Zona zoster (herpes zoster) este o infectie virala ce afecteaza radacinile nervoase. Se caracterizeaza prin durere si aparitia unei benzi eruptive ce se intinde pe o singura parte a corpului. Zona zoster este o boala mai comuna la persoanele adulte si la cele cu sistemul imunitar slabit de stres, leziuni, anumite medicamente sau alti factori.
Zona zoster este o reactivare a virusului varicela-zona zoster, un tip de virus herpetic care cauzeaza varicela ("varsat de vant"). Odata ce o persoana a avut varicela, virusul ramane inactiv in radacinile nervoase pana cand, la unele persoane, se reactiveaza. Cand virusul devine activ, persoana face zona zoster in loc de varicela.
Orice persoana care a avut varicela (chiar si o forma usoara) poate face zona zoster. Oamenii cu sistem imunitar slabit sunt vulnerabili la reactivarea virusului ce provoaca zona zoster.
Sunt multi factori ce deprima imunitatea: boli, rani, batranete. Unele medicamente incetinesc sistemul imunitar, spre exemplu medicamentele ce distrug celulele cancerigene (chimioterapia).
Expunerea la zona zoster nu cauzeaza boala; dar daca o persoana nu a avut varicela si e expusa la zona zoster poate face varicela. O persoana cu zona zoster poate transmite varicela daca se vine in contact cu lichidul din veziculele eruptiei.
Un studiu arata ca virusul poate fi raspandit prin aer si din veziculele dureroase ale zonei zoster. Aplicarea pe acestea a unei pelicule ce absoarbe lichidul pare sa fie eficienta.
Cand virusul ce provoaca varicela s-a reactivat el provoaca zona zoster. Simptomele precoce includ: dureri de cap, sensibilitate la lumina si alte simptome asemanatoare cu cele din gripa, in afara de febra.
Persoana bolnava mai poate experimenta mancarimi, tiuituri in urechi sau durere mare in zona unde apare eruptia. Cateva zile mai tarziu, apare eruptia sub forma de banda. Aceasta eruptie sub forma de banda este semnul cert al zonei zoster.
Eruptia cauzata de zona zoster provoaca mai mult durere decat mancarime. Radacinile nervoase asigura sensibilitatea pielii si merg de fiecare parte a corpului. Cand virusul se reactiveaza, el merge de-a lungul nervului in aria de piele pe care acesta o deserveste sub forma de banda.
De aceea, eruptia apare pe o singura parte a corpului, de obicei pe piept sau pe spate si cateodata pe fata, in jurul unui ochi. Este posibil sa apara mai multe benzi de eruptie pe corp.
Zona zoster se dezvolta in etape:
Prodromul (inainte de aparitia eruptiei)
- durere, senzatie de arsura, prurit, tiuituri in ureche, amorteala in zona afectata, toate acestea apar cu cateva zile inainte de aparitia eruptiei; disconfortul apare pe o singura parte a corpului, mai frecvent pe piept sau pe spate, dar poate apare si pe abdomen, pe cap, fata, gat, pe o mana sau pe un picior
- simptome asemanatoare cu cele ale gripei (de obicei fara febra): frisoane, dureri de stomac sau diaree; acestea pot apare chiar inainte sau in timpul aparitiei eruptiei
- poate apare inflamatia si sensibilitatea nodulilor limfatici.
Etapa activa (apare eruptia cu vezicule)
- apare o eruptie ce consta in vezicule mici umplute cu lichid, aparute pe o zona rosie de o singura parte a corpului; fluidul din vezicule este clar la inceput dar poate deveni tulbure in 3 sau 4 zile
- eruptia poate apare pe frunte, pe obraz, nas si in jurul unui ochi (herpes zoster oftalmic); aceasta poate afecta vederea daca pacientul nu primeste tratament prompt
- durerea extrema, descrisa ca "ace infipte in piele" poate acompania eruptia
- veziculele se pot sparge, lichidul se prelinge si crusta apare in 5 zile; vindecarea completa are loc in 2-4 saptamani dar pot ramane cateva cicatrici.
Nevralgia postherpetica (etapa de durere cronica)
- este cea mai comuna complicatie a zonei zoster. Dureaza cel putin 30 zile si continua luni de zile sau chiar ani; simptomele sunt:
- senzatie de arsura, durere intepatoare in zona afectata in cazul eruptiei recente
- durere persistenta care poate dura ani
- sensibilitate extrema la atingere
- durerea asociata cu nevralgia postherpetica afecteaza cel mai des fruntea sau pieptul si face dificila alimentarea, somnul si activitatea zilnica a pacientului. De asemenea poate duce la depresie.
