Homeopatia este o metoda stiintifica de tratament medical care stimuleaza tendinta naturala de vindecare a organismului, folosind medicamente preparate din substante de origine minerala, vegetala si animala prin procedee specifice in laboratoare farmaceutice specializate. Aceste medicamente se numesc remedii homeopatice si sunt lipsite de toxicitate.
Bazele homeopatiei au fost puse de medicul german Christian Samuel Hahnemann. In anul 1796 el a publicat o lucrare teoretica in care vorbeste despre principiul similitudinii: "similarul vindeca similarul" (similia similibus curantur), adica acea substanta care determina anumite simptome cand este administrata unui om sanatos, va vindeca simptomele similare ale unui om bolnav cand este administrata in cantitate minima, obtinuta prin diluari succesive din substanta initiala. In prezent homeopatia are o larga raspandire pe plan mondial, iar in Romania este recunoscuta de Ministerul Sanatatii si practicata oficial numai de medici cu pregatire postuniversitara de specialitate.
Homeopatia ia in considerare totalitatea caracteristicilor individuale ale pacientului, analizand simptomele bolii in contextul starii generale a organismului. Tine cont de caracterul particular si de conditiile de ameliorare si agravare a simptomelor bolnavului, de reactiile la extremele de temperatura, la schimbarile vremii, de modificarile apetitului si setei, de eventualele tulburari digestive, transpiratie, tulburari ale somnului si tulburari psihoemotionale (fobii, frici, emotivitate, iritabilitate).
In alegerea unui remediu au o mare importanta simptomele mentale care insotesc starea de boala, atitudinea pacientului fata de boala, anumite dorinte sau aversiuni care se pot manifesta in cadrul bolii si care sunt specifice bolnavului.
Totalitatea acestor caracteristici specifice fiecarui individ in parte, definesc tabloul patologic al acestuia, care este unic si diferit de cel al altor indivizi. Astfel, prescrierea tratamentului homeopatic se face individualizat, fiecare pacient primind un singur remediu la un moment dat, care este cel mai indicat conform starii sale din acel moment. Din aceasta reiese faptul ca homeopatia trateaza bolnavi si nu boli. Diferiti pacienti care au acelasi diagnostic alopatic (de exemplu ulcer gastric) vor fi tratati cu remedii diferite.
Orice boala poate fi abordata homeopatic, atat acuta cat si cronica. Rezultatele tratamentului, respectiv vindecarea sau ameliorarea depind de fiecare caz in parte. Astfel, suferintele acute sau subacute se vor vindeca mai repede, in timp ce bolile cronice necesita un timp mai indelungat. Copii si tinerii au o capacitate de raspuns foarte buna la tratamentul homeopatic, procentul de vindecari fiind foarte ridicat in cazul acestor categorii de varsta. Tratamentul homeopatic administrat inca de la debutul unei afectiuni creste probabilitatea de vindecare si previne imbolnavirile ulterioare prin stimularea mecanismelor de aparare a organismului.
Avantajele homeopatiei fata de alte metode terapeutice sunt: folosirea unor cantitati foarte mici de medicamente care implica pe de o parte lipsa toxicitatii asupra organismului, iar pe de alta parte costul foarte mic comparativ cu tratamentul alopatic. In ce priveste efectul terapeutic, acesta este mult mai complex si se exercita asupra intregului organism imbunatatind starea de sanatate atat in plan fizic cat si mental si emotional. Tratamentul homeopatic se poate prescrie fara a necesita obligatoriu efectuarea in prealabil a unor analize de laborator, dar si in situatia in care pacientul nu se simte bine in ciuda unor analize cu valori in limite normale.
Tratamentul homeopatic nu exclude tratamentul alopatic recomandat in anumite cazuri de boli cronice, cum sunt cardiopatia ischemica cronica, insuficienta cardiaca cronica, hipertensiunea arteriala cronica, in care intreruperea brusca a tratamentului alopatic ar pune in pericol viata bolnavului. In alte cazuri, cum sunt ulcerul gastroduodenal, hepatita cronica, colecistopatiile cronice, tulburarile hormonale de pubertate sau menopauza, nevrozele, bolile de piele, infectiile acute sau cronice, este recomandata renuntarea la tratamentul alopatic care ar impiedica, prin mascarea simptomelor, desfasurarea naturala a procesului de vindecare prin tratamentul homeopatic.
