Adenocarcinomul este o tumora epiteliala maligna, dezvoltata din structurile glandulare care alcatuiesc cele mai multe organe interne.
Majoritatea tipurilor de cancer mamar, pancreatic, pulmonar, de colon si de prostata sunt adenocarcinoame.
Dupa diagnosticare, se impune indepartarea de urgenta a tumorei si inceperea chimioterapiei si a radioterapiei pentru prevenirea recidivei cancerului.
Cauzele adenocarcinomului nu sunt pe deplin intelese, asa cum se intampla cu orice alt tip de cancer. Adenocarcinomul este echivalentul malign (cancerigen) al adenomului, forma benigna a tumorilor epiteliale. Distinctia dintre cele doua se poate face doar prin efectuarea biopsiei, de catre un medic patolog.
Exista cativa factori de risc asociati cu dezvoltarea adenocarcinoamelor, acestia variind in functie de localizarea tumorii. Pentru adenocarcinomul de la nivelul colonului, de pilda, factorii favorizanti sunt
- varsta;
- afectiuni ale colonului sau rectului suferite in trecut;
- instalarea polipilor colonici;
- afectiuni inflamatorii intestinale;
- predispozitie genetica;
- rasa;
- obiceiuri nesanatoase de sport si dieta;
- consum de alcool;
- fumat;
- diabet.
Nodulii care se instaleaza la nivelul tesuturilor organice, definiti ca excrescente anormale de celule, pot deveni cancerosi in timp, de aceea sunt considerati o cauza posibila a adenocarcinoamelor.
In centrul dezvoltarii unui adenocarcinom se afla mutatiile genetice ale celulelor sanatoase. Fiecare celula a corpului uman contine mii de gene care dicteaza comportamentul si raspunsul celular la interactiunea cu mediul. Mutatiile genelor din celulele glandulare epiteliale pot afecta acest proces important, favorizand proliferarea anormala a celulelor, inmultirea lor nelimitata si supravietuirea celulara nefireasca, toti acestia fiind pasii dezvoltarii cancerului.
Fumatul este un factor de risc important in instalarea tumorilor epiteliale maligne la nivelul plamanilor, acestea reprezentand cel mai frecvent tip de cancer pulmonar din lume. Fumul tigaretelor contine substante cancerigene si alte toxine care afecteaza celulele plamanilor. Expunerea la acesti agenti mutageni conduce la sporirea mutatiilor genetice din celulele pulmonare, conducand in cele din urma la dezvoltarea cancerului in numeroase cazuri. Riscul instalarii adenocarcinomului din cauza fumatului creste direct proportional cu numarul tigaretelor consumate si perioada de expunere la fumul toxic.
O dieta nesanatoasa poate cauza, de asemenea, adenocarcinomul la nivelul mai multor tesuturi ale sistemului digestiv, precum stomacul, intestinele si colonul. Potrivit unui studiu publicat in Jurnalul Medical al Cancerului, un indice de masa corporala de peste 30 poate creste riscul dezvoltarii adenocarcinomului gastric si esofagian cu pana la 700%. Studiul mai explica si ca un regim alimentar bogat in fructe si legume poate avea un efect protector asupra sistemului digestiv.
Adenocarcinomul poate sa apara in mai multe regiuni corporale, insa este prevalent in urmatoarele tipuri de cancer
- Cancerul pulmonar 80% din cazuri sunt adenocarcinoame;
- Cancerul de prostata 99% din cazuri sunt adenocarcinoame;
- Cancerul pancreatic tumorile canceroase exocrine pancreatice se numesc adenocarcinoame;
- Cancerul esofagian tumora instalata in tesutul glandular al esofagului este, de cele mai multe ori, adenocarcinom;
- Cancerul colorectal 95% din cancerele colonului si ale rectului sunt adenocarcinoame.
Alte organe care pot fi afectate de adenocarcinom sunt
- colul uterin;
- stomacul;
- glanda tiroida;
- sanii.
Adenocarcinomul metastatic poate fi foarte agresiv in unele cazuri, avand capacitatea de a se raspandi oriunde, de la glandele salivare care lubrifiaza cavitatea bucala, pana la glandele care secreta mucusul intestinal. Metastazele se pot imprastia chiar si la nivel cerebral, mai ales in cazul adenocarcinomului dezvoltat initial in tesutul pulmonar.
Simptomele tipice adenocarcinomului sunt durerile abdominale, pierderea in greutate, slabiciunea corporala generalizata si oboseala accentuata. Pe masura ce tumora creste in dimensiuni, poate sa exercite presiune pe organul din proximitate sau sa cauzeze obstructie si perforatii, insotite de dureri intense, greata si varsaturi.
In unele cazuri, tumorile maligne epiteliale prezinta hemoragii, care ajung sa produca diverse complicatii in organism (anemie, tulburari de excretie, ameteli si stari de lesin).
Testele pentru diagnosticarea adenocarcinomului sunt stabilite de medic, in functie de localizarea tumorii. Analizele efectuate in acest sens sunt
- Biopsia. Presupune prelevarea unei mostre din tesutul anormal, ce urmeaza sa fie examinata la microscop de un medic patolog, pentru a se stabili daca tumora este de natura canceroasa si care este originea sa in corp (fie in regiunea supusa biopsiei, fie in alta zona anatomica).
- Tomografia computerizata. Aceasta procedura cu raze X foloseste computerul pentru obtinerea de imagini detaliate, tridimensionale, asupra tesutului anormal. Tomografia computerizata este utilizata si pentru verificarea eficacitatii tratamentului curent.
- Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Procedura utilizeaza unde de radiofrecventa pentru crearea de imagini in sectiune transversala a diferitelor regiuni corporale.
Tratamentul pentru adenocarcinom variaza in functie de zona anatomica afectata, insa include in general urmatoarele proceduri
- Interventia chirurgicala. Adenocarcinomul este indepartat, impreuna cu tesutul din proximitatea sa.
- Radioterapia. Aceasta varianta de tratament este folosita de obicei in combinatie cu chimioterapia si interventia chirurgicala.
- Chimioterapia. Trateaza adenocarcinomul cu ajutorul unor substante medicamentoase care distrug celulele canceroase, actionand fie local, fie la nivelul intregului organism. In unele cazuri, chimioterapia este folosita concomitent cu alte forme de tratamente oncologice pentru adenocarcinom, precum interventia chirurgicala si radioterapia.