Zona zoster poate fi confundata cu alte boli cu simptome asemanatoare (eruptie si durere). Astfel de boli sunt: infectia cu herpes simplex sau apendicita.
Zona zoster este cauzata de acelasi virus ce provoaca si varicela. Dupa o varicela, virusul ramane cantonat in tesuturile nervilor. Pe masura inaintarii in varsta, o boala sau un stres ce slabeste sistemul imunitar poate duce la rectivarea virusului care apare sub forma zonei zoster.
La inceput pacientul are dureri de cap si simptome asemanatoare gripei (de obicei fara febra), sensibilitate la lumina, apoi apare prurit si dureri severe in zona in care apare eruptia.
Durerea apare de obicei cu 1-3 zile inaintea eruptiei. Intre 3-5 zile apar veziculele cu lichid care se sparg si se acopera cu o crusta. Vindecarea completa dureaza intre 2-4 saptamani, dar pot ramane cicatrici permanente.
Majoritatea persoanelor care au avut zona zoster nu vor mai face boala, dar exista si persoane la care boala reapare.
- Nevralgia postherpetica: durerea nu trece intr-o luna, ci persista luni sau chiar ani de zile; nevralgia postherpetica afecteaza intre 10-15% dintre persoanele cu zona zoster.
Acest lucru se intampla la persoane peste 50 ani sau la cei cu sistem imunitar slabit de alte boli (diabet, infectia cu HIV). Persoanele cu durere severa si eruptie in timpul bolii, au risc crescut de a dezvolta nevralgie postherpetica.
- Zona zoster diseminata, reprezinta o eruptie cu vezicule pe o portiune mai mare a corpului si poate afecta inima, plamanii, ficatul, pancreasul, articulatiile si tractul intestinal. Infectia poate cuprinde nervii ce controleaza miscarea, cauzand o slabiciune temporara.
- Afectarea nervilor cranieni (nervi cu originea in creier). Complicatiile de acest gen includ:
- inflamatie, durere si pierderea sensibilitatii in unul sau in ambii ochi; infectia poate afecta vederea; eruptia poate apare pe o parte a nasului sau pe varful lui
- durere intensa a urechii, eruptie in jurul urechii, gurii, pe fata, gat, scalp si absenta miscarilor comandate prin nervii faciali (sindromul Ramsay Hunt); mai pot apare pierderea auzului, ameteala si tiuituri in urechi; pierderea gustului, gura si ochi uscati, pot fi de asemenea simptome
- inflamarea si blocajul vaselor sangvine pot provoca atacuri cerebrale
- Cicatrici si depigmentari ale pielii
- Infectia bacteriana a veziculelor
- Slabiciune musculara in zona afectata inainte, in timpul, si dupa episodul de zona zoster.
Medicul trebuie consultat imediat daca:
- apare un semn al zonei zoster (durere sau tulburari de vedere) care afecteaza fruntea, nasul, un ochi sau o pleoapa;
- apar simptome de zona zoster (dureri de cap, gatul intepenit, ameteli, slabiciuni, pierderea auzului sau schimbari in modul de gandire si actiune), ce afecteaza sistemul nervos central;
- durere a pielii extinsa de o parte a corpului, peste zona de eruptie;
- exista suspiciune de infectie bacteriana a pielii in aceeasi arie cu eruptia zonei zoster sau daca nu s-a vindecat in 2-4 saptamani;
- daca apare durere la nivelul fetei sau nu se mai pot misca muschii fetei;
- este suspiciune de zona zoster: in prezent exista medicamente care amelioreaza durerea si iritatia; cu cat se incepe mai devreme tratamentul, cu atat rezultatele sunt mai bune.
Odata aparuta suspiciunea de zona zoster, medicul trebuie consultat imediat. Tratamentul precoce cu medicamente antivirale ajuta la reducerea durerii si la prevenirea aparitiei complicatiilor (zona zoster diseminat, nevralgia postherpetica).
Daca durerea intensa persista mai mult de o luna dupa vindecarea leziunilor de la nivelul pielii, trebuie consultat medicul pentru a vedea daca nu a aparut nevralgia postherpetica.
- medic de familie;
- medic internist;
- medic dermatolog;
- medic neurolog, in cazul complicatiilor ce afecteaza sistemul nervos central.
De obicei zona zoster se diagnosticheaza in momentul aparitiei benzii de eruptie pe o singura parte a corpului. Daca diagnosticul nu este clar, medicul poate recurge si la alte investigatii de laborator, cel mai comun fiind testul pentru herpes, din celulele din vezicule.
