Alopecia este o afectiune dermatologica inflamatorie care afecteaza foliculii pilosi, in special de la nivelul scalpului, determinand pierderea parului, fenomen care se poate manifesta brusc sau treptat, in decursul mai multor ani.
Evolutia alopeciei este frecvent cronica, determinand pierderea localizata sau completa a parului de la nivelul capului dar si de pe corp. Aceasta afectiune dermatologica nu pune in pericol viata persoanelor, nu determina durere, desi uneori pot aparea iritatii la nivelul pielii, aparand diferite probleme estetice datorita pierderii genelor si sprancenelor.
Este intalnita atat la femei, cat si la barbati si poate fi asociata cu existenta anumitor factori ereditari, cu modificarile hormonale specifice varstei sau altor conditii fiziologice (de exemplu, sarcina) sau medicale, cu prezenta unor boli sau cu unele tratamente.
Alopecia include aspecte fizice suparatoare pentru pacient, care ulterior determina unele consecinte psihologice, ca de exemplu instalarea anxietatii si depresiei. Aceasta afectiune poate stirbi identitatea si imaginea de sine a persoanei in cauza.
Firele de par au 3 stadii de evolutie: anagen, telogen si catagen. 90% dintre acestea sunt in faza anagena (faza de crestere), un procent mic de 5-10 % in faza catagena (la finalul fazei de crestere), iar restul in faza telogena (faza de repaus).
Zilnic, se pot pierde aproximativ 50-100 de fire de par, ca urmare a ciclului normal de crestere al foliculului pilos. Cand pierderea parului este mai mare (peste 150 de fire de par), este importanta vizita la medicul dermatolog pentru aflarea cauzei si prescrierea tratamentului adecvat.
De cele mai multe ori insa, alopecia este un fenomen care evolueaza treptat si este greu de observat de la o zi la alta. Parul incepe sa devina mai rar in anumite zone, lasand la vedere scalpul, iar fruntea devine din ce in ce mai lata, pentru ca linia parului care o margineste incepe sa se retraga spre crestetul capului.
In functie de cauza, caderea parului se poate manifesta diferit. De exemplu, poate sa apara brusc sau treptat sau poate afecta doar scalpul sau intreg corpul. Pierderea parului poate fi temporara sau permanenta.
Printre semnele si simptomele pierderii parului se numara:
- Rarirea treptata a parului la nivelul crestetului. Este cel mai frecvent tip de pierdere a parului si este intalnit atat la femei, cat si la barbati, pe masura inaintarii in varsta. In cazul barbatilor, parul incepe sa se retraga la nivelul fruntii intr-o linie care seamana cu litera M. La femei, de obicei se pastreaza linia parului la nivelul fruntii, dar apare rarirea treptata in parti.
- Aparitia unor zone rotunde sau sub forma unor pete. La unele persoane pot sa apara portiuni de chelie de dimensiuni mari. Acest tip de pierdere a parului afecteza de obicei doar scalpul, dar uneori poate sa apara si la barba sau la sprancene. Uneori apar mancarimea (prurit) si durerea la nivelul pielii inainte de caderea parului.
- Un soc fizic sau emotional puternic poate sa determine caderea parului. Parul poate cadea in smocuri dupa pieptanat, la spalat sau cand este tras usor. In acest caz apare, de obicei, slabirea generala a parului, nu zone de chelie.
- Caderea parului de pe corp. Prezenta unor boli si urmarea unor tratamente cum este chimioterapia pot sa cauzeze pierderea parului de pe intreg corpul. De obicei, parul creste la loc.
- Aparitia unor cruste pe scalp. Acesta este un semn de infectie si este insotit de caderea parului, de roseata, de inflamatie si uneori de scurgeri.
Pana in prezent nu a fost elucidata etiologia alopeciei. De asemenea, nu se cunoaste evolutia ulterioara a acesteia, dar se stie ca alopecia este o afectiune autoimuna declansata de predispozitia genetica asociata cu factorii de mediu.
Pierderea normala a parului de pe scalp nu determina rarirea vizibila a firelor de par, deoarece firele de par care cad sunt inlocuite de altele noi. Acest proces este perturbat cand ciclul de crestere a parului este intrerupt sau cand foliculii pilosi sunt distrusi ori sunt inlocuiti de tesutul cicatricial.
