Testul de bilirubina (dozarea bilirubinei) reprezinta o investigatie ce arata cantitatea de bilirubina din sange. Bilirubina este o substanta galben-maronie, care se gaseste in bila (lichid de secretie al hepatocitului, care este colectat in vezica biliara si deversata in duoden in momentul digestiei). Se produce prin distrugerea celulelor rosii (hematiile), imbatranite la nivelul ficatului. Bilirubina este eliminata prin scaun, dandu-i culoarea maronie specifica.
Bilirubina exista in sange sub doua forme:
- bilirubina indirecta (sau neconjugata). Aceasta forma de bilirubina nu se dizolva in apa (este insolubila). Bilirubina indirecta la nivelul fluxului sangvin din ficat se transforma intr-o forma solubila (directa sau conjugata)
- bilirubina directa (conjugata). Este forma solubila de bilirubina (care se dizolva in apa) si rezulta din bilirubina indirecta datorita transformarii ce are loc la nivelul ficatului.
Nivelul de bilirubina totala si directa sunt masurate in mod direct prin teste ale sangelui, iar cantitatea de bilirubina indirecta se obtine din scaderea bilirubinei directe din cea totala. Cel mai important semn al cresterii nivelului de bilirubina este aparitia icterului. Acesta reprezinta coloratia in galben a pielii si a sclerelor.
Icterul, care are ca si corespondent in investigatii cresterea bilirubinei in sange, poate aparea in urmatoarele afectiuni:
- hepatice (hepatite;
- ale sangelui (anemie hemolitica);
- obstructia ductelor biliare (ducte care permit trecerea bilei din ficat in intestinul subtire).
Excesul de bilirubina (hiperbilirubinemia) la un nou-nascut poate cauza, uneori, leziuni la nivelul sistemului nervos central, cecitate (orbire), anomalii fizice si chiar poate duce la deces. De aceea, nou-nascutii care prezinta icter trebuie tratati, iar acest lucru se face prin fototerapie si, in cazurile mai grave, prin transfuzii sangvine ce reduc nivelul bilirubinei. In cazul nou-nascutilor, sangele se va preleva de la nivelul calcaiului.
Dozarea bilirubinei este folosita:
- in evaluarea functiei ficatului si monitorizarea diverselor afectiuni ale ficatului, cum ar fi hepatitele sau ciroza, cat si pentru a vedea daca medicamentele administrate au produs leziuni la nivelul ficatului;
- in investigarea unui eventual blocaj al ductelor biliare. Acest lucru poate aparea in litiaza biliara (prezenta si formarea de calculi la nivelul vezicii biliare), tumori pancreatice sau in cazul altor afectiuni;
- in diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulele rosii), cum ar fi anemia hemolitica sau o afectiune hemolitica la un nou-nascut;
- pentru a determina daca un nou-nascut are icter neonatal, care necesita tratament. Acesti nou-nascuti au nevoie de tratament, cum ar fi fototerapia, care trateaza icterul cu ajutorul unei lumini speciale. In cazuri rare poate fi nevoie si de o transfuzie sangvina.
Adultii ar trebui sa evite sa manance si sa bea cu 4 ore inainte de recoltarea sangelui pentru dozarea bilirubinei. Pentru copii, nu este necesara o anume pregatire. Inainte de recoltare trebuie ca persoana in cauza sa discute cu medicul despre necesitatea acestei examinari, despre riscurile aferente, despre cum se va desfasura aceasta investigatie si ce pot indica rezultatele.
Prelevare sangelui la nou-nascut
Pentru prelevarea sangelui de la nivelul calcaiului se foloseste un tub mic si se lasa sa picure in acest tub cateva picaturi de sange. Pielea la locul punctiei este dezinfectata si se punctioneaza cu un ac mic, apoi cateva picaturi sunt captate in tubul respectiv. Cand a fost colectata o cantitate corespunzatoare de sange se opreste sangerarea prin aplicarea unui tampon si se face staza pe locul respectiv, iar apoi este aplicat un bandaj usor.
