Functionarea normala a sistemului imunitar presupune existenta rolului de a ne proteja si a lupta impotriva virusurilor, bacteriilor sau a germenilor prin producerea de proteine numite anticorpi ce sunt produse de celulele albe din sange (limfocite B).
Prin boala lupus, apar defectiuni la nivelul sistemului imunitar care nu pot face o anumita distinctie intre invadatorii straini si tesutul sanatos. Anticorpii sunt produsi impotriva celulelor si tesuturilor sanatoase ale organismului, cauzand inflamatie, durere si leziuni in diferite parti ale corpului.
Acesti anticopri, numiti autoanticorpi, contribuie la inflamarea numeroaselor parti ale corpului si pot provoca leziuni ale organelor si ale tesuturilor. Cel mai comun tip de anticorp ce se dezvolta la persoanele cu lupus este numit anticorp antinuclear, deoarece reactioneaza cu diferite parti ale celulelor nucleu. Anticorpii circula in sange, dar unele dintre celulele corpului au peretii suficient de permeabili pentru a nu permite anticorpilor sa intre. Acesti anticorpi pot ataca ADN-ul din nucleul celulei.
Mai multe tipuri de lupus sunt recunoscute azi, printre care amintim :
a. Lupus cutanat – acesta a fost primul tip de lupus diagnosticat si afecteaza aproximativ 10% din toata populatia lumii. Aceasta forma de conditie afecteaza doar pielea, cauzand eruptii cutanate solzoase pe fata, gat si scalp. Dupa ce aceste eruptii dispar, pot ramane cicatrici si se poate pierde parul. Cel mai frecvent tip de lupus cutanat este numit lupus discoid. Eruptiile cutanate de lupus discoid pot dura cateva zile sau, pentru alte persoane, ani de zile. Lupusul discoid apare mai frecvent la femei decat la barbati si apare la persoanele cu varsta intre 20 si 50 de ani. In aproximativ 10% dintre persoanele diagnosticate cu lupus cutanat, conditia aceasta progreseaza spre lupusul sistemic, o forma mai grava a bolii.
b. Lupus sistemic – este cel mai frecvent tip de lupus, care afecteaza circa 70% dintre toate cazurile diagnosticate. De obicei, acest tip este numit simplu lupus. Poate afecta orice parte a corpului. Aproximativ jumatate din cei cu lupus sistemic care au un organ mare (plamani, creier, inima sau altele) sunt afectati de aceasta boala. 90% dintre femeile diagnosticate cu lupus sistemic sunt femei in anii de fertilitate. Femeile de culoare sunt de trei ori mai predispuse in a avea lupus fata de femeile de rasa alba. Simptomele de lupus sistemic pot fi usoare sau severe si au tendinta de a aparea sau a disparea repede.
Simptomele comune includ :
1. Dureri ale articulatiilor;
2. Febra;
3. Eruptii cutanate cauzate de expunerea la soare;
4. Pierderea parului;
5. Proasta circulatie a sangelui la degetele de la picioare;
6. Umflarea picioarelor;
7. Ulceratii in interiorul gurii;
8. Ganglioni umflati;
9. Oboseala extrema.
c. Lupus indus de medicamente – acest tip de diagnostic al lupusului este foarte rar si apare ca urmare a administrarii anumitor tipuri de medicamente pentru o perioada lunga de timp. Cele mai frecvente medicamente legate de aceasta forma de lupus sunt hidralazina si procainamida. Cu toate acestea, multe dintre medicamentele ce pot cauza acest tip de lupus sunt folosite foarte rar in ziua de azi. Simptomele pot fi similare cu cele ale lupusului sistemic si pot include dureri musculare si articulare, febra si eruptii cutanate. Barbatii sunt mai susceptibili de a avea lupus indus de medicamente decat femeile.