Factorii care pot influenta cresterea si pot determina pierderea parului sunt:
- Ereditatea: cauza cea mai frecventa a caderii parului este o afectiune ereditara, alopecia (calvitia, chelia) cu tipar masculin sau feminin. Apare de obicei treptat, pe masura inaintarii in varsta, avand un tipar previzibil: retragerea liniei parului si aparitia unor zone de chelie la barbati; la femei apare rarirea parului.
- Administrarea de medicamente sau suplimente. Pierderea parului poate fi un efect advers al administrarii unor medicamente cum sunt cele indicate in diverse terapii pentru cancer, atrita, depresie, boli de inima, guta, hipertensiune, care pot determina oprirea sau incetinirea cresterii foliculilor pilosi
- Situatiile care implica stres puternic. Multe persoane pot experimenta rarirea parului la cateva luni dupa ce au avut un soc fizic sau emotional intens. In acest caz, pierderea parului este temporara.
- Radioterapia la nivelul capului. In cazul persoanelor care au urmat radioterapie in zona capului, este posibil ca parul sa nu mai aiba acelasi ritm de crestere ca inainte.
- Modificarile hormonale. Exista numeroase cauze care pot determina pierderea temporara sau permanenta a parului, cum sunt modificarile hormonale specifice sarcinii, nasterii, menopauzei si bolilor de tiroida.
- Prezenta unor afectiuni. Printre afectiunile medicale care duc la caderea parului se numara: alopecia areata (care determina caderea parului in unele zone ale scalpului), unele infectii (tinea capitis sau tricofitia, infectie fungica a scalpului si a foliculilor manifestata prin zone fara par si prin cruste care produc mancarime). O alta cauza este tricotilomania, o tulburare manifestata prin dorinta patologica si obsesiva a unei persoane de a-si rupe parul).
- Coafatul excesiv si unele tratamente capilare. Unele coafuri precum extensiile de par si coditele impletite de tip afro pot duce la aparitia alopeciei de tractiune. Tratamentele capilare cu ulei fierbinte pot duce la inflamatia foliculilor pilosi si la pierderea parului. Daca apar si cicatrici, pierderea parului poate fi permanenta.
Factorii care pot influenta aparitia alopeciei sunt:
- regimul alimentar inadecvat;
- varsta;
- seboree;
- androgenodependenta;
- unele boli sistemice (sifilis);
- utilizarea unor preparate cosmetice agresiv;
- soarele; poluarea atmosferica; clorul din piscina; sarurile din apa de la robinet; cafeaua; fumatul; alcoolul in exces.
- Alopecia androgeno-genetica este o afectiune determinata genetic si este prezenta atat la barbati, cat si la femei. Se manifesta printr-o rarefiere a parului in zona fronto-parietala. La barbati poate sa apara inca din adolescenta sau dupa varsta de 20 de ani, iar la barbatii de peste 70 de ani are o incidenta de aproxmativ 80%. La femei, se poate asocia cu sindromul ovarelor polichistice si survine, de obicei, dupa 40 de ani, manifestarea principala fiind subtierea firului de par pe intreg scalpul. Afectiunea este declansata de productia in exces a hormonului DHT (dihidrotestosteron). Acest hormon provoaca micsorarea foliculilor, iar din aceasta cauza firele de par nu mai pot creste. Afectiunea se manifesta diferit la femei si la barbati. Astfel, barbatii isi pierd mai intai parul din zona fruntii si tamplelor, in timp ce la femei parul incepe sa cada in zona din crestetul capului. Din pacate, acest tip de alopecie produce pierderea definitiva a parului, regenerarea fiind imposibila. Se considera ca apare mai frecvent la barbati, dar si femeile la menopauza sunt frecvent afectate.
- Alopecia areata este o afectiune cu caracter autoimun. Este o alopecie cricumscrisa, ceea ce inseamna ca se manifesta prin prezenta unor placi pe scalp lipsite total de par. Alopecia areata are o patogenie complexa, iar evolutia bolii este imprevizibila: se poate remite spontan sau se poate generaliza, cu pierderea completa a parului. Daca aceasta avanseaza, atunci se poate ajunge la alte forme ale afectiunii – alopecia totalis (pierderea completa a parului de la nivelul scalpului) sau alopecia universalis (pierderea parului de pe intregul corp). Alopecia areata este o forma temporara de alopecie, deoarece foliculii de par nu sunt distrusi. Astfel, in timp, cu tratamentul adecvat, parul se poate regenera. Afectiunea este de obicei recurenta, iar daca ajunge sa evolueze in alopecia totalis sau alopecia universalis, atunci sansele de regenerare a parului sunt mai mici. Boala se manifesta identic la femei si la barbati si poate sa apara indiferent de varsta.
