Cand vorbim despre cancerul pulmonar ne referim la tumorile maligne cu localizare la nivelul arborelui bronsic, la nivelul bronhilor principale (cancerul bronho-pulmonar) sau pana la nivel alveolar cand vorbim strict de cancer pulmonar.
Din punct de vedere statistic cand ne referim la cancerul pulmonar acesta este pe locul 3 la nivel global ca si recurenta in randul populatiei, dupa cancerul de prostata la barbati si de cancerul mamar sau de col la femei, dar daca vorbim despre ambele sexe la comun acesta le depaseste pe celelalte tipuri de tumori maligne (prostata, mamar).
Insa tot statistic ca si numar de decese in anul 2014 si anii precedenti se inregistreaza un numar de aproximativ 1,4-1,5 milioane de persoane decedate din cauza cancerului pulmonar, deci este cancerul cu cel mai mare numar ca si mortalitate.
Sistemul respirator porneste de la fosele nazale si se continua cu faringe (calea comuna digestiva si respiratorie), laringe, trahee, bronhii principale (dreapta si stanga) si arbore bronsic ce se termina cu alveolele (saculetii respiratori ce inseamna localizarea unde are loc schimbul de gaze : oxigen sau dioxid de carbon).
In cazul formarii unei tumori, aceste celule maligne sunt de dimensiuni mai mari si necesita o troficitate mult crescuta de sange fata de celulele pulmonare fiziologice, dar care sunt complet nefunctionale in realizarea schimbului de oxigen si dioxid de carbon.
La acesta se adauga si faptul ca in mecanismul fiziopatologic de formare a celulelor tumorale, in cazul factorului de risc : fumatul - se vor forma mai intai pe hematii si mai exact pe componenta responsabila de transportul sanguin al gazelor (oxigen si dioxid de carbon), aceasta componenta poarta denumirea de hemoglobina, componenta care se formeaza odata cu fumatul prin transformarea hemoglobinei in methemoglobina, adica o componenta care nu mai asigura o fixare adecvata a gazelor de hematie si nici o labilitate mobila a acestor gaze ingreunand astfel mult acest transfer de gaze.
Ca si clasificare cand se vorbeste despre cancerul pulmonar exista doua categorii majore de cancer si anume cancerul pulmonar pur (alveolar sau bronsic) dar si cancerul pulmonar cu celule mici.
Cancerul pulmonar poate fi unilateral sau bilateral (la nivelul ambilor plamani), poate fi localizat la nivelul unui singur lob pulmonar (cel stang are 2 lobi, iar cel drept 3 lobi) sau poate fi extins pe mai multi lobi.
Dar poate fi si metastazat, adica raspandit prin statiile ganglionare si la alte organe : atat invecinate, dar si la un nivel mai indepartat, stadiul care cuprinde si stadiul de metastazare- este un stadiu cel mai adesea cu un prognostic nefavorabil.
Factorul de risc principal care s-a observat a fi prezent la peste 80% dintre persoanele ce sufera de cancer pulmonar este fumatul.
Pe langa o serie de cancere ale cailor respiratorii pe care le poate provoca pe langa cancerul pulmonar si anume : cancerul de buze sau cancerul de laringe, fumatul poate provoca si o serie de patologii cardiace, dar este principalul factor de risc in cazul cancerului pulmonar.
Pe langa fumat, mediul de activitate toxic, cum ar fi inhalarea de azbest sau a materiilor prime fine (in industria prelucratoare de lemn, rasina sau parchet), aceste microparticule pot provoca leziuni repetate ale cailor aeriene, iar prin aceste leziuni in cazul unei expuneri prelungite poate aparea cancerul pulmonar.
Tot in cazul fumatului, dar de aceasta data vorbind despre fumatul pasiv, si acesta este incriminat ca si factor de risc in cazul unui cancer pulmonar.
Poluarea din mediul de viata zilnic, sau persoanele expuse la poluare precum persoanele care lucreaza in industria autovehiculelor, precum si a celor din industria textila sau a celor din industria de incaltaminte sunt expusi unei poluari aeriene constante cu materiale toxice, care toxine pot provoca lezarea si in final duce la cancerul pulmonar.
Cancerul pulmonar mai poate avea ca si factori de risc alte tipuri de neoplasme. Aici se vorbeste de cancerul pulmonar secundar, adica de metastaze la nivel pulmonar in cazul in care tumora maligna principala este localizata pe alte organe : ficat, ovare, peritoneu, etc. si care prin sistemul ganglionar va ajunge la plamani unde formeaza aceste metastaze.
Semnele si simptomele vor varia in functie de stadiul in care este evoluat cancerul pulmonar. La modul general se poate vorbi prin clasificarea TNM, de patru stadii principale ale cancerului pulmonar.
In primele doua stadii cancerul pulmonar va fi de genere asimptomatic si pacientul nu va suspiciona formarea unor tumori la acest nivel.
Insa primele simptome si chiar imagistice vor fi cele similare emfizemului pulmonar, adica o usoara aplatizare a coastelor, iar din punct de vedere a semnelor observate de catre pacient acestea pot simula o insuficienta respiratorie, o dispnee la eforturi tot mai reduse si o senzatie de sufocare dimineata dupa trezire si schimbare a pozitiei.
Totodata pacientul va sesiza bronsite repetate sau viroze respiratorii cu o recurenta tot mai crescuta, la aceste simptome se poate adauga si asa numita tuse a fumatorului . Aceasta tuse nicotinica apare dimineata dupa trezire sau la contactul cu un aer mult mai rece sau mult mai puternic (de munte).
