Proteinele: mit si realitate
Proteinele au fost denumite asa de catre Mulder, in anul 1838. Aceasta denumire provine din limba greaca si inseamna „a fi pe primul loc”.
Dr. Liebig, un faimos chimist german din secolul al IX-lea, a crezut ca, deoarece muschii sunt alcatuiti in principal din proteine, acestea trebuie sa fie „hrana” muschilor.
El a emis o ipoteza care influenteaza si acum gandirea populara, si anume ca forta si energia musculara depind de cantitatea de proteina consumata.
Dr. Carl Voit, un elev de-al lui Liebig, a promovat ideile acestuia, recomandand o alimentatie foarte bogata in proteine, aproximativ 120 g pe zi, cantitate consumata de minerii studiati de el.
Aceste idei au intretinut pana astazi o ingrijorare obsesiva in legatura cu insuficienta consumului de proteine.
Ce sunt proteinele si la ce ajuta ele?
Proteinele sunt molecule mari, alcatuite din aminoacizi. In organism, exista 22 de aminoacizi din a caror combinatie rezulta o varietate infinita de proteine.
Dintre acestia, 9 aminoacizi nu pot fi sintetizati de organism, fiind produsi doar de plante. Ei se numesc aminoacizi esentiali si trebuie sa se gaseasca in mod obligatoriu in dieta.
Proteina consumata nu poate fi absorbita in sange ca atare, de aceea este desfacuta de acizi si enzimele digestive in aminoacizii componenti, si doar ei sunt absorbiti in sange.
Care este rolul proteinelor in organism?
Proteinele au in principal un rol structural, adica sunt un fel de caramizi folosite la constructia celulei, a tesuturilor si a organelor.
Proteinele sunt folosite si in sinteza anticorpilor si a enzimelor, intra in alcatuirea unor hormoni sintetizati, de exemplu in hipofiza sau in pancreas, au rol in transportul diferitelor minerale, vitamine sau al altor substante in sange.
De cata proteina avem nevoie?
Dr. Chittenden a testat soldati in conditii fizice variate – iarna si vara, la munca si in conditii de odihna – si a concluzionat ca este nevoie de o cantitate surprinzator de mica de proteine, adica de 40-60 g pe zi, ceea ce inseamna mai putin de jumatate din „standardul lui Voit” de 120 g.
In 1913, dr. Hindhede a confirmat ca 40 g de proteina sunt suficiente, insa este interesant de remarcat faptul ca proteina provenea aproape in exclusivitate din cartofi.
Toate acestea au determinat guvernul Statelor Unite sa recomande nu mai mult de 56 g de proteine pe zi la barbati si 44 g pe zi la femei (aproximativ 0,8-1 g pe kilogram corp).
Proteinele de origine vegetala pot fi folosite la fel de bine de catre organism. Dieta ovo-lacto-vegetariana are din abundenta proteine, iar pentru vegetarienii totali, combinatii de cereale cu leguminoase, nuci, legume si fructe furnizeaza o cantitate suficienta de proteine.
Adevarul despre proteine
Desi Liebig si Voit au fost oameni de stiinta faimosi, totusi ideile lor false si nefondate stiintific au influentat negativ alimentatia oamenilor de pe tot globul.
Credinta ca cineva trebuie sa manance carne pentru a satisface necesarul de proteine este inca sustinuta, din ignoranta, de multi.
Cercetarile medicale au demonstrat clar ca:
A. Ratia zilnica de proteine necesara este foarte mica si poate fi obtinuta cu usurinta dintr-o alimentatie simpla si obisnuita.
B. Forta musculara nu depinde de cantitatea de proteine ingerate, pentru ca nu proteinele sunt „combustibilul” pentru muschi, ci glucoza si grasimile.
C. Proteinele de origine animala aduc probleme serioase si scad longevitatea.
Efectul consumului excesiv de proteine
Un regim prea bogat in proteine scade durata vietii si stimuleaza dezvoltarea si maturizarea sexuala precoce, afecteaza functia rinichiului, creste riscul de osteoporoza prin accelerarea eliminarii de calciu, creste necesarul de vitamina B12, creste riscul de litiaza renala, creste colesterolul sangvin (independent de efectul grasimilor), afecteaza cresterea copiilor (rinichi si ficat supradimensionate), favorizeaza pierderea zincului din organism.
Sursa: Revista Viata si sanatate nr. special/2007