Cand ne referim la colica biliara ne referim la doi termeni, adica in primul rand la termenul de colica, o durere cu caracter puternic (acut) si inconstant, adica nu o durere surda, ci una care apare brusc dupa care se remite rapid fara a fi administrat neaparat un tratament,cel mai adesea, o medicatie doar de tipul antialgic.
Cand vorbim de bila (fiere) facem referire la vezica biliara, adica la un organ de forma unui saculet care are rolul principal de depozit.
Ficatul va secreta lichidul biliar care are rol in digestia din duoden. Excedentul de bila care se secreta si se cumuleaza in vezica biliara se va elimina ulterior in duoden.
Lichidul biliar are o culoare verzuie, contine saruri biliare si acizi biliari. Totusi datorita acestei depuneri a lichidului biliar care are un continut bogat si de colesterol si pentru ca interactioneaza in special in metabolismul lipidic, adica a dizolvarii acestor lipide, tocmai de aceea se va depune o serie de calculi de colesterol in vezica biliara, fapt care va duce la o depunere de nisip/litiaza biliara.
Acest sediment la inceput este de consistenta nisipoasa, ulterior acesta se va cumula si va forma acele pietre (litiaza) biliare.
Colica biliara in sine este principalul simptom, dar aceasta colica mai poate fi insotita si de o serie de alte simptome, cum ar fi : eructatii (ragaitul), balonare, durerea poate sa iradieze din spatiul sub-costal drept (hipocondrul drept) spre umarul drept sau spre epigastru.
Deci colica biliara intra totodata la categoria simptom singular regasit in mai multe patologii, dar colica biliara poate fi catalogata ca si un sindrom, asadar o patologie in sine, un cumul de simptome si de efecte, de cauzalitate a mai multor complicatii daca nu este diagnosticata si tratata in timp util.
Totodata pot sa apara si alte fenomene digestive, precum : varsaturile, pierderea poftei de mancare sau balonare imediat post-prandial (dupa masa).
La aceasta colica biliara este cel mai des asociata o senzatie de amar in gura si in special dupa consumul unor alimente bogate in grasimi, cum ar fi : maioneza sau oua in cantitati mai mari, grasimile animale, ori smantana.
In stadii mai avansate pe langa colica biliara poate sa mai apara si o coloratie a tegumentului (pielii) de icter verdinic. Acest icter verdinic inseamna o culoare galbuie dar de culoare galben spre verde.
Cauza principala a colicii biliare este litiaza biliara, adica o serie de pietre ce se cumuleaza la nivelul acestei vezici. Dar localizarea nu inseamna doar strict in aceasta vezica biliara ci vezica biliara are un duct (denumit ductul cistic) intre vezica si ductul hepatic, unde aceste ducte vor forma canalul coledoc (adica cuplarea celor doua ducte).
Localizarea acestei litiaze sau depuneri poate fi si pe aceste ducte sau canalul coledoc care va duce la o serie de disfunctii hepatice, nu doar biliare.
O alta patologie este tocmai o disfunctionalitate in canalul coledoc, iar la nivelul acestui canal se regaseste un muschi al canalului coledoc, denumit sfincterul Oddi si o disfunctie la nivelul acestui muschi va duce la o evacuare defectuoasa a lichidului, fapt pentru care acest lichid poate sa se reverse atat in bila, in ficat dar si in pancreas, deoarece sfincterul Oddi este corelat si cu ductul pancreatic.
O alta cauza a acestor patologii sunt factorii biologici,adica infectiile bacteriene sau parazitare de la acest nivel care pot produce un blocaj in canalul biliar si astfel sa produca disfunctii biliare si in final si colica biliara.
Una din cele mai grave cauze ale acestui tip de colica biliara poate fi dat si de tumorile din vecinatate, adica de tumorile hepatice, ori tumorile pancreatice, cele benigne fiind adesea de dimensiune mai mare si mai bine incapsulate, fapt pentru care va produce acest blocaj, dar si cele maligne care mai mici in dimensiuni si mai raspandite pot produce disfunctii oriunde in aceste ducte.
Printre cauzele care sunt datorate in special stilului de viata si regimului alimentar sau igieno-dietetic regasim :
- Sedentarismul, in acest caz se incetineste intreaga activitate, inclusiv cea care tine de digestie si de anexele sistemului digestiv : ficat, pancreas, vezica biliara si astfel exista o predispozitie spre litiaza; in cazul in care la aceasta adaugam si toxicitatea nicotinica si o circulatie sanguina incetinita si de fumat (ca si factor nociv suplimentar), predispozitia spre o colica biliara si litiaza biliara este cu atat mai mare.
- Obezitatea si regimul alimentar hipercaloric sau bogat in grasimi/lipide. Aceasta va duce la un excedent masiv de colesterol, fapt pentru care activitatea hepatica va fi mult ingreunata, care nu va mai reusi sa realizeze un metabolism eficient, iar lipidele nesaturate sau care nu au reusit a fi descompuse in elemente mai simple se vor depune si vor forma litiaza biliara.
Diagnosticarea paraclinica poate porni de la analize clasice, de tipul hemoleucogramei si observarii unui colesterol crescut, corelat cu o crestere si a LDL si a HDL, cand aceste trei elemente se observa a fi crescute se va incerca gasirea altor elemente cauzatoare de aceste patologii, in masura in care alte disfunctii lipidice mai grave au fost excluse trebuie evaluata si functionalitatea de la acest nivel.
Tot in analizele sanguine, de tipul hemoleucogramei se vor observa si daca exista o infectie bacteriana sau parazitara astfel ca pe aceasta hemoleucograma se vor observa aceste disfunctii care vor duce cu gandul spre aceasta patologie.
