VSH sau viteza de sedimentare a hematiior reprezinta analiza paraclinica din pachetul analizelor de baza, care poate oferi o serie de indicatori sau chiar valori diagnostice pentru o gama variata de patologii.
Hematiile sunt celulele noastre rosii sau seria eritrocitara, care este raspunzatoare de transportul nutrientilor de la locul in care au fost metabolizate/descompuse (stomac, intestine) la toate tesuturile si celulele organismului, si tot hematiile sunt celulele care transporta oxigenul si dioxidul de carbon de la si dinspre plamani catre toate tesuturile organismului.
Hematiile calatoresc prin toate vasele organismului (artere si vene) si la nivelul capilar produc schimbul de nutrienti sau de componente gazoase.
Hematiile se vor agrega intr-o forma liniara, care se numeste viteza de sedimentare. Fiziologic, aceasta viteza de agregare a hematiilor si formare a acestei coloane trebuie sa fie lenta deoarece pe suprafata eritrocitara trebuie sa fie o valoare electrica negativa, care sa nu permita tocmai aceasta agregare, cand distanta intre hematii scade sub nivelul fiziologic admis.
Insa tocmai aceasta distanta si absenta agregarii eritrocitare dispare in momentul in care proteinele plasmatice se vor fixa la suprafata eritrocitelor si vor determina o sedimentare accelerata a acestora.
Aceste proteine se vor fixa in anumite patologii ce determina cresterea ca numar a proteinelor de faza acuta, precum sunt: imunoglobulinele sau fibrinogenul.
VSH-ul deci reprezinta acea valoare care exprima viteza cu care se pot sedimenta aceste hematii pe parcursul a o ora.
Cu cat aceasta valoare a VSH-ului creste, cu atat sedimentara va fi mai accelerata, reprezentand o reactie ca raspuns inflamator la un minim de cateva ore si atingand un maxim la 24 ore dupa debutul inflamatiei, iar timpul de injumatatire dupa acest maxim este de 96 ore (4 zile) si poate sa mai fie inregistrat ca valoare crescuta si la 6 zile.
VSH-ul este o analiza hematologica de rutina, care ar trebui efectuata si ca masura de screening macar o data pe an si ori de cate ori este recomandata de catre medic; este o analiza necostisitoare, care presupune prelevarea unei probe sanguine.
Este un test non-specific pentru infectii deoarece nu poate preciza tipul inflamatiei sau al infectiei prezente in corp, dar poate pozitiva sau infirma suspiciunea de patologie inflamatorie sau de infectie in organismul uman.
Alaturi de o hemoleucograma completa si de analize precum proteina C reactiva sau de o analiza a fibrinogenului ne vor releva informatii asupra inflamatiei sau infectiei si prezenta acesteia.
VSH-ul trebuie raportat si la numarul eritrocitar si nu poate fi luat in considerare separat, deoarece trebuie analizata aceasta analiza sanguina per total.
Cresterea VSH-ului are loc in:
- Sarcina, din cauza faptului ca exista o serie de modificari fiziologice in organismul uman in timpul unei sarcini, aceasta include si o marire a VSH-ului care este fiziologica. Totusi, in orice crestere a VSH-ului peste o valoare fiziologica trebuie consultat si medicul obstetrician pentru a va spune daca se afla inca in cresterea admisa fiziologic sau daca prezinta un pericol bunului mers al sarcinii.
- Anemie, din cauza faptului ca numarul eritrocitar scade (in categoriile de anemii megaloblastice sau pernicioase pot fi modificate si structura si diametrul hematiilor), exista posibilitatea ca aceste eritrocite, ce nu mai au dimensiuni normale, sa prezinte o agregare sporita si astfel sa dea si o viteza de sedimentare sporita;
- Bolile autoimune, in o serie de sindroame autoimune, precum: lupusul sau artrita reumatoida vor deregla in totalitate specificitatea si rolul hematiilor, dar si viteza de sedimentare a acestora;
- Anumite neoplasme, precum sunt limfoamele sau mielomul multiplu vor putea da o crestere a VSH-ului;
- Infectii cam in totalitatea lor, atat bacteriene, virale, cat si parazitare sau fungice vor creste VSH-ul, care reprezinta un principal indicator ca in organism este prezent un agent patogen ce cauzeaza aceasta infectie;
Scaderea VSH-ului sau mentinerea VSH-ului la valoare normala, desi este existenta o patologie in organism:
- Policitemie (diagnosticul este bazat pe VSH, dar si pe hematocrit – numarul total al hematiilor raportat la elementele figurate) reprezinta tocmai patologia in care hematocritul, adica numarul total al elementelor figurate va depasi cele 45% care trebuie sa il ocupe din volumul total sanguin, insa valoarea de certitudine pentru diagnosticul de policitemie este oferit de o valoare de peste 55%. Policitemia vera se refera la cresterea in exces doar a numarului de hematii. Aceste policitemii sunt cauzate de catre patologii ale maduvei osoase hematogene, ca o cauza primara.
- Anemiile feriprive, cele prezentate printr-o carenta de fier vor cauza o scadere a hemoglobinei, care reprezinta o proteina, cauzand astfel scaderea VSH-ului sau mentinerea lui la o valoare normala.