Rezultate foarte bune cu tratamentul homeopatic se obtin cel mai frecvent in cazuri de afectiuni acute ale copiilor (infectii respiratorii, O.R.L., eruptii cutanate), tulburari de comportament sau dificultati de invatare ale copiilor, enurezis nocturn; la adulti: durerile de cap, infectiile respiratorii, astmul bronsic, unele afectiuni digestive (hepatita cronica, colita, colecistopatiile, constipatia, ulcerul gastroduodenal), afectiuni renale (infectii urinare, litiaza renala), afectiuni ginecologice (menometroragii, fibroame uterine, sterilitate), noduli mamari, adenom de prostata, afectiuni endocrine (disfunctii tiroidiene), boli de piele (psoriazis, eczeme, micoze, infectii),afectiuni reumatismale.
Tratamentul homeopatic care se recomanda in urma unei consultatii consta in administarea unui remediu unic o singura data sau repetat, la indicatia medicului homeopat. Cu 20 de minute inainte si dupa administrarea remediului nu se vor consuma lichide si alimente si se va evita fumatul. De obicei, evaluarea rezultatului obtinut se face dupa un interval de o luna, timp in care remediul administrat isi exercita actiunea. In acest interval de timp se recomanda a se evita consumul de cafea, menta, musetel si folosirea unor substante puternic mirositoare (ulei de eucalipt, camfor, alifie chinezeasca), deoarece acestea pot antidota actiunea remediului.
In unele cazuri, dupa administrarea remediului este posibil sa apara o agravare de scurta durata a simptomelor pacientului, care este insotita totusi de o stare generala buna si este urmata de o perioada de ameliorare progresiva a simptomelor. Uneori poate sa apara o reactie la remediu sub forma unei viroze respiratorii, eruptii cutanate sau o eliminare a unor secretii care semnifica un raspuns pozitiv la tratamentul homeopatic. O astel de reactie de obicei dispare in cateva zile si nu necesita un tratament special.
Pe toata durata tratamentului homeopatic se recomanda evitarea folosirii antibioticelor si preparatelor cortizonice (unguente, tablete, sprayuri), deoarece acestea pot anula sau diminua efectul remediului homeopatic. Orice problema de sanatate care apare in timpul tratamentului homeopatic trebuie sa fie semnalata medicului homeopat!
Majoritatea oamenilor se imbolnavesc la un moment dat in cursul vietii, astfel incat cu greutate putem spune ca un om este cu adevarat sanatos. Este cunoscuta frecventa infectiilor respiratorii la copii, mai ales in primii ani de viata. Se pare ca noi oamenii suntem ca si ''programati'' sa ne imbolnavim.
Oare de ce?
Aceasta este intrebarea pe care si-o pune fiecare dintre noi si in acelasi timp fiecare gaseste raspunsul cel mai la indemana: de la curent, de la un aliment, de la suparare, de la o lovitura, de la o enervare, etc. Care este adevarul? De ce se imbolnavesc oamenii si mai ales de ce unii oameni dezvolta anumite afectiuni iar altii altele? Raspunsul este: datorita susceptibilitatii sau predispozitiei individuale mostenite sau dobandite in cursul vietii, la care se adauga influenta factorilor externi ai mediului de viata. Asadar boala este rezultatul interactiunii dintre cei doi factori.
Cercetatorii au observat ca deseori pacientii cu boli grave prezinta in istoricul familial cazuri de boli cronice serioase. De asemenea, este posibil ca un parinte sa dobandeasca o anumita afectiune in timpul vietii, a carei influenta sa fie transmisa descendentilor. Aceste observatii sunt foarte importante deoarece ridica implicit problema abordarii terapeutice a bolii in general si mai ales a bolnavului in particular. Raportul general-particular in medicina se exprima prin dictonul
"Exista bolnavi si nu boli", ceea ce ar insemna ca fiecare bolnav in parte sa fie tratat corespunzator particularitatilor bolii sale. In ce constau aceste particularitati si cum pot fi ele identificate? Acestea se refera la totalitatea caracteristicilor mentale, emotionale si fizice ale individului, care nu pot fi separate, fiind in interactiune dinamica.
Omul este un intreg definit prin gandire, emotii, sentimente si corp fizic, toate aceste instante avand o permanenta interconditionare. Astfel, cand omul are o suferinta la oricare dintre aceste nivele, vor apare consecinte negative si in celelalte planuri, iar natura sau gravitatea acestora este determinata tocmai de acea predispozitie individuala cu care ne nastem sau pe care o dobandim ulterior. Aceste adevaruri de necontestat reprezinta fundamentul pe care s-a cladit in decursul a 200 de ani filosofia si practica homeopatiei.