- Alopecia cicatriceala se caracterizeaza prin distrugerea folicului pilos si prin formarea de tesut cicatriceal. Acest tip de alopecie este provocat de mai multe afectiuni care distrug foliculii de par. Afectiunea apare in urma unei inflamatii care se produce sub piele, in partea superioara a foliculului de par, unde sunt localizate glandele sebacee si celulele stem, care vor fi distruse datorita inflamatiei, iar foliculii de par nu se mai pot regenera, formand cicatrici. Acestea nu sunt vizibile, dar distrug foliculii pilosi, iar pierderea parului este permanenta. Afectiunea poate sa apara la barbati si la femei indiferent de varsta, iar cauza nu este inca bine cunoscuta. Inflamatia poate fi provocata de unele afectiuni ale pielii (foliculita, celulita) sau de o boala autoimuna, cum este lupusul eritematos. In alopecia cicatriciala, caderea parului este insotita uneori de simptome specifice: mancarimi la nivelul scalpului, senzatia de arsura sau chiar durere. Alteori insa, aceste manifestari nu apar. Afectiunea poate fi diagnosticata cu ajutorul unei biopsii, pentru ca deseori scalpul pare perfect sanatos, fara rani sau iritatii.
- Alopecia telogen effluvium este o forma de alopecie care apare atunci cand un numar foarte mare de foliculi pilosi intra in faza telogena, in care nu mai produc fire de par. Astfel, parul cade si nu mai cresc alte fire noi. Se manifesta la cateva luni dupa ce organismul a fost supus unui stres major, cum este cel aparut dupa o boala grava sau o interventie chirurgicala majora, dar poate sa apara si dupa o modificare brusca a nivelului hormonilor, de pilda, dupa nastere. dupa pierdere excesiva in greutate sau in urma unor tratamente medicale.
- Alopecia anagen effluvium se manifesta prin caderea excesiva a parului in timpul fazei anagene a foliculilor (etapa de crestere a firului de par). Afectiunea apare ca urmare a chimioterapiei, radioterapiei sau dupa alte tratamente care presupun administrarea unor medicamente puternice. Poate sa apara insa si in urma expunerii la anumite toxine sau dupa consumul de droguri. Aceasta forma de alopecie se manifesta inclusiv prin caderea parului de pe fata si de pe intregul corp, dar pierderea parului nu este permanenta.
- Tinea capitis (infectia fungica a scalpului) este o forma de alopecie cauzata de anumite tipuri de fungi.
- Alopecia de tractiune este cauzata de tehnici de coafare care supun firul de par caldurii extreme, carliontarii sau unor chimicale puternice (vopsit, coafat permanent).
In functie de localizare si extindere, alopecia masculina este clasificata folosind scara Hamilton-Norwood in 7 tipuri (stadii):
Tipul 1: Caderea minima sau redusa a parului in zona frontala si nu poate fi observata o pierdere semnificativa a parului sau o regresie a liniei parului.
Tipul 2: Pierderea parului in zona fronto-temporala, astfel incat devine vizibila o usoara retragere a liniei parului din jurul tamplelor.
Tipul 3: Apar primele semne clare ale pierderii parului. Parul se retrage tot mai mult in zona tamplelor si a fruntii, rezultand o linie a parului in forma literei U sau V. Este nivelul minim de la care se considera ca este vorba de chelie.
Tipul 4: Caderea parului in zona frontala este mai mare decat cea descrisa la tipul 3. O banda de par separa cele doua regiuni - frontala si temporala - afectate de calvitie.
Tipul 5: Pierderea parului este extinsa, iar cele doua zone de chelie sunt despartite de o fasie subtire de par.
Stadiul 6: Cele dou zone fara par (regiunile anterioara si posterioara) se unesc si se produce o largire a zonei afectate.
