Tractul gastro-intestinal - particularitati, afectiuni si diagnostic

Generalitati

Aparatul digestiv este format din tractul digestiv (cavitate bucala, esofag, stomac, intestin subtire, intestin gros, rect si anus) si organele anexe (glande salivare, ficat, colecist sau vezica biliara si pancreas).

Desi in aparenta rolul sistemului gastro-intestinal este de a asigura digestia alimentelor, acesta prezinta numeroase alte functii ce mentin organismul in echilibru, inclusiv de detoxifiere, imunitate sau activitate neuro-hormonala. 

Clasificare

In momentul in care fiziologia normala a tractului gastro-intestinal este afectata apar o serie de tulburari al caror rasunet se manifesta atat prin simptome specifice, de natura digestiva, cat si manifestari sistemice.

Identificarea precoce a acestor tulburari joaca un rol esential in preventia dezechilibrului organismului, extinderii bolii sau aparitiei complicatiilor.

Principalele afectiuni ale tubului digestiv se pot clasifica astfel:

• afectiunile cavitatii bucale- de cele mai multe ori acestea sunt mai specifice altor ramuri precum otorinolaringologia sau medicina dentara, insa anumite boli precum boala celiaca, boala Crohn sau deficite vitaminice pot determina leziuni la nivelul cavitatii orale

• afectiunile esofagului-  variaza de la simple inflamatii si ulceratii (esofagite), la infectii (candidoza esofagiana), boli autoimune, tumori benigne esofagiene, varice esofagiene, tulburari de motilitate (ex. acalazia) si chiar cancer esofagian

• afectiunile stomacului- cuprind gastrite, ulcere, cancer gastric, varice gastrice, polipi etc.

• afectiunile duodenului- cele mai cunoscute sunt duodenita, ulcerele duodenale si boala celiaca

• afectiunile intestinului subtire si gros- hemoragii digestive, boli inflamatorii intestinale, polipi sau tumori

• afectiunile rectului- leziuni hemoragice, polipi, tumori etc. De mentionat ca afectiunile precum fisuri anale, fistule anale (cele neasociate bolilor inflamatorii intestinale) sau hemoroizii reprezinta mai degraba apanajul chirurgiei generale sau proctologiei si necesita tratament local specific. 

Semne si simptome

Este foarte important ca explorarile suplimentare sa fie ghidate in prealabil de efectuarea unei anamneze corecte, deoarece manifestarile clinice pe care pacientul le prezinta la momentul consultului pot restrange plaja de maladii si scurta durata de diagnostic.

Din acest motiv vom trece in revista o serie de semne si simptome care pot sugera o afectiune a tractului gastro-intestinal:

• arsurile in piept (pirozisul), regurgitatiile (refluarea de suc gastric sau alimente in cavitatea bucala) si eructatiile (emiterea de aer) sunt adesea marca unei boli de reflux gastro-esofagian

• disfagia (dificultatea la inghitire) si odinofagia (durerea la inghitire) pot fi marca unor afectiuni precum corpi straini esofagieni, inflamatie, tumori sau boli autoimune, tulburari de motilitate

• durerile abdominale, in special cele in etajul abdominal superior si mijlociu traduc adesea o suferinta digestiva (ex. ulcer, gastrita, pancreatita, diverticulita etc). Durerile din etajul abdominal inferior necesita o abordare cu atat mai atenta, incat pot indica si afectiuni precum apendicita, patologii ginecologice sau urinare, sarcina etc.

• greata si varsaturile- pot fi marca unor patologii digestive, dar si ORL, neurologice sau ginecologice

• sangerarile digestive- fie ca vorbim de varsaturi cu sange, scaune cu sange rosu proaspat sau melena (scaune negre ca "pacura"), necesita o adresare urgenta la medic pentru oprirea sangerarii si preventia anemiei sau a socului hemoragic. De asemenea tegumentele palide indica o posibila anemie ce necesita investigatii suplimentare

• scaunele diareice- cu debut acut pot sugera o infectie digestiva, iar cele persistente pot indica intolerante digestive, un intestin iritabil, diverticulita, boli inflamatorii intestinale sau chiar tumori

• constipatia- poate fi functionala sau poate aparea in contextul unor boli, fie ca efect direct fie ca rezultat al unor interventii stresante sau boli importante (ex ileus din pancreatita sau post-chirurgical)

• simptomele precum balonarea, senzatia de satietate precoce, lipsa poftei de mancare, scaderea in greutate sunt de cele mai multe ori nespecifice, dar necesita investigatii minutioase pentru a descoperi cauza subiacenta

Cum diagnosticam afectiunile tractului gastro-intestinal?

In urma stabilirii datelor din anamneza si a conditiilor aparitiei acestor simptome, medicul gastroenterolog va stabili investigatiile necesare unui demers diagnostic, acestea putand cuprinde:

• Analizele de laborator. Orice pacient fie ca se interneaza in spital fie ca este investigat in ambulator, trebuie sa beneficieze de un set de analize care sa aduca minimul de informatii necesar stabilirii unui status initial al pacientului. Printre analizele care pot oferi informatii cu privire la posibilitatea unei afectiuni a tubului digestiv (a nu se confunda cu glandele anexe) regasim: hemograma, makeri inflamatori, dozarea vitaminelor, fierul seric si feritina, precum si probe din scaun (antigen Helicobacter pylori, teste bacteriologice, parazitologice, calprotectina fecala, elastaza in materiile fecale). Anumite boli ale organelor digestive accesorii mentionate anterior pot avea rasunet si la nivelul tubului digestiv si pot fi evidentiate cu ajutor altor analize precum transaminaze, bilirubina, enzime de colestaza, amilaza, lipaza, profil lipidic etc.

