cu viata activa.
Recidivele de herpes genital sunt mult mai frecvente la barbati decat la femei, dar simptomatologia de recidiva poate fi mai ,,zgomotoasa’’ la femei. Keratita parenchimatoasa, ca urmare a recidivei infectiei herpetice la nivelul corneei, poate duce la pierderea vederii.
Herpesul la imunodeprimati apare cel mai frecvent la pacientii cu boli maligne, infectie HIV, transplantati, dupa tratamente citostatice, corticoterapie. Manifestarile clinice sunt mai extinse si mai severe decat la pacientii imunocompetenti, putand sa dureze saptamani de zile. Tratamentul antiviral intravenos este strict necesar.
Eritemul polimorf. Poate sa apara fie ca forma de debut sau ca eritem (roseata) polimorf recidivant in herpesul simplex recidivant, datorita antigenelor herpetice cu rol major in declansarea eruptiei.
Encefalita herpetica poate sa apara atat la persoane imunocompetente, cat si la imunocompromise si este consecinta migrarii virusului pe traiectul structurilor nervoase pana in lobii temporali, unde se inmulteste. Este o forma foarte severa de infectie herpetica, cu mortalitate mare.
Eczema herpeticum reprezinta dezvoltarea infectiei herpetice la copiii cu dermatita atopica. Se caracterizeaza clinic prin vezicule ombilicate in teritorii afectate de dermatita atopica, asociat cu febra, stare de rau si adenopatie (cresterea in volum si inflamarea ganglionilor limfatici).
Citodiagnosticul Tzanck consta in evidentierea celulelor gigante multinucleate la coloratia Giemsa.
Insamantarea pe mediu de cultura este cea mai fidela metoda de diagnostic si implica cultivarea virusului din leziunile cutanate.
Tehnica anticorpilor monoclonali este o metoda sensibila si specifica pentru confirmarea infectiei cu herpesul de tip I sau II.
In formele cu localizare orala, faciala sau genitala tratamentul local cu unguent antiviral poate fi benefic, cu disparitia mai rapida a virusului din leziuni si vindecarea puseului, dar nu are efect pe frecventa recidivelor. In primoinfectia herpetica genitala se impune tratamentul cu un antiviral oral sau intravenos timp de 10 zile.
Pentru a preveni recidivele, se recomanda administrarea antiviralului cel putin un an, in special la pacientii cu mai mult de 6 recurente/an. Se mai pot recomanda imunostimulatoare sau vaccinuri.