Alergiile reprezinta o componenta a reactiei sistemului imunitar, intr-o maniera mult mai accentuata si mai agresiva. Sistemul imunitar este sistemul care se preocupa de combaterea agentilor patogeni : virusi, bacterii, paraziti sau alte componente.
Sistemul imunitar, sistemul care se ocupa de apararea organismului uman va reactiona prin masuri specifice la orice stimul care este identificat ca fiind un agresor. Insa aceasta reactie poate sa aiba loc uneori la stimuli care nu sunt in mod uzual catalogati ca fiind agenti daunatori.
Cand acest lucru se produce si mai ales cand la acesti stimuli reactia sistemului imunitar este una mult mai accentuata fata de cum ar trebui ea sa fie, se va denumi hipereactie a sistemului imunitar.
Cum actioneaza sistemul imunitar la stimuli
In cazul patrunderii unui organism strain (cand facem referire la organism ne putem referi si la ceva la fel de mic precum o molecula, particula microscopica), in acest moment exista o componenta a sistemului imunitar denumit limfocitele T-helper care vor identifica agentul si in cazul unui agent patogen identificat il vor prezenta celulelor T si B care vor produce anticorpi specifici pentru distrugerea acestui agresor.
Este intocmai cum celulele T-helper ar actiona ca un detectiv care identifica aceasta celula agresoare in baza de date si o va prezenta soldatilor direct cu tipul de identificare pentru a putea trimite exact anticorpii care o vor putea distruge. Insa in cazul alergenilor, agentul patogen este identificat ca fiind nociv, agenti care de regula pentru o majoritate a populatiei nu reprezinta un agent patogen.
Alergiile se pot clasifica la randul lor in locul de reactie sau in locul de patrundere in organism, astfel ca exista:
- Alergiile alimentare si aici fiind cea mai mare frecventa a alergiilor exista numeroase subtipuri de alergii: la lactate, la arahide (alune), alergii la ciocolata (cacao), alergii la anumite fructe (capsuni, kiwi, lamai), alergii la legume (brocoli, telina) si lista este foarte lunga de posibilele alergii alimentare.
Atentie ! A nu se confunda alergia alimentara cu toxiinfectia alimentara, cea de-a doua reprezentand de fapt intoxicarea cu un aliment alterat sau care are un continut bacterian ce nu ar trebui sa fie prezent in acel aliment.
- Alergiile cutanate: Cel mai adesea aceste alergii se refera la contactul cu diferite substante chimice, precum ar fi: inalbitorul de rufe, detergentul de vase sau balsamul, precum si alergiile cutanate la anumite componente din imbracamintea noastra de zi cu z: bumbac, plastic, nailon, matase, etc. In alergiile cutanate se pot incadra si alergiile de primavara dar intr-un procent mai redus.
- Alergiile prin manifestare la nivelul cailor respiratorii: Aceste alergii mai pot fi denumite si alergiile sezoniere si asadar este principalul loc de incadrare al alergiilor de primavara, in care agentul patogen sau mai precis agentul care va declansa alergia de primavara are ca loc de acces in organism, caile respiratorii. In cazul acestor alergii se vor regasi polenul, florile si semintele mai multor plante si flori si care au ca si sezon de inflorire ori de dezvoltare: sezonul de primavara, vara in mod deosebit;
- Alergiile la medicamente, alergiile la praf, alergiile la parul anumitor animale si lista poate continua, teoretic exista posibilitatea ca o persoana sa fie alergica la o multitudine de factori, deoarece din punct de vedere genetic, orice persoana poate fi alergica la orice compozit regasit in natura, iar statistic vorbind se poate evalua ca orice persoana are macar un factor alergen, sau un produs fie el alimentar, cu cale de patrundere aeriana sau de alta natura, la care este alergic.
Alergiile sezoniere poarta in mod evident aceasta denumire deoarece apar cu precadere in anumite sezoane (anotimpuri). Cele mai des intalnite sunt cele din sezonul de primavara.
De ce primavara?