Daca exista vreun motiv sa creada ca exista zona zoster, este posibil ca medicul sa nu mai efectueze alte teste si sa inceapa tratamentul cu medicamente antivirale. Tratamentul precoce scurteaza perioada de boala si previne complicatiile.
Nu exista un tratament care sa vindece zona zoster, in schimb exista tratamente care scurteaza perioada de boala si previn complicatiile.
Optiunile de tratament sunt:
- medicamente antivirale, cateodata in combinatie cu corticosteroizi, pentru reducerea durerii si a duratei bolii;
- medicamente pentru durere, antidepresive si aplicatii topice care reduc durerea pe termen lung.
Imediat ce este diagnosticata boala, medicul decide inceperea tratamentului cu antivirale. Daca medicatia incepe cu 2-3 zile inainte de aparitia eruptiei, sansele de aparitie a complicatiilor scad.
Tratamentul precoce este important deoarece posibilele complicatii sunt serioase si rezistente la tratament. De exemplu, 40-50% din persoanele cu nevralgie postherpetica nu raspund la tratament.
Tratamentele uzuale pentru zona zoster includ:
- medicatie antivirala, precum: aciclovir, famciclovir, valaciclovir, care reduc durerea si perioada de boala
- medicamente pentru durere care nu necesita reteta, precum aspirina si ibuprofenul, care scad durerea in timpul perioadei active a zonei zoster
- corticosteroizi, in combinatie cu medicamente antivirale, pentru scaderea durerii si a duratei bolii
- antibiotice aplicate direct pe piele, care opresc infectia bacteriana.
Daca durerea persista mai mult de o luna dupa ce se vindeca eruptia, medicul poate diagnostica nevralgia postherpetica, cea mai comuna complicatie a zonei zoster. In acest caz durerea poate tine luni sau chiar ani. Afecteaza 10-15% din persoanele bolnave de zona zoster.
Tratamentul de reducere a durerii in cazul nevralgiei postherpetice include:
- anestezice topice, de exemplu plasturi cu lidocaina care amortesc zona;
- medicamente anticonvulsivante (gabapentin);
- opioide de tipul codeinei.
Cremele aplicate pe piele ce contin capsaicina pot reduce intr-o anumita masura durerea. Acesta substanta poate irita sau arde pielea la unele persoane si trebuie folosita cu precautie.
In anumite cazuri zona zoster poate duce la complicatii. Tratamentul este specific in fiecare caz.
Nevralgia postherpetica
Este durerea persistenta timp de luni sau ani de zile dupa vindecarea eruptiei cutanate. Anumite medicamente, precum anticonvulsivantele, antidepresivele si opioidele reduc durerea.
Majoritatea cazurilor de nevralgie postherpetica se rezolva intr-un an. In anumite situatii se foloseste tratament chirurgical pentru acest tip de nevralgie si consta in sectionarea nervilor, astfel blocandu-se semnalele dureroase.
Zona zoster diseminata
Eruptia de vezicule acopera o portiune mai mare a corpului si poate afecta inima, plamanii, ficatul, pancreasul, articulatiile si tractul intestinal. Tratamentul include antivirale si antibiotice pentru stoparea infectiei.
Zona zoster oftalmica
Eruptia apare pe frunte, obraz, nas si in jurul unui ochi, cauzand probleme de vedere. Tratamentul in acest caz trebuie sa vina de la un medic oftalmolog si poate include odihna, comprese reci, medicamente antivirale.
Daca virusul afecteaza nervii cranieni pot apare complicatii serioase la nivelul fetei, ochilor, nasului si creierului. Tratamentul depinde de natura si localizarea complicatiilor.
Nu exista o cale de prevenire a zonei zoster. Oricine a avut varicela poate face zona zoster la o varsta mai inaintata. Se poate evita luarea virusului care cauzeaza varicela si mai tarziu zona zoster, prin vaccinare contra varicelei.
Exista posibilitatea ca vaccinul sa stimuleze imunitatea la zona zoster la aceia care au avut varicela in copilarie sau la adultii care au mai avut zona zoster. Studii la adulti, pentru prevenirea zonei zoster cu ajutorul vaccinului, continua.
In cazul in care o persoana nu a avut varicela, se recomanda evitarea contactului persoanei respective cu o persoana bolnava. Lichidul din vezicule este contagios si expunerea la acesta poate cauza varicela (nu zona zoster) la persoanele care nu au avut varicela.
