Leziunile localizate la nivelul ligamentelor incrucisate sunt uneori definite ca luxatii. Ligamentul incrucisat anterior este de cele mai multe ori intins, rasucit printr-o miscare brusca de torsiune (de exemplu, picioarele sunt asezate intr-o pozitie, iar genunchii sunt rasuciti in partea opusa).
Ligamentul incrucisat posterior este lezat in mod frecvent de un impact direct, cum ar fi un accident de masina sau la fotbal.
Leziunea ligamentelor incrucisate poate sa nu determine durere. Mai degraba pacientul poate sa auda un zgomot pocnit in articulatie iar piciorul se indoaie la tentativa de a sta in ortostatism (in picioare).
Pentru diagnostic, medicul va efectua cateva teste pentru a verifica pozitia diferitelor structuri in articulatie. O examinare minutioasa este cheia diagnosticului. O rezonanta magnetica imagistica detecteaza ruptura completa a ligamentelor, dar artroscopia poate fi singura investigatie care poate detecta o ruptura de menisc partiala.
La o ruptura incompleta, medicul poate recomanda pacientului un program de exercitii pentru fortificarea muschilor inconjuratori si purtarea unei fese elastice in timpul activitatii.
Pentru o ruptura completa a ligamentului incrucisat anterior la un atlet activ, este indicata chirurgie reparatorie. Chirurgul poate reatasa capetele ligamentului rupt sau poate reconstrui ligamentul rupt, folosind o portiune dintr-un alt ligament de la pacient (autogrefa) sau de la un cadavru (alogrefa).
Desi repararea cu ajutorul ligamentelor sintetice a fost incercata experimental, procedura nu s-a aratat superioara celei in care se foloseste tesut uman. Unul din cele mai importante elemente in recuperarea completa dupa operatia chirurgicala asupra ligamentului incrucisat este un program de exercitii de 4-6 luni, care poate implica folosirea unor echipamente sportive speciale la un centru de recuperare sau la un centru sportiv.
Operatia chirurgicala efectuata cu succes va permite pacientului revenirea la stilul de viata anterior.