d. Lupus neonatal – acest tip de diagnostic de lupus este, de asemenea, foarte rar. Lupusul neonatal apare atunci cand mama cu anumite tipuri de anticorpi le transfera copilului la nastere. Mama poate avea acesti anticorpi fara a suferi de lupus. Aproximativ 40% din mamele de copii cu lupus neonatal au lupus. Simptomele pe corpul copilului pot include o eruptie pe piele, anemie sau, foarte rar, probleme cu inima. In marea majoritate a cazurilor, lupusul neonatal nu are nevoie sa fie tratat si dispare in cateva saptamani. Cele mai multe mame cu lupus nu au copii cu lupus neonatal.
e. Lupus din copilarie – lupusul sistemic poate aparea si la copii. Lupusul din copilarie este mai frecvent la baieti si afecteaza cel mai probabil rinichii. Lupusul din copilarie poate necesita un tratament mai agresiv decat lupusul la adulti.
Lupusul cutanat, indus de medicamente si lupusul neonatal sunt forme foarte usoare de lupus, care se pot rezolva pe cont propriu. Desi nu exista niciun remediu pentru lupusul sistemic, tratamentul medicamentos este de obicei eficient in ameliorarea simptomelor, precum si a persoanelor cu lupus sistemic ce pot duce o viata activa, productiva.
Cauza exacta a lupusului este necunoscuta. Unii experti indica faptul ca lupusul se dezvolta ca un raspuns la o combinatie de factori din interior, cat si din afara corpului uman, inclusiv hormoni, mediu si genetica.
a. Hormonii – hormonii sunt substante chimice produse in organism, ce controleaza si reglementeaza activitatea anumitor celule sau organe. Noua din zece cazuri de lupus se identifica la femei, iar cercetatorii au verificat o posibila relatie dintre estrogen si lupus. Desi, atat barbatii, cat si femeile produc estrogen, productia de hormoni este mai mare la femei. Estrogenul este cunoscut ca fiind un hormon ce consolideaza sistemul imunitar, ceea ce inseamna ca femeile au un sistem imunitar mai puternic decat barbatii. Cercetatorii au descoperit ca simptomele de lupus s-au intensificat la femei, inaintea perioadei menstruale si in timpul sarcinii, atunci cand productia de estrogen este crescuta.
b. Genetica – nicio gena specifica sau un grup de gene nu a fost dovedit ca ar provoca lupus. Lupusul este mai raspandit in randul diverselor familii si a anumitor gene ce au fost identificate ca avand o contributie la dezvoltarea de lupus. Desi exista cazuri de lupus ce se dezvolta la persoane fara un istoric familial al acestei boli, aceste persoane sunt susceptibile de a avea alte boli autoimune, cum ar fi tiroida, anemia hemolitica si purpura trombocitopenica idopatica. Grupurile etnice, cum ar fi oamenii din Africa, Asia, hispanicii au un risc mai mare de a dezvolta lupus, deoarece totul este legat de genele pe care le au in comun.
c. Biomarkerii – biomarkerii sunt un alt domeniu important de cercetare a lupusului. Biomarkerii sunt definiti ca fiind molecule ce reflecta un proces biologic sau patologic specific, o consecinta a unui proces sau un raspuns la o interventie terapeutica. Cercetatorii au identificat urmatoarele aspecte ca potentiali biomakeri :
-Proteinele din urina a persoanelor cu boli renale cauzate de lupus – acesti biomarkeri pot fi utilizati ca indicatori ai tipului si ai severitatii bolii renale la acesti pacienti, precum si gradul de deterioare a rinichiului.
-Proteina C reactiva – o proteina produsa de ficat ce se coreleaza cu activitatea bolii si a factorilor de risc a bolii cardiovasculare.
d. Mediul – cercetatorii considera ca agentii de mediu, cum ar fi produsele chimice sau virusurile, pot contribui la declansarea lupusului la persoanele sensibile genetic. Elementele de mediu care pot declansa lupus includ :
-Razele ultraviolete de la soare;
-Razele ultraviolete de la becurile fluorescente;
-Expunerea la praful de siliciu;
-Sulfamidele;
-Penicilina sau alte medicamente antibiotice;
-Diverse infectii;
-O boala virala;
-Epuizare;
-Stresul emotional;
-Fumatul.