Astfel, esenta tratamentului homeopatic consta in tratarea bolnavului si nu a bolii, cel mai important aspect care se ia in considerare fiind cauza si contextul general al aparitiei bolii pentru fiecare individ in parte. Este evident ca oamenii difera intre ei inca de la nastere. Unii au constitutii mai puternice, altii mai slabe; unii vor dezvolta personalitati mai puternice, iar altii mai slabe in functie de mostenirea genetica si conditiile de viata. Este logic astfel ca fiecare sa manifeste starea de boala in mod diferit si sa fie tratat individualizat.
Principiul individualizarii este deci unul dintre principiile de baza ale homeopatiei. Pentru a clarifica mai departe modul de actiune a tratamentului homeopatic asupra organismului este necesara analiza urmatorului principiu si anume principiul fortei vitale.
Desi mai greu de inteles intr-o lume guvernata de principii materialiste, pozitiviste, in care orice fenomen general acceptat in lumea stiintei trebuie sa fie bazat pe un experiment reproductibil in laborator, totusi existenta acesteia nu poate fi pusa la indoiala. Ea poate fi asimilata cu energia care directioneaza toate aspectele vietii in organism, se adapteaza la influentele mediului, animeaza viata emotionala a individului, determina gandirea, creativitatea si inspiratia spirituala. Ea poate fi considerata un nivel energetic, de natura electromagnetica, al corpului uman.
Forta vitala include o mare varietate de functii iar acel aspect al fortei vitale care restabileste balanta in starile de boala il numim ''mecanism de aparare''. Acesta, actionand la toate cele trei niveluri ale organismului, mental, emotional si fizic, poate fi considerat ca o unealta a fortei vitale actionand in contextul bolii. Astfel, primele dereglari in starea de sanatate apar la nivelul fortei vitale care incearca apoi sa o reechilibreze prin crearea simptomelor. Simptomele reprezinta deci semnalele fortei vitale care ne indica starea de boala si pe baza carora se prescriu remediile homeopatice.
Remediile homeopatice actioneaza la nivelul fortei vitale in acelasi sens cu aceasta, stimuland mecanismul de autovindecare al organismului. Ele se prepara din substante de provenienta exclusiv naturala (plante, minerale, secretii animale), prin procedee specifice de diluare succesiva si sucusionare astfel incat principiul activ rezultat este de natura energetica similara cu cea a fortei vitale. Mecanismul de actiune al remediilor homeopatice este energetic si nu biochimic, asa cum este cazul medicamentelor alopate. Demonstrarea actiunii remediilor a fost initiata in urma cu 200 de ani de medicul german Samuel Hahnemann prin asa numitele provinguri. El a descoperit principiul similitudinii si anume: o anumita substanta care in stare nediluata (in doze materiale) determina anumite simptome la un om sanatos, daca este supusa procesului de diluare succesiva si sucusiune, vindeca simptomele similare ale unui om bolnav.
Proving-ul consta in administrarea substantei care se dorea studiata unui grup de persoane voluntare sanatoase si urmarirea in timp a aparitiei eventualelor simptome. Aceste simptome erau inregistrate riguros pentru fiecare substanta cercetata in parte si rezulta astfel tabloul simptomatic caracteristic acelei substante. Ansamblurile simptomatice obtinute astfel au primit denumirea substantei respective care prin diluare devenea un remediu homeopatic. In decursul anilor, multi homeopati au organizat asemenea provinguri care au fost publicate apoi sub denumirea de Materia Medica. Materia Medica reprezinta deci totalitatea remediilor cunoscute pana in prezent.
Am aratat ca boala apare initial in planul energetic al organismului, iar remediile homeopatice actioneaza in acest plan. Cum se produce vindecarea?
Tendinta naturala a organismului este de a restabili echilibrul dereglat de aparitia bolii prin intrarea in actiune a mecanismului de aparare. Remediul homeopatic asista aceasta tendinta naturala, stimuland-o. Constantine Hering, renumit medic homeopat, a descris legile naturale ale vindecarii urmate de forta vitala in efortul ei de a elimina boala. Deoarece actiunea terapeutica a remediului homeopatic se exercita in acelasi sens cu forta vitala, ea va urma aceleasi legi care constituie astfel si indicatori ai evolutiei procesului de vindecare.
Astfel, vindecarea se produce in sensul dinspre organul cel mai important pentru viata spre cel mai putin important, din interiorul organismului catre exterior si de sus in jos, iar disparitia simptomelor se face in ordinea inversa a aparitiei lor, adica simptomul aparut cel mai recent dispare primul, iar cel mai vechi ultimul. In felul acesta, dupa administrarea unui remediu se poate evalua daca evolutia simptomelor urmareste legile naturale ale vindecarii si se poate stabili prognosticul pacientului.
