Osteocondrita disecanta rezulta din pierderea vascularizatiei la nivelul unei zone osoase de sub suprafata articulara si de obicei afecteaza genunchiul. Osul afectat si cartilajul articular ce il acopera se degradeaza in timp si apare durerea.
Pacientii care prezinta aceasta distructie articulara pot dezvolta in final osteoartrita. Aceasta afectiune ia nastere spontan la adolescenti sau la adultii tineri. Poate fi cauza de o obstructie usoara a unei artere mici, unui traumatism sau unei fracturi minuscule care deterioreaza cartilajul supradiacent.
Osul sufera un proces de necroza avasculara (degenerare din cauza lipsei aprovizionarii cu sange). Afectarea mai multor articulatii sau aparitia osteocondritei disecante la mai multi membri ai familiei poate indica mecanismul genetic al bolii.
Daca nu apare vindecarea spontana, cartilajul se va desprinde de osul afectat si un fragment din cartilaj poate sa pluteasca liber in spatiul articular, cauzand aparitia unui blocaj articular, slabiciune si durere intensa. Pentru diagnosticul osteocondritei disecante se pot folosi radiografiile, rezonanta magnetica, imagistica sau artroscopia, care pot evalua conditia cartilajului.
Daca nu s-au desprins fragmente de cartilaj in spatiul articular, un chirurg le poate fixa cu ace sau suruburi care patrund in cartilaj, pentru a stimula vascularizatia. Daca sunt desprinse fragmente de cartilaj, chirurgul va curata cavitatea articulara pana ajunge la tesut osos si va adauga o grefa osoasa pentru a fixa fragmentele.
Fragmentele care nu pot fi reparate sunt indepartate si cavitatea articulara este "razuita", pentru a stimula cresterea unui nou cartilaj. Cercetarile curente evalueaza valoarea transplantului de celule cartilaginoase si a altor tesuturi in tratamentul acestei afectiuni.