Recoltarea dintr-o vena
Asistenta medicala va aplica un garou (banda elastica) la nivelul bratului pentru a opri temporar fluxul sangvin spre venele situate sub nivelul garoului. Acest lucru face posibila o mai buna vizualizare a venelor si usureaza introducerea acului, deoarece venele situate sub garou devin mai largi si nu se sparg usor.
Locul unde va fi introdus acul va fi sterilizat cu alcool si apoi se va introduce acul in vena. Trebuie sa fie pregatit inca un ac de rezerva in caz ca primul nu a fost corect introdus sau din vena respectiva nu vine suficient sange. Dupa ce acul a fost corect introdus in vena, se ataseaza de acesta un recipient si sangele va fi colectat in acest tub. Uneori, trebuie sa se recolteze in mai multe recipiente. Atunci cand a fost recoltat suficient sange, garoul poate fi desfacut. Apoi este aplicat un tampon si acul se retrage usor. Se apasa pe locul respectiv, pentru a opri sangerarea, pentru cateva minute si apoi este aplicat un mic bandaj.
Recoltarea sangelui la nou-nascuti (din calcai)
O scurta durere, ca o piscatura se poate simti, mai ales, atunci cand acul strapunge pielea. Nou-nascutul poate simti un usor disconfort in momentul intepaturii.
Recoltarea sangelui dintr-o vena
In cazul recoltarii sangelui dintr-o vena este posibil ca adultii sa nu simta nicio durere sau sa simta o mica ciupitura in momentul in care sunt intepati cu acul. Unele persoane pot simti o usturime cand acul este in vena. Totusi, majoritatea oamenilor nu simt deloc durerea sau au un disconfort minor in momentul pozitionarii acului in vena. Gradul de durere resimtit poate depinde de indemanarea asistentei medicale, de starea venelor si de sensibilitatea fiecaruia la durere.
Recoltarea sangelui la nou nascuti (din calcai)
Exista un risc foarte mic de aparitie a unei probleme serioase in cazul acestui tip de recoltare. Poate aparea o mica vanataie la locul intepaturii. La copii cu probleme de sangerare poate aparea o sangerare continua in urma recoltarii. Este posibil ca aceasta problema sa fie descoperita in timpul recoltarii acestei probe.
Recoltarea sangelui dintr-o vena
Exista un risc foarte mic de a face complicatii la recoltarea sangelui din vena. Poate aparea o mica vanataie la locul intepaturii. Se poate reduce riscul aparitiei vanataii prin apasarea locului intepaturii timp de cateva minute dupa extragerea acului.
Rareori, poate aparea o inflamatie la acest nivel, dupa recoltare. Aceasta poarta numele de flebita si se trateaza de obicei prin aplicarea unor comprese calde de cateva ori pe zi. O sangerare prelungita poate fi o problema pentru cei cu afectiuni ale sangelui. Aspirina, warfarina sau alte medicamente anticoagulante (care subtiaza sangele) pot creste riscul de sangerare. Daca o persoana are probleme cu coagularea sangelui sau este in tratament cu aspirina sau warfarina va trebui sa anunte doctorul inainte de recoltare.
Prin dozarea bilirubinei se intelege masurarea cantitatii de bilirubina din sange.
Valori normale
Valorile normale pot varia de la un laborator la altul.
| Valorile bilirubinei la adulti | |
| Bilirubina totala | 0.3–1.0 (mg/dL) |
| Bilirubina directa | 0.1–0.3 mg/dL |
| Bilirubina indirecta (Bilirubina totala minus bilirubina directa) | 0.2–0.7 mg/dL |
Valori crescute sau scazute
Valori crescute ale bilirubinei in sange pot aparea fie din cauza cresterii producerii de bilirubina, fie din cauza unei eliminari scazute a acesteia. Scaderea eliminarii de bilirubina poate fi cauzata de o serie de infectii cum ar fi colecistita (inflamatia vezicii biliare) sau de deficitul unor enzime ereditare.