• Radiografia abdominala- nu este indicata de rutina, aceasta servind in diagnosticul unor afectiuni precum ocluzia intestinala, pneumoperitoneu sau megacolon toxic. Administrarea unei substante de contrast pe baza de bariu poate suplimenta spectrul de diagnostic, putand evidentia stenoze digestive (ingustari cauzate de tumori, inflamatie, fibroza etc), ulcere, tulburari de motilitate. 

• Manometria esofagiana este rezervata tulburarilor de motilitate de la nivelul esofagului, in timp ce pH-metria este rezevata anumitor categorii de pacienti cu simptome de reflux gastro-esofagian

• Endoscopia digestiva superioara si inferioara- raman standardul in diagnosticul majoritatii patologiilor de tract gastro-intestinal, deoarece presupun introducerea unui tub la acest nivel, permitand evidentierea leziunilor, caracterizarea acestora, biopsierea si in cazuri selectionate, chiar terapie endoscopica. Avand in vedere lungimea intestinului subtire (de ordinul metrilor), vizualizarea leziunilor de la acest nivel este mai dificila si necesita investigatii speciale, precum enteroscopia, videocapsula endoscopica sau imagistica de specialitate (entero-CT, entero-IRM).

• Examenele CT sau IRM reprezinta un ajutor important in diagnosticul unor patologii digestive precum tumori, diverticulita, apendicita, tulburari vasculare, insa indicatia se stabileste in functie de simptomatologia pacientului la momentul consultului

• Ecografia abdominala desi rezervata mai degraba altor organe din cavitatea abdominala, a inceput sa ia avant in diagnosticul bolilor gastro-intestinale, in special in bolile inflamatorii intestinale, prin posibilitatea studierii peretilor tubului digestiv. 

• Ecoendoscopia permite vizualizarea tuturor straturilor peretelui tubului digestiv in eventualitatea stabilirii invaziei tumorale sau a localizarii adenopatiilor perilezionale

• Alte investigatii speciale, precum cele adresate microbiomului sau intolerantelor alimentare, manometriile rectale, tehnici speciale de endoscopie etc nu se efectueaza de rutina si se abordeaza in functie de particularitatile si nevoile pacientilor ale caror simptome ar indica afectiunile specifice.

Patologia functionala a tubului digestiv

O atentie deosebita trebuie acordata pacientilor care prezinta simptome ce indica o afectiune a tractului gastro-intestional, insa la care, in urma investigatiilor amanuntite, nu se evidentiaza o cauza organica responsabila de aceste simptome.

Acesti pacienti pot prezenta ceea ce numim "boli functionale", caracterizate prin prezenta simptomelor in absenta unei leziuni evidente care sa le cauzeze. In aceste situatii medicul trebuie sa acorde o atentie deosebita si timp suplimentar pentru construirea relatiei medic-pacient, deoarece impactul psihologic pe care afectiunile functionale il au asupra pacientului poate fi semnificativ.

Desi in aparenta "debilitante", bolile functionale pot fi manageriate prin terapii specializate gastro-neuro-psihiatrice, consiliere psihoterapeutica, evitarea stresului si schimbarea stilului de viata, motiv pentru care este imperios ca pacientul sa inteleaga ca desi nu exista o cauza organica responsabila de simptomele lui, acestea pot fi controlate.

Printre cele mai frecvente afectiuni ce pot avea compotenta functionala amintim: sindromul de intestin iritabil, dispepsia functionala si constipatia functionala. 

Concluzii

Trebuie retinut faptul ca in anumite situatii intensitatea unor simptome nu se coreleaza cu gravitatea afectiunilor. Din acest motiv de cele mai multe ori este indicat sa se consulte un medic atunci cand anumite simptome nu cedeaza la schimbarile stilului de viata, se accentueaza sau isi schimba caracterul.

Adresarea cat mai devreme la medic este cheia diagnosticului precoce al afectiunilor tubului digestiv, fie ca vorbim de o "banala" gastrita sau patologii amenintatoare de viata (Atentie: durerea este adesea o manifestare tardiva a unei boli cu potential grav, de ex. cancerul).

De asemenea este foarte important sa retinem faptul ca anumite patologii asociate pot ascunde manifestari ale altor boli. De exemplu, din cauza afectarii neurologice la pacientii diabetici, conditie cunoscuta sub numele de neuropatie diabetica, anumite simptome nu mai sunt percepute asa cum trebuie.

Un diabetic poate suferi un infarc miocardic fara sa prezinte durere – acest lucru poate conduce uneori la urmari mult mai grave deoarece acesta este posibil sa nu se prezinte la medic pentru anumite evaluari.

Din fericire, majoritatea bolilor tractului gastro-intestinal pot fi vindecate sau tinute sub control cu ajutorul tratamentelor specifice, insa este recomandat ca acestea sa fie insotite de modificari ale stilului de viata: evitarea alimentelor bogate in grasimi, a celor procesate, prajite, evitarea alcoolului si a bauturilor carbogazoase in exces, enuntarea la fumat si bineinteles, efort fizic regulat in limita tolerantei. Preventia este cheia!