Exista cel putin cateva motive clare pentru care reactiile alergice sezoniere se refera cu precadere la primavara. In timpul iernii, organismul reactioneaza din punct de vedere imunitar mult mai dificil la o temperatura scazuta si atunci nu se poate vorbi de o hipereactie odata ce intregul mecanism imunitar este mai atenuat, organismul uman este in permanenta preocupat de mentinerea temperaturii corporale la un nivel adecvat.
Din acelasi motiv, organismul uman venit dupa iarna trece prin asa numita astenie de primavara, adica perioada dupa o durata de stres fizic, in care organismul isi epuizeaza vitaminele si o intreaga rezerva de resurse de minerale, nutrienti in care principalul obiectiv a fost mentinerea unei stari de homeopatie (sanatate) intr-un anotimp neprielnic.
Dar poate cel mai important motiv este acela ca in perioada de primavara infloresc majoritatea florilor sau copacilor (care contin flori pentru a se inmulti) si care odata cu vantul de primavara (care are viteza si precadere mult mai mica vara) va imprastia toti acesti factori alergeni, acest polen. Primavara este perioada in care pasarile si insectele ajuta la inmultirea plantelor prin imprastierea acestui polen , dar totodata imprastie si aceste seminte ale plantelor catre persoanele care au reactii alergice.
Alergiile de primavara sunt cel mai adesea intalnite alergii care au ca si loc de reactie, nivelul ocular, caile respiratorii (in principal caile aeriene superioare si primul segment al cailor respiratorii: fose nazale, sinusuri, faringe, laringe) – rinita alergica si la nivel tegumentar – cele mai rare ca frecventa, reactii respiratorii.
Exista o frecventa chiar impartita per luni a alergiei de primavara: martie (este cea mai mare frecventa a alergiilor la polenul de flori, adica este perioada in care infloresc cam toate florile de la ghiocei, la flori de camp: musetel, floarea soarelui, etc., florile de sera (florile ocazionale): trandafir, crin. Daca ar fi impartita pe arbori: salcia, alun, arin. In urmatoarea luna, adica in aprilie apar alergiile cu frecventa ridicata la stejar, mesteacan.
Iar in luna mai odata ce incepe sa se dezvolte tot ce inseamna porumb, grau, secara, etc. acesti germeni pot parcurge pe calea aerului distante mari si astfel exista posibilitatea de expunere la aceste seminte si la acesti germeni ai graului si porumbului care vor putea provoca reactii alergice de mai si merg pana la reactiile de vara (iunie, iulie).
La nivel ocular, reactiile alergice pot sa debuteze ca o simpla roseata dar care poate sa evolueze rapid spre o conjuctivita sau edematiere a pleoapelor.
La nivelul cailor respiratorii, se va observa un stranut repetat care nu mai poate fi controlat sau care se succede de multe ori intr-un interval de timp scazut.
Aceasta poate fi insotita de tuse puternica (seaca) ca urmare a reactiilor histaminelor pe caile respiratorii sau de rinoree adica scurgeri nazale nepurulente (fara mucozitati) ci un aspect lichidian transparent. La nivelul tegumentar va arata precum o urticarie, un eritem la nivel tegumentar, o roseata cu senzatie foarte mare de mancarime.
Atentie: Trebuie diferentiata o reactie de rinoalergie sau de rinoconjunctivita cu o reactia astmatica. Astmul este o patologie provocata prin congestia bronhilor sau a arborelui bronisc , dar care desi are un mecanism asemanator cu cel al rinoalergiilor trebuie diferentiat de acesta.
Testele ce doresc identificarea alergenului, trebuie sa realizeze in primul rand la ce se produce reactia de alergie dar si daca exista o alergie propriu-zisa adica persoana care este expusa la acel agent patogen (molecula alergica), aceasta insemnand ca si la o cantitate redusa de alergen se va produce reactia acuta alergica, sau daca exista doar o sensibilitate, adica doar la o cantitate mare de polen sau de molecule de alergen se va produce rinoreea sau rinoconjunctivita specifica alergiilor de primavara.