Rezumand cele discutate, putem concluziona urmatoarele:
Homeopatia se bazeaza pe o suma de principii bine stabilite, derivate din studiul si intelegerea fiintei umane ca un intreg compus din trei planuri fundamentale: mental, emotional si fizic.
Principiul individualizarii consta in tratarea fiecarui individ conform particularitatilor sale (predispozitia ereditara sau dobandita, cauzalitatea particulara, caracteristicile mentale, emotionale si fizice).
Principiul fortei vitale afirma ca functionarea organismului uman este guvernata de un plan subtil de natura energetica care coordoneaza toate celelalte planuri si care a fost denumit de Hahnemann forta vitala. La acest nivel apare intai boala si tot la acest nivel organismul in mod natural initiaza procesul de vindecare.
Procesul de vindecare se produce conform unor legi naturale descrise de Hering.
Remediul homeopatic al carui principiu activ este de natura energetica similara cu cea a fortei vitale actioneaza la nivelul acesteia, in acelasi sens cu ea, determinind procesul de vindecare conform legilor naturale ale vindecarii.
Homeopatia functioneaza deci dupa legi total diferite de cele ale medicinei alopate astfel incat si conceptul de boala este inteles diferit. De aceea atunci cand se pune intrebarea ce boli trateaza homeopatia, raspunsul cel mai logic este orice boala.
Medicina alopata intelege prin boala simptomul sau totalitatea simptomelor pentru care pacientul solicita consultatia, incadrate intr-un diagnostic. Homeopatia le considera pe acestea doar manifestarile exterioare ale bolii, varful aisbergului si le ia in considerare numai ca pe niste indicatori. Astfel, diagnosticul alopatic de boala in cazul oricarui pacient este important pentru abordarea homeopatica numai pentru identificarea caii patologice parcurse de forta vitala, dar tratamentul in sine se adreseaza acesteia din urma. Tratand dezechilibrul fortei vitale manifestat prin anumite simptome, aceste simptome vor dispare. Altfel spus, inlaturand aisbergul, dispare si varful acestuia.
Urmatoarea intrebare care se pune este: ce boli se pot vindeca prin tratament homeopatic? Raspunsul ramane consecvent acelorasi principii discutate. Aceeasi boala, de exemplu ulcerul gastric, va avea prognostic diferit de la bolnav la bolnav in functie de contextul individual de existenta a ei. Deci unele boli sau mai corect spus unele cazuri de boala se pot vindeca iar altele nu, aceasta fiind in directa legatura cu vechimea bolii, conditiile favorizante de mentinere a acesteia, ereditatea, abuzul de medicamente, tutun, alcool etc.
Cu toate ca prognosticul bolii este deci strict individual, se poate contura o imagine asupra celor mai frecvente afectiuni tratate cu succes prin homeopatie. Astfel, copii raspund excelent la tratamentul homeopatic in majoritatea cazurilor de infectii respiratorii, enurezis, eczeme, astm bronsic, apendicita, parazitoze intestinale, tulburari de dezvoltare sau de comportament etc, iar adultii in cazurile de afectiuni digestive (ulcer gastroduodenal, colita, constipatie cronica, hepatita cronica), afectiuni renale (infectii urinare, litiaza renala), afectiuni ginecologice (menometroragii, fibroame uterine, sterilitate, anexite), noduli mamari, adenom de prostata, afectiuni endocrine (disfunctii tiroidiene), boli de piele (psoriazis, eczeme, micoze, infectii), afectiuni reumatismale, nevroze.
Tratamentul homeopatic care se recomanda in urma unei consultatii consta in administrarea unui remediu unic o singura data sau repetat, la indicatia medicului homeopat. De obicei, evaluarea rezultatului obtinut se face dupa un interval de o luna, timp in care remediul administrat isi exercita actiunea. Durata tratamentului este in functie de caz, pentru bolile cronice mai indelungate iar pentru bolile acute mai scurta.
Avantajele homeopatiei fata de alte metode terapeutice sunt: folosirea unor cantitati foarte mici de medicamente care implica pe de o parte lipsa toxicitatii asupra organismului, iar pe de alta parte costul foarte mic comparativ cu tratamentul alopatic. In ce priveste efectul terapeutic, acesta este mult mai complex si se exercita asupra intregului organism imbunatatind starea de sanatate atat in plan fizic cat si mental si emotional.
Dr. Lucian George Ivanuta
Medic primar Medicina de familie,
Competenta in Homeopatie,
Formator in Medicina de Familie