Inima impreuna cu vasele de sange formeaza aparatul cardio-vascular. Acesta este implicat in transportul sangelui la tesuturi cu scopul de a oferi aportul nutritiv necesar dezvoltarii organismului.
Bolile aparatului cardio-vascular sunt in momentul de fata, in lumea intreaga, cea mai frecventa cauza de imbolnavire si primul motiv al mortii.
Prezenta unei boli la acest nivel va avea manifestari specifice in functie de zona afectata din cord precum si segmentul vascular implicat. Bolile aparatului cardio-vascular ocupa un loc foarte inalt in patologiile secolului nostru.
Din acest motiv este foarte important sa cunoastem cum se manifesta si la ce fel de investigatii putem fi supusi de catre medicul specialist.
Modificarile aparute in activitatea si alimentatia oamenilor a influentat foarte mult dezvoltarea acestor boli precum si modul lor de manifestare. Daca in trecut aceste boli se manifestau mult mai tardiv in timpul vietii unui om, astazi s-a ajuns la manifestari mult mai precoce. Alimentatia sanatoasa si activitatea fizica influenteaza foarte mult evolutia bolilor cardiovasculare.
Este foarte important de facut diferentierea intre cele doua cauze de sindrom de ischemie acuta periferica deoarece prin diferentierea lor se poate alege atitudinea terapeutica cea mai potrivita.
In cadrul afectiunilor de vase sanguine intalnim afectiuni acute si afectiuni cronice.
Astfel se descriu urmatoare entitati:
Sindromul de ischemie acuta periferica - face parte din marea familie a bolilor arteriale periferice. Reprezinta o conditie prin care fluxul sanguin care strabate o artera este obstruat brusc, producandu-se astfel ischemie in zona deservita de artera respectiva.
Din punct de vedere al etiologiei se descriu doua entitati care provoaca aceasta boala si anume – embolia si tromboza locala – Embolia reprezinta un fenomen prin care sunt improscate in circulatia sanguina diferite materiale care pot determina obstructia fluxului sanguin (ex. lipide, cheaguri de sange, corpi straini, lichid amniotic, aer etc.).
Tromboza locala reprezinta formarea locala de cheaguri de sange. Apare de obicei pe o placa de aterom complicata ( placa se rupe iar la nivelul ei se dezvolta un tromb care obstrueaza vasul) sau datorita unui status de hipercoagulabilitate al pacientului. Statusul de hipercoagulabilitate reprezinta o predispozitie a sangelui de a forma trombi excesiv.
Manifestari: Manifestarile din cadrul sindromului de ischemie acuta periferica seamana foarte mult cu manifestarile din arteriopatia periferica cronica (ischemie cronica) cu diferenta ca viteza de instalare si progresia leziunilor la nivelul teritoriilor deservite de artera implicata sunt mult mai mari.
Sindromul de ischemie acuta periferica debuteaza cu o durere severa la nivelul segmentului afectat (de obicei membru inferior) insotita de amorteala, senzatie de tegumente reci, parestezii, putand sa mearga chiar pana la afectarea functionalitatii membrului implicat si paralizie.
Simptomatologia in cadrul SIAP este obiectivata prin absenta pulsului distal (in aval) de obstructie, tegumente reci care au initial un aspect palid urmand ca mai apoi sa capete un aspect albastru-violaceu ( cianoza – colorarea albastru-violacee a tegumentelor data de incarcarea slaba cu oxigen a sangelui care vascularizeaza zona respectiva).
Deoarece zona afectata nu mai este hranita cum trebuie se poate constata absenta sensibilitatii pielii insotita de o rigiditate a muschilor cu disparitia reflexelor musculare.
Arteriopatia periferica cronica a membrelor inferioare (APC) - Termenul de arteropatie periferica cronica se defineste ca o suferinta a arterelor din periferie (de la nivelul membrelor) ce capata un caracter cronic.
Ateroscleroza reprezinta principalul factor de risc in dezvoltarea arteropatiei periferice cronice. Arteriopatia periferica cronica este definita ca o ingustarea a lumenului vascular care are repercursiuni asupra fluxului sanguin cu generarea simptomatologiei specifice. O scadere a fluxului sanguin la nivelul membrelor inferioare va determina aparitia unei dureri intermitente cunoscute sub numele de claudicatie.
Ateroscleroza reprezinta o conditie care asociaza o serie de factori de risc in aparitia ei. Principalii factori de risc care favorizeaza aparitia aterosclerozei sunt reprezentati de: fumat, diabet, hipertensiune arteriala si nu in ultimul rand niveluri crescute ale colesterolului (in special fractia LDL – colesterol rau). Dezvoltarea aterosclerozei aduce cu sine si dezvoltarea arteropatiei cronice periferice. Manifstarile apar in urma ingustarii lumenului vasului de sange.
Aceasta ingustare si rigidizare a vasului de sange se explica prin depunerea de colesterol in peretii vasului de sange, urmata de generarea unei reactii inflamatorii ca raspuns la prezenta colesterolului in aceasta zona.
Manifestari: Principala manifestare a arteropatiei periferice cronice este reprezentata de durerea intermitenta cunoscuta sub numele de claudicatie. Motivul aparitiei acestei dureri este explicata prin suferinta musculara datorata aportului scazut de oxigen.
Aportul scazut de oxigen la tesutul muscular face ca acesta din urma sa isi comute sursa de energie pe un metabolism numit anaerob (in lipsa oxigenului); in urma comutarii pe metabolismul anaerob se produc o serie de compusi care vor conduce la aparitia suferintei musculare (claudicatie).