In majoritatea cazurilor trebuie efectuat mai intai o analiza de hemoleucograma completa pentru a se observa numarul marit al componentelor sistemului imunitar, adica o crestere a limfocitelor, sau o crestere a componentelor specifice din seria alba (leucocitara): neutrofile, bazofile, acidofile. Insa ulterior acesteia trebuie facuta o analiza mai amanuntita pentru a depista reactia Imunoglobulinelor, care reprezinta o alta componenta a sistemului imunitar (Ig-G, Ig-M, Ig-E) si a se observa care este gradul de crestere al acestora si care din ele au numar crescut.
Valoarea de crestere al acestora si nu doar faptul ca numarul celulelor imunitare este crescut va releva exact diferentierea intre o reactie alergica sezoniera (adica o sensibilitate la o cantitate mare de alergen) si o reactie alergica propriu-zisa in care reactiile pot fi de tip acut.
In anumite cazuri poate fi necesar si consultul unui medic specialist de pneumologie pentru a realiza diferentierea intre astm, reactii alergice sau alte tipuri de reactii in cadrul sistemului imunitar.
Cele mai specifice raman testele la alergen. Adica pe suprafata tegumentara prin scarificare (zgariere) se va administra o cantitate redusa de substanta de alergen pentru a se observa reactia la aceasta cantitate redusa si a se depista la ce este alergic pacientul. Aceste tipuri de testare mai poarta denumirea si de prick-test.
Un alt tip de testare este cel in care se recolteaza o proba sanguina si in care sangelui pacientului ii este administrata chimic substanta la care se doreste aflarea alergenului, daca exista o reactie alergica puternica se va produce pe lama de proba o aglutinare rapida si puternica; acestea desi sunt teste mai costisitoare sunt mai edificatoare in dorinta de a afla reactiile alergice.
Reactiile ca urmare a unui alergen, poate sa mearga pana la o reactie foarte puternica, adica poate duce la soc anafilactic, edem epiglotic si care ulterior se poate solda cu deces. Aceasta inseamna in termeni mai clari ca reactia sistemului imunitar este una atat de puternica incat va putea provoca un blocaj general cauzat de sistemul imunitar si la ceea ce se numeste in termeni britanici MSF (Multi-system-failure), adica infunctionalitatea mai multor organe si viscere care nu vor mai putea reactiona adecvat acestor agenti patogeni.
Edemul epiglotic inseamna in termeni mai clari, edematierea (adica umflarea) epiglotei (cartilaj ce blocheaza cele doua cai alternativ : laringe-calea respiratorie, esofag – calea alimentara pentru a permite digestia si respiratia dupa un traiect comun : faringele).
Acest tip de reactii de soc anafilactic sau de edem epiglotic reprezinta o urgenta medicala si va impune tratament de prim ajutor preferabil realizat de catre cadre medicale, precum administrarea de Hemisuccinat (antihistaminice, deoarece histaminele sunt responsabile in sistemul imunitar ca si componenta a apararii, dar in exces reprezinta cauza socului anafilactic) si daca se impune si alte masuri precum oxigenarea artificiala, traheotomie (creearea unei a doua cai de acces pentru a permite respiratia), etc.
Tratamentul trebuie sa fie diferentiat in functie de acutizarea reactiei si de alergenul la care se face referire. In primul rand trebuie in mod evident, evitat alergenul pe viitor, pe cat este posibila aceasta.
In cazul astmului, tratamentul este specific si trebuie administrat doar la recomandarea si in dozajul prescris de medicul specialist de pneumologie. Iar in cazurile de urgenta, precum edemul glotic sau socul anafilactic, este preferabil ca masurile de urgenta sa fie administrate doar de catre medic specialist urgentist, insa in caz de urgenta majora un set de prime masuri de prim ajutor pot fi efectuate si de catre persoane cu instruire in acest sens (cursuri de prim-ajutor).
Insa tratamentul pentru o reactie mai slaba, poate fi realizat si prin o serie de masuri ce trebuie prescrise doar de catre medicul specialist, adica o serie de medicamente bronhodilatatoare.Tratamentul preventiv pentru usoare reactii de sensibilitate este ca in sezonul de primavara sa fie administrate vitamine pentru a scurta si usura perioada de astenie de primavara.