O persoana cu zona zoster trebuie sa evite contactul cu alte persoane, pana cand veziculele se vindeca. Este foarte important sa se evite contactul cu persoane cu risc special, precum:
- femei gravide, copii, bebelusi si oricine nu a avut varicela
- o persoana care are o alta boala
- o persoana cu sistem imunitar slabit, ce nu poate lupta cu infectia (diabet, infectie cu HIV).
Un studiu arata ca virusul poate fi raspandit prin aer si din veziculele dureroase ale zonei zoster. Aplicarea pe acestea a unei pelicule ce absoarbe lichidul pare sa fie eficienta.
Durata bolii se poate reduce prin:
- grija pentru portiunile dureroase ale pielii, veziculele nu se scarpina si zona se pastreaza curata;
- utilizarea medicamentelor prescrise pentru tratarea zonei zoster sau nevralgiei postherpetice (durerea dureaza cel putin 30 zile dupa vindecarea iritatiei);
- folosirea unor medicamente precum aspirina sau ibuprofenul, pentru reducerea durerii din timpul perioadei active a zonei zoster sau din nevralgia postherpetica.
Daca tratamentul ambulator nu reduce durerea din nevralgia postherpetica trebuie consultat un medic.
Medicamentele ajuta la scaderea durerii si disconfortului datorat zonei zoster, scurteaza durata simptomelor si previn propagarea bolii. Medicamentele reduc sansele aparitiei complicatiilor (nevralgia postherpatica si zona zoster diseminata).
Tratamentul precoce este important deoarece complicatiile sunt serioase si rezistente la tratament. De exemplu, 40%-50% din persoanele cu nevralgie postherpetica nu raspund la tratament.
Optiuni de medicamente
Medicamentele utilizate pentru tratarea zonei zoster in timpul perioadei active a acesteia includ:
- medicamente pentru reducerea durerii (aspirina sau ibuprofen);
- medicamente antivirale, reduc durerea si durata bolii;
- corticosteroizi, in combinatie cu medicamente antivirale, reduc durerea si durata bolii;
- antibiotice aplicate direct pe piele, ce impiedica infectarea veziculelor.
Medicamente utilizate in tratarea nevralgiei postherpetice:
- medicamente pentru durere, aspirina sau ibuprofen;
- unele clase de antidepresive;
- aplicatii topice, plasturi cu lidocaina;
- anticonvulsivante, precum gabapentin;
- corticosteroizi, precum prednison;
- injectii ce blocheaza transmiterea nervoasa;
- opioide, precum codeina si morfina.
De retinut!
Pentru anumite persoane, medicamentele de reducere a durerii sunt suficiente pentru a tine sub control durerea cauzata de zona zoster sau de nevralgia postherpetica.
Un medicament nou numit pregabalin, a fost aprobat pentru tratamentul durerii cauzate de nevralgia postherpetica. Testarea lui a aratat ca acesta reduce rapid si pe termen lung durerea.
Tratamentul chirurgical in cazul zonei zoster este rar si limitat la cazurile severe si prelungite de nevralgie postherpetica. Aceasta nevralgie poate fi o problema continua, care slabeste mai ales persoanele in varsta, dar care scade cu timpul. Cand toate celelalte tratamente esueaza, reducerea si controlul durerii se poate obtine cu ajutorul chirurgiei.
Tratamentul chirurgical consta in intreruperea transmiterii semnalelor dureroase la creier, prin sectionarea nervilor in craniu sau la nivelul coloanei vertebrale. Exista anumite riscuri importante in cazul chirurgiei. Se recomanda consultarea si altor medici inainte de a lua decizia favorabila operatiei.
Nevralgia postherpetica este dificil de tratat. Medicul poate recomanda si alte tratamente in paralel cu medicatia, pentru a tine durerea sub control:
- acupunctura, o terapie chinezeasca folosita de secole pentru reducerea durerii;
- stimulare electrica nervoasa transcutanata, o terapie ce utilizeaza curent electric de intensitate mica;
- diatermia, terapie ce foloseste caldura pentru a creste fluxul sangvin, astfel reducandu-se durerea;
- terapia psihologica, ajuta in tolerarea durerii pe termen lung.
Aceste terapii invata sa se abata atentia de la durere, prin folosirea unor tratamente ca tehnici de relaxare si consiliere. Se poate consulta si un specialist in managementul durerii, atunci cand activitatea zilnica este afectata.
De retinut!
Este dificil de determinat eficacitatea acestor tratamente. In timp ce durerea dureaza mai multe luni sau chiar ani, nevralgia postherpetica este o conditie care se auto- limiteaza si in timp se poate vindeca de la sine.