Abuzurile din copilarie au, in general, consecinte grave asupra dezvoltarii si maturizarii unei persoane, care incep sa fie observate inca din adolescenta, dar mai ales in relatiile de la varsta adulta.
Efectele relelor tratamente suportate in primii ani de viata pot varia de la stima de sine scazuta si dificultati de socializare, pana la comportamentele violente extreme si tulburari psihologice grave.
Abuzurile asupra copiilor se refera la orice forma de maltratare fizica, sexuala sau emotionala la care este supusa o persoana in copilarie, acasa, la scoala, in comunitate sau in grupuri sociale. Exista mai multe tipuri de rele tratamente care isi pun amprenta definitiv asupra psihicului unei victime
- Abuzurile fizice. Implica agresiunile fizice exercitate de un adult asupra unui copil, soldate cu vatamarea corporala a victimei. Pedepsele care implica palmuiri si alte actiunicare lezeaza integritatea si demnitatea unui copil sunt integrate de psihologi in aceeasi categorie.
- Abuzurile sexuale. Reprezinta abuzul fizic al unui copil in vederea obtinerii stimularii sexuale sau a profitului material. In aceasta categorie intra si expunerea organelor genitale in fata unui minor, dezbracarea unui copil sau folosirea acestuia pentru producerea materialelor de pornografie infantila.
- Abuzurile emotionale. Se refera la producerea de defecte psihologice si sociale in dezvoltarea unui copil, in urma unor comportamente precum rastitul, atitudinea dura si ostila, privarea de atentie, criticile exagerate sau denigrarea personalitatii unui copil. Alte exemple includ poreclitul, ironizarea, distrugerea bunurilor personale, privarea de comunicare, solicitarile exagerate si umilirea.
- Neglijarea. Acest tip de abuz se refera la esecul unui parinte sau tutore in a asigura unui copil hrana, imbracaminte, adapost, ingrijiri medicale sau supraveghere, pana in punctul in care sanatatea, siguranta si bunastarea minorului sunt amenintate. Aici se clasifica si privarea de atentie, afectiune si grija.
Toate tipurile de abuz asupra copiilor prezinta consecinte emotionale, intelectuale, cognitive si comportamentale, care stau la baza instalarii tulburarilor de personalitate observate in conduita viitorului adult.
Din nefericire, abuzurile din copilarie au puterea de a influenta negativ viata unei persoane pe tot parcursul vietii adulte. Victimele relelelor tratamente la varste fragede sunt mai predispuse depresiei, gandurilor suicidale, consumului de droguri si alcool, dezvoltarii bolilor mentale, incapacitatii de a intretine relatii normale cu cei din jur sau chiar manifestarii abuzurilor asupra altor minori.
Statisticile medicale arata ca pana la o treime din copiii neglijati sau maltratati ajung sa manifeste acelasi comportament abuziv atunci cand devin la randul lor parinti, profesori sau tutori legali. Acest ciclu vicios al violentei nu poate fi eliminat, daca victimele nu beneficiaza de ajutor psihiatric pentru a-si controla traumele trecutului.
Printre posibilele consecinte ale abuzurilor din copilarie, indiferent de natura lor, se numara
- autoblamarea;
- cosmarurile recurente;
- insomnia;
- teama fata de lucrurile asociate cu abuzul (obiecte, mirosuri, locuri etc.);
- stima de sine scazuta;
- disfunctiile sexuale;
- durerile cronice;
- dependenta de substante;
- autovatamarea;
- tulburarile somatice;
- sindromul de stres post-traumatic;
- anxietatea;
- tulburarile de personalitate;
- tulburarile alimentare;
- comportament pasiv-agresiv;
- victimizarea;
- deficientele functiilor neuropsihologice (atentie, gandire, limbaj, memorie si socializare).
Traumele netratate din copilarie afecteaza atat viata victimelor, cat si pe cea a apropiatilor. Acest lucru este foarte vizibil in relatiile romantice, intrucat acestea implica un grad inalt de incredere si intimitate. Efectele observabile sunt urmatoarele
- Lipsa de incredere. Victimele abuzurilor in copilarie pot sa nu se simta confortabil intr-o legatura intima. Experientele trecutului le-au indus o stare de neincredere profunda, care se poate manifesta fie prin posesivitate si gelozie, fie prin nevoia de reconfirmare permanenta a afectivitatii partenerului. Alti adulti maltratati in primii ani de viata isi pot tine la distanta partenerii, preferand o viata traita in izolare si singuratate, din teama de a nu fi vulnerabili.
- Tendinta spre abuz. Nu este deloc neobisnuit ca victimele abuzurilor din copilarie sa ramana blocate in ciclul abuziv. Acest fenomen poarta numele de compulsie repetitiva, in care persoana traumatizata isi retraieste constant abuzul la care a fost supusa. De pilda, femeile care au fost violate de un parinte isi pot cauta, in mod inconstient, parteneri care sa le produca suferinta.
- Problemele sexuale. Tulburarile de dorinta, excitatie si orgasm pot rezulta din asocierea actului sexual cu durerea, abuzul si violenta. Studiile de specialitate arata ca supravietuitorii unor abuzuri la varste fragede pot avea peste 50 de parteneri sexuali in timpul vietii si o predispozitie crescuta la boli cu transmitere sexuala (inclusiv HIV). Problemele ginecologice (dureri cronice pelvine, dispareunie, vaginism si vaginite nespecifice) sunt diagnostice frecvente in randul victimelor abuzurilor sexuale in copilarie.
- Consecinte interpersonale. Adultii care au fost abuzati sexual in trecut pot fi mai putin capabili sa se protejeze. Psihologii spun ca au o tendinta mai accentuata sa accepte postura de victima in relatiile interpersonale, ceea ce poate fi rezultatul unei vulnerabilitati mai mari in situatii periculoase, in care sunt exploatati de persoane rau intentionate.
- Comportamentul violent. Acesta poate sa apara in relatiile personale ale unui adult care a avut un parinte abuziv, cu care se identifica. Violenta a fost perceputa, in anii copilariei, drept forma de manifestare a interesului din partea parintelui. Prin urmare, adultul manifesta o agresivitate exagerata, copiind inconstient modelul agresorului sau.