In cazul acestui aer mult mai putin poluat tusea se va intensifica insa pacientul ar putea sa dea vina pe o raceala aferenta sau pe un consum de tigari si astfel aceste prime simptome sa treaca neobservate.
In cazul aparitiei unor simptome de dispnee nocturna sau dispnee de eforturi foarte reduse ca intensitate la care se poate adauga si tusea sangvinolenta, tusea cu eliminare de firicele de sange ori o insuficienta respiratorie crescuta sau in cazul unui consult de rutina se observa o saturatie a oxigenului in sangele arterial mult redusa fata de normal, este posibil ca la acest nivel pacientul sa le sesizeze si sa se prezinte la medicul pneumolog pentru investigatii de rutina, in acest caz stadiul cancerului poate fi mult prea avansat.
Diagnosticarea cancerului are loc cel mai adesea accidental, pacientul se poate prezenta pentru simptome de insuficienta respiratorie sau de o viroza respiratorie si sa i se confirme un diagnostic mult mai sumbru.
De asemenea diagnosticarea poate sa mai aiba loc prin cazul radiografiei de rutina (anuala sau la cerere) sau dupa o examinare spirometrica in cazul unui consult la medicina muncii ori in cazul prezentarii la medicul de familie care ar putea recomanda investigatii mai amanuntite.
Primele analize ce pot fi efectuate pentru diagnosticarea cancerului pulmonar, dar care nu pot conferi o precizie atat de mare se refera la :
- Echilibrul acido-bazic sau saturatia de oxigen a sangelui arterial, care se refera la o analiza paraclinica ce implica recoltarea de sange arterial. Aceasta analiza este cel mai adesea cu un rol de a indruma spre investigatii mai amanuntite ;
- Spirometria este analiza prin care se observa capacitatile functionale respiratorii si in care daca valorile sunt de o capacitate respiratorie (care se masoara prin stabilirea unor volume respiratorii de expir, inspir sau de rezerva) nesatisfacatoare pot sa stabileasca diagnosticul de probleme respiratorii restrictive sau constrictive ce vor indruma spre necesitatea efectuarii unor investigatii imagistice ;
- Radiografia pulmonara desi initial un element edificator pentru cancerul pulmonar in masura in care nu existau si alte masuri exploratorii, in ziua de astazi aceasta metoda imagistica numai are aceeasi precizie precum sunt alte analize imagistice si astfel are un rol mai degraba predictiv decat de a conferi un diagnostic de certitudine;
- Una din masurile imagistice de certitudine este data de CT-scan-ul sau RMN-ul care prin acuratetea cu care se poate efectua asupra cutiei toracice poate stabili prezenta unei tumori la nivel pulmonar, si stabilirea unei neoformatiuni la nivel pulmonar ;
- O alta masura de explorare directa este cea prin bronhoscopie, sau lavaj bronsic, ori biopsia directa (prin tegumente si punctionare biopsica cu pistol biopsic) care include prelevarea unei portiuni mici de tesut din zona in care se suspecteaza neoformatiunea pentru diagnosticare de certitudine, daca este cazul de tumora benigna, maligna sau de un nodul pulmonar ori alt gen de formatiune patologica (chist pulmonar), caverna de tbc, etc.
Prognosticul tine foarte mult de stadiul in care este diagnosticat acest cancer, cu cat mai incipient cu atat mai eficient va fi si masura terapeutica.
Prognosticul variaza in functie de faptul daca exista posibilitatea unei masuri terapeutice chirurgicale sau de alta natura si aici se va tine cont de riscul anestezic, de varsta la care se afla pacientul si astfel daca va putea suferi o operatie de acest tip, iar in plus fata de asta daca exista posibilitatea de extirpare totala a tumorii.
Pe langa aceasta se inregistreaza si un numar semnificativ de recidive in cazul tumorilor pulmonare si astfel de regula la recidiva cancerului pulmonar aceasta este intr-o forma mai agresiva decat prima.
Tratamentul este de trei tipuri : chirurgical, radioterapie si chimioterapie.
Tratamentul de chimioterapie are o eficienta atat pre-operatorie cat si post-operatorie dar riscul acestei tip de terapii este cu doua taisuri deoarece un numar semnificativ de cazuri decedeaza din cauza acestui tratament medicamentos prea puternic pentru a putea fi suportat de catre organism.
Terapia cu chimioterapie poate fi instaurata inainte de operatie pentru a putea aduce tumora intr-un stadiu operator, iar post-operator pentru a se incerca oprirea recidivelor.
In cazul radioterapiei trebuie tinut cont ca pot fi afectate si organele vecine : si in special cordul care este imediat in cutia toracica, iar pe langa aceasta desi este o terapie mult mai localizata fata de chimioterapie, exista un numar de pacienti care au contraindicatie pentru acest tip de terapie.
Terapia chirurgicala se efectueaza doar in cazul unor pacienti in care conform examinarii de catre medicul curant nu exista metastazari importante sau din punct de vedere al parametrilor oncologici se afla intr-un stadiu mai incipient sau stadiu operator.
In cazul interventiei chirurgicale se va rezeca in margini oncologice (adica o extirpare un pic mai largita) a tumorii si a tuturor structurilor imediat vecine ce se considera a fi posibil sa fie tot neoplazice.
Pentru ca tratamentul sa fie mai eficient si prognosticul sa fie cu atat mai favorabil este necesar ca si pacientul sa faca tot ce tine de el si anume eliminarea tuturor factorilor de risc, incercarea de a se prezenta la medicul de familie, sau chiar la medicul specialist-pneumolog la cele mai mici semne ce pot reprezenta suspiciune de patologii pulmonare si astfel sa se incerce o ingradire a acestui cancer atat de periculos : cancerul pulmonar.