Durerea din arteriopatia periferica cronica poate fi atipica in cazul diabeticilor deoarece ei coreleaza si o afectare a structurilor nervoase, responsabile de transmiterea stimulului dureros. Alte simptome asociate cu aceasta conditie (APC) sunt reprezentate de – parestezii la nivelul membrului afectat, senzatie de tegumente reci, etc. Clinic se descriu semne generale de boala si semne locale.
Semnele generale de boala sunt date de prezenta aterosclerozei; fiind principalul factor determinant al arteropatiei periferice cronice, ateroscleroza nu afecteaza doar vasele de la nivelul membrelor.
Este cunoscuta corelatia dintre ateroscleroza si afectarea vaselor coronare (vasele care iriga cordul). Astfel, un pacient ce prezinta claudicatie, poate prezenta si dureri de tip anginos (dureri in piept cu caracter constrictiv ce iradiaza la nivelul gatului, mandibulei, bratului stang) datorita placilor de aterom care reduc fluxul de sange prin coronare – determinand astfel o slaba irigare a cordului cu aparitia ischemiei.
Semnele locale in ateropatia periferica cronica sunt reprezentate de – tegumente palide, reci, cu pilozitate redusa si tesut adipos slab reprezentat, unghii ingrosate, ulcere determinate de ischemie si dermatita (inflamatie a dermului).
A. Diagnosticul in cadrul sindromului de ischemie acuta periferica trebuie facut in urgenta. Se prefera un diagnostic rapid si nu foarte exact in locul unui diagnostic laborios si rafinat deoarece functionalitatea si viabilitatea membrului implicat se degradeaza rapid in aceasta situatie.
Cu cat diagnosticul este pus mai precoce cu atat se poate interveni mai repede in dezobstruarea vasului afectat si salvarea membrului implicat. In cazul in care timpul de la diagnostic la tratament este foarte lung membrul afectat se degradeaza, iar singura solutie ramane amputarea segmentului respectiv.
Metode de diagnostic in sindromul de ischemie acuta periferica:
a) Analize bioumorale (clasice) – aceste determinari trebuiesc efectuate in urgenta deoarece SIAP este o patologie in care pentru pastrarea viabilitatii membrului afectat trebuie actionat urgent. Principalele determinari bioumorale care se fac sunt determinate de:
1) Hemoleucograma
2) Fibrinogenul
3) VSH-ul – Viteza de Sedimentare a Hematiilor
4) Biochimie
b) Metode imagistice neinvazive – Ecografia – poate oferi informatii cu privire la fluxul sanguin in zona afectata si poate preciza grosier zona de obstructie arteriala.
c) Alte investigatii – Arteriografia – presupune observarea vaselor de sange prin injectarea unei substante de contrast si vizualizarea radiologica a acestora. Pune foarte bine in evidenta vasul afectat si sediul obstructiei.
B. Pentru diagnosticarea arteropatiei periferice cronice se folosesc o serie de instrumente si analize medicale care ghideaza diagnosticul asemanatoare cu metodele de diagnostic utilizate in cadrul sindromului de ischemie acuta periferica.
Diagnosticul diferential al arteropatiei periferice cronice se face cu alte conditii care pot determina dureri asemanatoare precum si cu alte etiologii de boala. Alte etiologii de boala arteriala (APC) care intra in discutie in diagnosticul etiologic sunt reprezentate de: ateroscleroza, tromboza acuta (formarea de trombi la nivelul patului vascular arterial), arterita inflamatorie (inflamatia unei artere in urma unui proces inflamator), arterita radica (este o inflamatie a arterelor ce apare in urma radioterapiei pacientilor oncologici), leziuni congenitale.
Diagnosticul diferential se face cu:
a) Sciatica – reprezinta o durere care iradiaza pe traiectul nervului sciatic;
b) boli musculare;
c) boli articulare;
d) boli ale sistemului venos.
Arteriopatia periferica cronica reprezinta o boala ce poate avea repercursiuni grave la nivelul membrelor daca nu este diagnosticata si tratata la timp. Datorita complicatiilor grave care apar, boala poate aduce pacientul in situatia de a suferi o interventie de amputare a membrului afectat.
C. Tratamentul in arteriopatia periferica cronica presupune urmatoarele metode:
a) Tratamentul non-farmacologic – este tratamentul care se adreseaza combaterii factorilor de risc prin masuri generale, igieno-dietetice, etc. Aplicarea lui este posibila pentru toti pacientii. Presupune – mers pe jos, in limita tolerantei (30 de minute – de 3 ori pe saptamana), combaterea factorilor de risc (renuntarea la fumat, controlul tensiunii), etc.
b) Tratamentul farmacologic – o serie de medicamente pot fi folosite in tratarea sau in reducerea simptomatologiei arteriopatiei periferice cronice; dintre acestea cele mai cunoscute sunt:
1. Pentoxifilina
2. Tratament antialgic
3. Anticoagulante
4. Antiagregantele
c) Tratamentul interventional – presupune plasarea de stenturi la nivelul zonelor de ingustare vasculara.
d) Tratamentul chirurgical – presupune tehnici de by-pass (utilizarea unui alt vas de sange pentru realizarea unei bune vascularizatii a zonei afectate), iar in cazurile avansate se poate practica simpatectomie lombara ( intreruperea activitatii sistemului nervos simpatic urmata de dilatarea vaselor membrului inferior).