Reumatismul abarticular reuneste o varietate de conditii inflamatorii ce afecteaza tesuturile moi (muschi, tendoane, burse, ligamente) din jurul articulatiilor, ce adesea sunt dificil de diagnosticat, fiind confundate cu alte boli reumatismale.
Cauzate de factori multipli, conditiile ce compun reumatismul abarticular sunt neplacute si dureroase si necesita o abordare medicala specifica.
Sindroamele aferente reumatismului abarticular pot avea evolutie acuta, subacuta sau cronica si se manifesta prin simptome ce includ eritem, edem, sensibilitate locala, durere, eventuale tumefactii si, nu in ultimul rand, limitarea mobilitatii zonei afectate.
Durerea resimtita ia o varietate de forme, de la intepaturi la junghiuri, suferinte surde sau dureri permanente, de intensitate diferita. Astfel, daca o parte dintre pacienti raporteaza suferinte tolerabile, altii necesita tratament constant cu analgezice pentru gestionarea eficienta a durerii
In general, instalarea reumatismului abarticular este favorizata de uzura specifica inaintarii in varsta, aparitia acestuia fiind insa influentata si de alti factori, precum infectiile localizate sau generalizate, efortul fizic sustinut, dereglarile metabolice, traumatismele, diversi factori interni psihogeni, temperaturile scazute insotite de umiditate ridicata, cat si degenerarea tisulara.
Cu toate acestea, diferitele forme ale reumatismului abarticular nu pot fi explicate in totalitate de existenta acestor factori, in anumite situatii instalarea lor avand cauze necunoscute.
Diagnosticarea reumatismului abarticular poate fi problematica, din perspectiva faptului ca adesea simptomele sale se confunda cu cele specifice altor afectiuni reumatismale, mai comune. Asadar, oricare ar fi tipul reumatismului abarticular cu care se confrunta un pacient - fibrozita, tendinita, bursita, paniculita, ligamentita - acesta este frecvent identificat abia dupa ce au fost excluse alte posibile variante.
Pe langa edem, exsudat serofibrinos, hiperplazia tesutului conjunctiv si proliferare fibroblastica, reumatismul abarticular poate presupune si calcifierea tesuturilor moi.
Tratamentul reumatismului abarticular implica mai multe abordari, care variza de la administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, analgezice si miorelaxante la infiltratii cu corticosteroizi, fizioterapie si gimnastica medicala.
De asemenea, in functie de zona afectata si de manifestarile specifice, metodele de tratament pot include si aspiratii (cum se intampla in cazul bursitelor) ori interventii chirurgicale.
Nu in ultimul rand, gestionarea reumatismului abarticular se poate face si prin aplicarea de unguente locale, precum gelurile pe baza de diclofenac care contribuie la ameliorarea durerilor, dar si la reducerea inflamatiilor si a edemului.
Pentru rezultate optime, gelul se aplica de 2-3 ori pe zi, prin masarea usoara a zonei afectate, insa nu de-a lungul unor perioade mai mari de 14 zile.