Keratoza seboreica este o tumora cutanata benigna (necanceroasa) pe care o dezvolta unele persoane odata cu inaintarea in varsta. Aceste leziuni apar cel mai des pe spate sau pe piept, dar sunt frecvente si la nivelul scalpului, fetei, bratelor si membrelor inferioare.
Keratoza seboreica se dezvolta insidios (incet), sub forma mai multor leziuni grupate sau izolate. Majoritatea oamenilor vor dezvolta keratoza seboreica cel putin o data in timpul vietii.
Aspectul keratozei seboreice poate varia foarte mult. Aceste leziuni pot fi deschise la culoare, maronii sau negre. Au aspectul unor papule cu suprafata neteda sau verucoasa foarte friabile.
De asemenea pot fi plane si ceroase (lucioase). In mod obisnuit aceste leziuni arata ca si cum ar fi fost lipite pe piele. Au dimensiuni variabile, in timp ce unele sunt micute, altele cresc in dimensiune uneori depasind 3 cm diametru.
Keratoza seboreica poate fi confundata cu: negi, alunite, lentigo (pete pe piele) sau cu carcinomul cutanat (cancerul de piele).
Diagnosticul de keratoza seboreica nu trebuie sa ingrijoreze pacientul. Totusi, keratoza seboreica cateodata este diagnosticata gresit ca si tumora maligna (canceroasa) sau tumorile maligne se pot asocia keratozei seboreice.
Cand apare o tumoreta cutanata care pare a fi keratoza seboreica se adreseaza medicului pentru a fi examinata. Daca apare o leziune cutanata inchisa la culoare sau leziuni grupate care se dezvolta rapid, se programeaza un consult medical de specialitate pentru a investiga leziunile.
Keratoza seboreica este o tumora cutanata frecventa, care nu produce simptome in mod obisnuit. Sunt leziuni benigne, ceea ce inseamna ca nu sunt canceroase.
Totusi, pot deveni pruriginoase, pot sangera usor sau devin rosii si iritate in contact prelungit cu hainele.
Keratoza seboreica se poate dezvolta in orice parte a corpului sub forma de leziuni grupate sau izolate. Acestea apar cel mai frecvent pe spate si pe piept. Keratoza seboreica apare si la nivelul scalpului, fatei, gatului, membrelor inferioare si pe varful degetelor. Deseori arata ca si cum ar fi fost lipite pe piele. Pot fi plane sau verucoase si pot varia ca si aspect.
Keratoza seboreica:
- culoarea leziunilor: variaza de la culoarea pielii pana la negru; majoritatea sunt maro; unele sunt multicolore;
- limitele dimensiunii: de la leziuni foarte mici pana la tumori mai mari de 2,5 cm diametru;
- variatia tipului de textura: de la ceroase si netede la catifelate, apoi pana la uscate, aspre si denivelate;
- se poate dezvolta o crusta uscata care se desprinde cu usurinta de pe piele;
- poate sa aiba o suprafata usor friabila la atingeri;
- poate avea si aspect papilomatos, cu mici excrescente albe sau negre care cresc pe suprafata lor;
- se pot dezvolta grupate in manunchiuri de tumori de diferite culori;
- se pot asemana cu niste leziuni scuamoase (mici bucati moi de piele care se desprind);
- se pot tumefia si inrosi fara o cauza aparenta;
- cresc lent, in timp si rar dispar singure.
Tendinta de a avea keratoza seboreica care se dezvolta sub forma de leziuni grupate pare sa aiba character familial si poate fi o trasatura mostenita de la parinti.
In cazuri rare, o crestere brusca de numeroase keratoze seboreice este asociata cu prezenta neoplaziei maligne viscerale (sindrom paraneoplazic). Diferite alte afectiuni cutanate ca si negii sau cancerul de piele se pot asemana cu keratoza seboreica.
Medicul poate diagnostica majoritatea keratozelor seboreice prin efectuarea unei examinari vizuale (inspectii). Se va cauta aparitia unei suprafete aspre si denivelate.
Totusi, poate fi necesara o biopsie cutanata pentru a exclude carcinomul daca este prezenta o tumora care:
- este pruriginoasa sau sangereaza;
- se inflameaza sau se inroseste;
- are culoarea maro inchis spre negru.
Keratoza seboreica nu necesita tratament, deoarece nu este o leziune canceroasa si nu deterioreaza starea de sanatate. Totusi, daca keratoza seboreica produce durere, disconfort sau determina preocupari in ceea ce priveste aspectul, medicul o poate extirpa.
Optiuni terapeutice
Optiunile de tratament sunt urmatoarele:
- crioterapia – folosirea unei temperaturi extrem de scazute pentru a extirpa keratoza seboreica; crioterapia este preferata pentru tratamentul majoritatii formelor de keratoza seboreica, in special pentru tumorile plane sau putin elevate;
- chiuretajul – medicul foloseste o chiureta (instrument sub forma de lingura) cu ajutorul careia extrage tumora; recidiva (reaparitia tumorii) este frecventa dupa efectuarea doar a chiuretajului ca si optiune de tratament;
- electrocauterizarea (sau electrodisectia) - trimite un curent de joasa tensiune prin varful unui ac pentru a arde tumora; aceasta forma de tratament este combinata uneori cu chiuretajul;
- excizia - extirparea tumorii cu un bisturiu dupa injectarea locala de anestezic; excizia poate determina cicatrici;
- fotocoagularea laser – foloseste un fascicul intens de lumina care arde si distruge tumora.
De retinut!
Medicul poate indica care tratamente sunt mai bune pentru fiecare forma de keratoza seboreica bazandu-se pe tipul, marimea si localizarea leziunii. Este necesar sa se verifice daca asigurarile de sanatate considera extirparea keratozei seboreice o procedura de electie.
Dupa ce keratoza seboreica este extrasa, rana poate fi dureroasa pentru cateva zile. Medicul va instrui pacientul cum sa ingrijeasca leziunea pana ce aceasta se vindeca. S-ar putea sa fie nevoie ca zona leziunii sa fie curatata in mod regulat si sa se aplice un unguent ce contine antibiotic, pentru a preveni infectia.
Excizia keratozei seboreice nu induce de obicei aparitia de cicatrici. Totusi, crioterapia, electrocauterizarea sau fotocoagularea laser pot cauza aparitia de zone cu piele deschisa sau inchisa la culoare. Factorii care pot incetini vindecarea sunt: varsta avansata, expunerea intempestiva la soare si fumatul.
Daca hainele si activitatile zilnice irita keratoza seboreica, se poate acoperi leziunea cu un bandaj adeziv pentru a impiedica frictiunea si sangerarea. Daca keratoza seboreica a fost extirpata, medicul va recomanda cum sa se ingrijeasca rana pana la vindecare.
Ar putea fi necesara curatarea zonei in mod regulat si aplicarea unui unguent care contine antibiotic pentru a preveni infectia.