In cazul colicii biliare se impune consultul medical efectuat de catre un medic. Iar mai apoi acesta va solicita o ecografie abdominala pentru evaluarea existentei litiazei la nivel biliar, localizare, dimensiune.
Analizele de sange pentru aceste disfunctii se refera si la bilirubina directa si indirecta, la fosfataza alcalina, ALT, AST si GGT, aceste analize paraclinice in masura in care va sunt recomandate ca si pacient trebuie sa va duca cu gandul la depistarea unei patologii la vezica biliarÄ.
Diagnosticul diferential al colicii biliare:
- Anevrismul de artera abdominala in stare evolutiva avansata. Aceasta malformatie vasculara realizata prin umflarea anormala a acestei artere majore, poate cauza prin comprimare nervoasa aceste dureri de tipul colicii abdominale;
- Angina pectorala care iradiaza in abdomen sau hipocondru, aceasta angina sugerand un infarct miocardic sau o disfunctie cardiaca si astfel nu are in comun decat localizarea cu colica biliara ;
- Pancreatita, care totusi ca si caracter este usor diferita deoarece tipul de durere este in bara (adica intr-o linie orizontala), localizata cel mai adesea pe o linie imaginara in regiunea posterioara a abdomenului (deasupra de rinichi) ;
- Apendicita are simptome care se aseamana cu colica biliara deoarece caracterul colicativ si intensitatea durerii sunt foarte asemanatoare la fel cum si localizarea durerii este foarte asemanatoare, insa diferentierea de diagnostic se poate face din anamneza, deoarece la apendicita va mai aparea si contractura musculara a abdomenului (abdomenul de lemn), febra iar in simptomele digestive : eructatii, varsaturi, greturi exista aceasta similitudine.
- Patologiile esofagiene si gastro-esofagiene de tipul bolii de reflux esofagian sau a esofagitelor cand durerea poate sa nu fie localizata retrosternal ci sa iradieze exact in hipocondrul drept ;
- Patologiile de colon : colonul iritabil sau megacolonul care fiind localizat in vecinatate seamana ca si localizare a durerii, in schimb caracterul nu mai este unul colicativ, ci unul de durere continua, surda si care este caracteristic patologiilor intestinale sau de colon iar in patologia de colon aceasta spre deosebire de o colica biliara va fi insotita si de o modificare a scaunului, cel mai adesea de constipatie.
Complicatiile colicii biliare sunt date de calculi sau migrarea calcului pe unul din ductele : biliare, duct hepatic, canal coledoc iar in cazul unei blocari complete a acestora, cocmplicatia aferenta reprezinta o complicatie medicala si chirurgicala imediata.
Icterul mecanic, adica blocarea functionalitatii hepatice prin intoxicarea cu refluxul biliar poate da o patologie hepatica corelata cu insuficienta hepatica si care poate degenera in patologii tot mai grave daca nu se intervine de urgenta pentru deblocarea litiazica.
Peritonita acuta, in cazul in care acumularea se produce in exces in vezicula biliara, aceasta peste un anumit prag al elasticitatii se va perfora iar intregul continut biliar, extrem de acid va produce arderea straturilor din jur si mai apoi infectarea acestora, in cazul de fata a peritoneului, patologie ce se numeste peritonita acuta.
Tratamentul principal se refera la o schimbare a regimului alimentar care trebuie sa devina hipocaloric cu un consum mult mai mic de grasimi sau de lipide nesaturate si astfel o reducere considerabila a colesterolului.
Ar fi interzise din alimentatie : frisca, maioneza sau consumul de oua in exces, smantana foarte grasa, prajeli.
Schimbarea stilului de viata in ce priveste sedentarismul, fumatul sau chiar alcoolismul care incetineste activitatea hepatica.
Tratarea colicii in sine in criza acuta va impune o serie de antialgice de tipul : algocalminului, tramadolului, piafenului si antisecretorii gastrice ( ex. Controloc, Omeprazol), antispastice ( No -spa).
In cazul unui dezechilibru major de blocare completa a ductelor si canalelor trebuie realizata si o reechilibrare care se poate face prin perfuzarea cu ser fiziologic sau la nevoie si glucoza.
De asemenea, in cazul unei bile lenese se pot administra adjuvante biliare de tipul colebilului (bila de origine animala) , fiobilin , anghinare.
Exista si o serie de alimente colecistochinetice printre care regasim : mierea de albine corelata cu uleiul de masline (puternic colecistochinetic).
Exista posibilitatea de litotritie prin radiatii, adica undele radio-ionizante sau noile terapii cu ultrasunete in care se distrug aceste pietre biliare. Aceasta terapie mai este specificata ca si terapie prin laser.
Laserul totusi poate avea rol de ghidaj, dar de fapt se refera tot la acest set de unde cu frecventa ultrascurta si prin aceasta frecventa mai mare dar ultrascurta va realiza litotritia, adica distrugerea acestei litiaze.
Iar in stadii avansate ramane si extragerea pietrei pe cale chirurgicala fie prin operatie clasica, insa cel mai recent se prefera operatia de tip laparoscopic sau endoscopic (ca si ghidaj sau chiar endoscopic pentru extragerea in sine a pietrei).
Operatia chirurgicala de litotritie, de extragere a pietrei este necesara in special daca aceasta depaseste niste dimensiuni si nu mai poate fi distrusa si eliminata prin calea naturala, deoarece in calea de eliminare aceasta poate provoca leziuni la nivelul ductelor.