O echipa de ingrijire a sanatatii poate include :
- Un medic de familie;
- Un medic reumatolog;
- Un medic imunolog;
- Un medic dermatolog;
- Un medic neurolog;
- Un medic cardiolog;
- Un medic endocrinolog;
- Un medic ce trateaza bolile de rinchi;
- Un medic ce trateaza bolile de sange;
- Nutritionisti;
- Terapeuti profesionisti;
- Psihologi.
Odata ce o persoana a fost diagnosticata cu lupus, medicul reumatolog va elabora un plan de tratament bazat pe varsta, sexul, starea de sanatate, simptomele sau stilul de viata al pacientului. Planurile de tratament sunt adaptate la nevoile individuale si se pot modifica in timp. La alcatuirea unui plan de tratament, medicul va urmari sa previna eventualele eruptii, incearca sa reduca sa afecteze si alte organe ale corpului. Tratamentele pot include medicamente pentru a reduce umflarea si durerea, pentru a preveni sau a reduce eruptiile, ajuta la sistemul imunitar, reduce sau previne deterioararea articulatiilor, echilibrarea hormonilor. Tipurile recomandate de medicamente utilizate in tratamentul lupusului includ : antimalarice, corticosterozi, imunosupresoare, inhibatori specifici.
Medicamentele specifice utilizate pentru a trata lupusul includ :
-Steroizi sau prednison si derivati legati de cortizon – creme cu steroizi ce pot fi aplicate direct pe eruptiile cutanate.
-Hidroxiclorochina – este frecvent utilizat pentru a ajuta la mentinerea problemelor usoare legate de lupus.
-Ciclofosfamida – este un medicament chimioterapeutic ce are efect foarte puternic asupra reducerii activitatii sistemului imunitar. Acesta este utilizat pentru a trata formele severe de lupus.
-Azatioprina – este un medicament utilizat initial pentru a preveni respingerea organelor transplantate. Acesta este frecvent utilizat pentru a trata cele mai grave caracteristici ale lupusului.
-Metotrexatul – este un alt medicament chimioterapeutic utilizat pentru a suprima bolile sistemului imunitar. Utilizarea sa este din ce in ce mai populara pentru diverse boli de piele si artrita.
-Ciclofosfamida si micofenolatul mofetil – sunt medicamente chimioterapeutice care au efecte foarte puternice asupra reducerii activitatii autoimune a sistemului imunitar. Ele sunt folosite pentru a trata mai multe forme severe de lupus, in special lupusul ce afecteaza rinichii.
-Belimumab – este un anticorp monoclonal care reduce activitatea globulelor albe din sange care fac autoanticorpi.
-Rituximab – este un alt anticorp monoclonal care reduce activitatea celulelor albe din sange care fac autoanticorpi.
Nicio cercetare pana in prezent nu a aratat ca terapiile alternative si complementare, cum ar fi dietele speciale, suplimentele nutritive, uleiurile de peste, diversele unguente si creme, tratamente chiropractice si homeopatia afecteaza procesul de boala sau ca previn daunele diverselor organe. Cu toate acestea, unele abordari alternative sau complementare pot ajuta pacientul sa faca fata sau sa reduca o parte din stresul asociat acestei boli.
Unul dintre obiectivele principale ale bunastarii persoanelor cu lupus este de a face fata stresului de a avea o boala cronica. Gestionarea eficienta a stresului variaza de la o persoana la alta. Unele abordari ce pot ajuta cuprind, spre exemplu, exercitii, tehnici de relaxare cum ar fi meditatia si stabilirea prioritatilor pentru petrecerea timpului liber si consumul energiei.