- Hiperviscozitate: in cazul in care exista o tendinta spre formarea de cheaguri din trombocitoza sau trombofilie, numarul eritrocitar si, asadar, viteza de sedimentare a acestuia vor scadea ca mecanism de feed-back.
In diagnosticul infectiilor si inflamatiilor, VSH-ul reprezinta o analiza non-specifica pentru diagnosticarea: anemiilor feriprive, pernicioase sau megaloblastice, a mielomului multiplu, policitemiei, arteritei, in cazul polimialgiei reumatice, a unei patologii autoimune de tipul artitei reumatoide, lupusului eritematos, a patologiilor cronice intestinale sau renale sau in boala Hodgkin.
Tot VSH-ul este folosit si in diagnosticul diferential intre sindromul Kawasaki si arterita Takayasu, cea de-a doua avand un VSH mult marit fata de sindromul Kawasaki, care are un VSH micsorat sau in limita medie a valorilor normale.
In procesul de sedimentare al hematiilor in cadrul stabilirii VSH-ului exista 3 stagii:
- Stadiul 1, ce are loc in primele 10 minute, este formarea coloanelor de sedimentare si inceperea agregarii eritrocitare care incep sa se cumuleze si sa stabileasca o forma liniara pentru a incepe procesul efectiv de sedimentare;
- Stadiul 2: sedimentarea propriu-zisa are loc in urmatoarele 40 minute secundare primului stadiu si reprezinta efectiv sedimentarea in directia gravitationala (in portiunea inferioara a eprubetei);
- Stadiul 3: sedimentarea incetineste si incepe formarea de pachete eritrocitare chiar la fundul eprubetei.
In mod normal, VSH-ul nu este influentat de momentul zilei in care are loc recoltarea sanguina, asadar nu necesita neaparat ca pacientul sa fie in faza pre sau post prandiala (inainte sau dupa masa).
Se va recolta o proba din sangele venos prin procedeul de punctie venoasa (recoltare propriu-zisa) intr-o eprubeta de tip vacutainer cu citrat de sodiu 3,8% concentratie. Se incearca prin acest adaos impiedicarea coagularii probei si va fi examinata la un maxim de cateva ore de la recoltare.
Se va aseza apoi tubul in pozitie verticala intr-un suport ce prezinta gradatii si se va citi dupa o ora sedimentarea hematiilor, iar in anumite cazuri se poate repeta citirea si la doua ore, insa aceasta prevede si alte valori de referinta pentru stabilirea exacta a masuratorilor.
Valorile sunt caracterizate de o mica diferenta intre sexul feminin si sexul masculin.
La sexul masculin valoarea de referinta sub 50 de ani este intre 2 si 15mm/h, iar intre 50-85 de ani este sub 20 mm/h pana la 2,3 mm/h, iar la sexul feminin sub 50 de ani este de 2,3 pana la 20mm/h, iar la sexul feminin aflat intre varstele de 50-85 de ani este sub 4,5 mm/h si pana la 30mm/h.
Cazurile in care VSH-ul creste fara a exista o patologie adiacenta sunt:
Obezitatea, in care sedimentarea hematiilor este afectata de catre o circulatie si mai greoaie .
Varsta inaintata, cu cat se inainteaza in varsta, cu atat va creste si VSH-ul. De aceea, valorile trebuie sa tina cont daca persoana are varsta de 30, 50, sau 70 de ani si totodata trebuie sa se tina cont de ce sex vorbim cand stabilim etalonul : masculin sau feminin.
Sarcina: deoarece in sarcina si in special dupa saptamana 16-20 de sarcina VSH-ul incepe sa aiba o crestere treptata, dar care totusi trebuie sa aiba niste valori maxime de limitare.
Dupa un proces de vasodilatatie, adica dupa un efort fizic, daca persoana s-a aflat sau se afla intr-o zona cu temperatura ridicata sau alte medicamente care produc vasodilatatie, vasodilatatia in sine va produce o crestere a VSH-ului fara a releva o patologie.
Medicamente care produc cresterea VSH-ului (prin mecanism de vasodilatatie sau alte mecanisme) sunt: metildopa, anticonceptionalele, miofilinul, ciclosporina (precum si o serie de alte cefalosporine), dexametazona sau fluvastatina (la fel ca si atorvastatina sau alte categorii de vastatine), cam toate tipurile de anticoagulante sau de heparine, o serie intreaga de antibiotice (precum ofloxacina, peniciline sau penicilamina).
VSH-ul este asadar atat ca o analiza de screening, care se poate efectua odata pe an (minim) sau ideal la 6 luni si ori de cate ori este recomandata de catre medic.
VSH-ul este o analiza care poate diagnostica o patologie sau gradul de severitate al acesteia.
VSH-ul alaturi de alte analize precum proteina C reactiva sau hemoleucograma reprezinta analize putin costisitoare, usor de efectuat.
Interpretarea acestuia si adoptarea unui tratament trebuie efectuat doar de catre un medic. Tratamentul de regula se refera la terapia patologiei de baza si nu neaparat un tratament al VSH-ului, deoarece acesta este doar un indicator si nu o patologie in sine, astfel ca odata ce va fi tratata patologia de baza, valoarea VSH-ului se va normaliza.