Stadiul 7: Ultimul stadiu al pierderii parului, cand parul este prezent doar in zona cefei si pe marginile capului
Jumatate dintre femei sunt afectate la un moment dat de caderea parului. Prin urmare, alopecia nu este o problema specifica barbatilor. In cazul femeilor, efectele psihologice ale pierderii parului sunt de obicei mai intense, podoaba capilara fiind considerata unul dintre atributele feminitatii si frumusetii.
Pentru descrierea tipurilor de alopecie intalnite in randul femeilor se utilizeaza de catre specialisti clasificarea Ludwig:
Tipul 1: Primul stadiu reprezinta o cadere a parului considerata „usoara” si care este greu de observat. Parul devine mai rar in crestetul capului, dar scalpul este vizibil doar la o analiza foarte atenta;
Tipul 2: In acest stadiu vorbim deja despre o cadere moderata a parului, iar femeia observa ca parul a devenit mai rar, cade mai mult si nu mai are volum. Scalpul din zona crestetului capului devine tot mai vizibil, pe masura ce parul se tot rareste;
Tipul 3: Este ultimul stadiu al caderii parului, cand fenomenul este foarte grav, iar scalpul din zona crestetului capului nu mai este deloc acoperit cu par.
Pentru un diagnostic corect, medicul va examina pacientul si va recomanda unele teste:
- Analizele de sange. Acestea sunt indicate pentru a descoperi eventuale cauze medicale ale caderii parului. De exemplu se pot determina anumite niveluri hormonale: testosteron, dihidrotestosteron.
- Testul de tragere a parului. Medicul va trage de o suvita pentru a vedea cate fire de par cad.
- Biopsia de scalp si examinarea histologica. Medicul recolteaza o proba de la nivelul scalpului pentru a determina daca o infectie este cauza caderii parului.
- Tricoscopia (videodermoscopia parului si a scalpului) consta in examinarea parului si a scalpului cu ajutorul dermatoscopului sau videodermatoscopului. Este o metoda comoda, rapida, nedureroasa, neinvaziva de diagnosticare a alopeciilor si de monitorizare a raspunsului la tratament. Permite vizualizarea in timp real a firelor de par cu un factor de marire de 20 pana la 160. Imaginile obtinute in urma examinarii permit masurarea unor parametri ai firelor de par (densitate, stadiu de evolutie). Cu ajutorul tricoscopiei, medicul dermatolog poate stabili tipul alopeciei (cicatriceal sau noncicatriceal) si poate oferi elemente de prognostic in cazul alopeciei areata.
Daca diagnosticarea acestei afectiuni este un proces relativ simplu pentru medicul dermatolog, tratamentul acesteia este cu totul alta problema. Pana in prezent nu a fost descoperita o terapie constant eficienta pentru alopecie. Principiul de tratament cel mai utilizat in aceasta afectiune se bazeaza pe „iritarea” zonei afectate cu diverse substante topice. Alte principii de tratament presupun modularea sau chiar suprimarea reactiei imunologice locale ce sta la baza aparitiei bolii.
Medicul poate recomanda aplicarea de tratamente locale, folosirea de sampoane speciale, in functie de tipul de par. Se recomanda schimbarea stilului de viata, adoptarea unei diete echilibrate, care sa includa vitaminele si oligoelementele necesare, printre altele, si cresterii parului.
Este nevoie si de adoptarea unor masuri precum: evitarea traumatizarii parului si a vopsirii frecvente. Tratamentele pentru caderea parului includ administrarea de medicamente si tratamentul chirurgical.
Sfaturi utile pentru ingrijirea parului:
- daca folositi un uscator de par, trebuie utilizata o caldura moderata, iar distanta fata de par ar trebui sa fie de cel putin 15 cm;
- daca va spalati des pe par utilizati sampoane indicate pentru utilizare frecventa;
- daca aveti parul gras sau par care se ingrasa rapid dupa spalare se recomanda utilizarea de sampoane specifice;
- daca aveti par uscat, fragil, deshidratat, moale sau va vopsiti trebuie sa utilizati un sampon bland care ajuta la hidratarea si regenerarea parului, iar acesta trebuie urmat obligatoriu de un produs, cum ar fi balsamul sau crema de par pentru refacerea tonusului si texturii;
- schimbati-va stilul de viata, evitati stresul major, respectati o dieta variata si echilibrata care sa furnizeze cantitatea necesara de vitamine, oligoelemente si minerale esentiale pentru un par sanatos si rezistent.
a) Tratament topic
b) Tratament sistemic
c) Tratamentul chirurgical
- Transplantul de par. O optiune de tratament a alopeciei este transplantul de par. Interventia implica transplantul de foliculi de par sanatosi din alte parti ale scalpului in zonele afectate de chelie. Procedeul implica doua pana la trei sesiuni, la interval de aproape patru luni. Este foarte probabil, ca in cazul unei alopecii de cauza ereditara, alopecia sa progreseze in ciuda tratamentului chirugical.