Sindromul Gilbert este o afectiune mostenita ce afecteaza modul in care ficatul proceseaza bilirubina si este o cauza frecventa a cresterii bilirubinei in sange. Desi icterul poate aparea in cazul unor persoane cu sindrom Gilbert, aceasta afectiune nu este una grava.
Scaderea eliminarii bilirubinei poate aparea ca rezultat al unei afectiuni a ficatului cum ar fi hepatita, ciroza sau mononucleoza, al unor probleme ale sistemului digestiv ce apar din cauza unei reabsorbtii excesive a bilirubinei sau al unui blocaj a ductelor biliare cauzate de aparitia unor pietre la nivelul vezicii biliare sau a unui cancer pancreatic.
Deoarece ficatul unui nou-nascut este imatur din punct de vedere functional, la prematuri, acesta nu este capabil sa elimine bilirubina intr-un mod adecvat, astfel ca acesta este mult mai predispus sa faca icter fata de un nou-nascut la termen.
Niveluri ridicate ale bilirubinei pot fi cauzate de distructia rapida a hematiilor care poate aparea in cadrul unei reactii alergice in urma unei transfuzii de sange sau in cadrul unei anemii falciforme. Medicamentele care pot creste nivelul bilirubinei includ multe antibiotice, unele anticonceptionale, indometacin, fenitoina, diazepam, flurazepam.
Medicamentele care pot scadea nivelul de bilirubina includ vitamina C (acidul ascorbic), fenobarbitalul si teofilina.
Determinarea cantitatii de bilirubina directa si indirecta poate ajuta in determinarea cauzei excesului de bilirubina. Distrugerea excesiva a hematiilor creste nivelul de bilirubina indirecta mai mult decat nivelul de bilirubina directa. Blocajul cailor biliare din cauza litiazei sau cancerului pancreatic duce la cresterea cantitatii de bilirubina directa mult mai mult decat cea indirecta. Afectarea severa a ficatului creste atat nivelul bilirubinei directe, cat si a celei indirecte.
| Nivele de bilirubina ce ar putea necesita tratament in cazul unui nou nascut la termen, sanatos | |
| Varsta nou nascutului | Nivelul de bilirubina |
| Sub 25 ore | Icter evident |
| Intre 25 si 48 de ore | Mai mare de 15(mg/dL) |
| Intre 49 si 72 de ore | Mai mare de 18 mg/dL |
| Mai mare de 72 de ore | Mai mare de 20 mg/dL |
Nota: Un prematur sau un nou nascut bolnav cu nivele ale bilirubinei sub cele din tabel poate necesita tratament.
Factori care pot interfera cu aceasta examinare si cu acuratetea rezultatelor, cu exceptia nou nascutilor, includ:
- cafeina, ce scade nivelul de bilirubina;
- cura de slabire, care in mod normal creste nivelul de bilirubina indirecta.
De retinut!
Multi nou-nascuti pot prezenta icter fiziologic intre zilele 1-3 de viata. Aceasta este cauza cea mai frecventa a icterului neonatal. Icterul fiziologic apare la nou-nascutii sanatosi din mai multe motive, printre care cresterea distrugerii hematiilor imediat dupa nastere. Icterul fiziologic, de obicei, dispare de la sine intr-o saptamana, fara sa cauzeze probleme. Totusi, in unele cazuri, nou-nascutii cu icter fiziologic necesita tratament special – fototerapia – pentru a preveni posibilitatea aparitiei leziunilor sistemului nervos central si a unui posibil retard mintal.
Bilirubina poate fi masurata si in lichidul amniotic daca bebelusul are risc de eritroblastoza fetala (o afectiune in care sunt distruse celulele rosii). Bilirubina mai poate fi masurata si in urina. In mod normal, urina nu contine bilirubina. Daca bilirubina este detectata in urina, sunt necesare teste aditionale pentru a determina cauza prezentei acesteia. Niveluri ridicate ale bilirubinei in urina pot indica faptul ca nu a avut loc eliminarea normala a bilirubinei de catre ficat.