- Alte proceduri chirurgicale. Alte proceduri chirurgicale sunt reducerea scalpului (eliminarea petecelor de chelie de pe scalp, aducand laolalta zonele cu par) si transplantul de lambouri de scalp (prin mutarea segmentelor cu par ale scalpului in zonele cu chelie).
d) Solutii pentru regenerarea genelor
Dupa ce oamenii s-a observat ca un medicament pentru glaucom eliberat pe baza de prescriptie medicala, bimatoprost (Lumigan), facea genele mai lungi si mai groase, producatorii medicamentului au aplicat pentru a primi si au obtinut aprobarea din partea Administratiei Statelor Unite pentru Alimente si Medicamente (FDA) pentru o formula cosmetica a acestui medicament, eliberata cu prescriptie medicala. In Europa medicamentul se utilizeaza pentru tratamentul galucomului si se elibereaza pe baza de reteta medicala, datorita posibilelor reactii adverse care pot sa apara. Pe piata sunt comercializate produse cosmetice care contin bimaprost.
e) Consiliere
Unele persoane cu alopecia areata pot beneficia enorm in urma consilierii la psiholog, in timp invatand sa accepte manifestarile acestei afectiuni si sa isi recapete stima de sine.
f) Camuflarea pierderii parului
In asteptarea rezultatelor tratamentului sau a cresterii spontane a parului se pot folosi diverse metode de camuflare a pierderii parului: peruci, mese, gene articifiale, tatuaje pentru sprancene.
Cele mai multe cazuri de alopecie sunt ereditare, iar in acest caz caderea parului nu este prevenibila. Exista cateva masuri care ajuta la prevenirea pierderii parului in restul situatiilor:
- Evitarea tractiunii parului in mod compulsiv;
- Tratarea parului cu blandete atunci cand este pieptanat sau spalat;
- Evitarea tratamentelor excesive pentru par;
- Limitarea administrarii de medicamente si suplimente care pot sa cauzeze pierderea parului;
- Protejarea parului de razele soarelui sau de alte surse de lumina cu ultraviolete;
- Renuntarea la tutun. Unele cercetari arata o asociere intre fumat si chelia la barbati.
La aproximativ 80% din persoanele cu o singura zona lipsita de par (scalp, barba, etc) recresterea spontana a parului are loc in primul an. Chiar si in cele mai severe cazuri de alopecia totalis sau universalis, cresterea spontana a parului poate sa aiba loc la un moment dat in viitor.
Factorii de prognostic slab in ceea ce priveste tratarea alopeciei sunt: zonele afectate sunt extinse; prezenta zonelor lipsite de pilozitate de mai mult de 1 an de zile; alopecie de tip ophiasis; debutul afectiunii inainte de pubertate; alti membri ai familiei cu alopecie; antecedente personale si familiale de alte afectiuni autoimune, sindrom Down.
- firele de par care incep sa se deterioreze si mor se desprind din foliculul pilosebaceu si cad dupa aproximativ 60 de zile, asadar eficacitatea unui produs de stimulare a cresterii parului apare doar dupa 2-3 luni de tratament neintrerupt;
- in cazul unor rezultate favorabile, pentru mentinerea efectelor se recomanda continuarea tratamentului in doze mai mici, de intretinere pentru o perioada de 3-6 luni, iar curele trebuie repetate cel putin o data pe an, in caz contrar pot aparea recidive;
- niciun procedeu terapeutic nu este eficient 100%, de aceea de cele mai multe ori trebuie abordate mai multe terapii concomitent
- niciun procedeu terapeutic nu poate stimula foliculii pilosi atrofiati complet care nu mai au practic nicio resursa interna de refacere, de aceea terapia nu poate fi aplicata pe o alopecie cicatriceala, adica pe o cicatrice de la nivelul pielii capului pe care nu exista par pentru ca nu va aparea niciun rezultat vizibil.