Electrocardiograma (EKG,ECG) este un test efectuat de rutina si cu regularitate in cadrul consultului cardiologic. Este o metoda cost-eficienta, non-inaziva, nu este consumatoare de timp si energie si are un rol esential in identificarea ischemiei miocardice, a tulburarilor de ritm/de conducere, diselectrolitemiilor etc.
Inima este o pompa musculara formata din patru camere. Cele doua camere de sus sunt denumite atrii, iar cele de jos, ventricule. Un sistem natural electric face ca muschiul inimii sa se contracte si sa pompeze sangele catre plamani si restul corpului.
Activitatea electrica a inimii poate fi detectata de la nivelul pielii prin niste mici discuri metalice, denumite electrozi. In timpul electrocardiogramei, electrozii sunt atasati de piele la nivelul toracelui, bratelor si picioarelor.
Acestia sunt conectati la un aparat ce transforma impulsurile electrice intr-o reprezentare grafica, sub forma de unde si segmente, pe care o inregistreaza pe hartie. Aceasta reprezentare grafica, ce apare sub forma unei linii, este analizata de aparat si mai apoi de catre medic.
Electrocardiograma de rutina, standard, se caracterizeaza prin prezenta a 12 derivatii, care rezulta prin plasarea unui electrod la nivelul fiecarui membru superior/inferior si sase electrozi la nivelul toracelui.
Desi este o investigatie utilizata la fiecare consult initial, o atentie deosebita trebuie indreptata catre :
-pacientii cu suspiciune de sindrom coronarian acum/sindrom coronarian cronic
-episod sincopal anamnestic
-existenta unor aritmii ventriculare
-paceintii cu diagnsticul de insuficienta cardiaca
-pericardita
-evaluarea preoperatorie a diferitelor interventii chirurgicale non-cardiologice
-sportivi de performanta
Medicul care efectueaza electrocardiograma trebuie informat asupra medicatiei pe care pacientul o are prescrisa, deoarerec unele medicamente pot influenta rezultatele electrocardiogramei.
Electrocardiograma este efectuata de obicei de catre un cadru medical, iar rezultatul este interpretat de catre un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog sau chirurg.
Pacientul primeste de obicei EKG-ul ca dovada a examinarii sale de catre un medic. Electrocardiograful este portabil, astfel incat EKG-ul poate fi efectuat, practic, oriunde. In cazul spitalizarii, pacientul poate fi monitorizat cardiac continuu printr-un electrocardiograf; acest proces este denumit telemetrie.
Inainte de efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe jumatatea superioara a corpului, de la nivelul mainilor si a picioarelor.
In timpul electrocardiogramei, pacientul va sta intins pe o masa sau pe un pat.
Zonele de la nivelul pieptului, mainilor si a picioarelor unde vor fi plasati electrozii sunt curatate si, eventual rase, pentru a furniza o suprafata curata si neteda. Intre piele si electrozi poate fi plasat un gel special sau niste mici tampoane imbibate cu alcool sanitar, pentru a inbunatati conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folositi si electrozi de unica folosinta, ce nu necesita gel sau alcool.
In cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repozitionati in timpul testarii. Dupa terminarea investigatiei electrozii si gelul sunt indepartati. Pe durata efectuarii testului, pacientul nu trebuie sa se miste sau sa vorbeasca, deoarece activitatea musculara poate influenta rezultatul.
Pentru rezultate optime, pacientul trebuie sa stea intins, nemiscat si sa respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul sa-si tina respiratia pentru cateva secunde. O electrocardiograma dureaza in medie 5-10 minute. In unele cazuri, aceasta perioada se poate prelungi; de exemplu, atunci cand se masoara ritmul cardiac.
De retinut!
Electrocardiograma este o investigatie nedureroasa. Electrozii si gelul pot fi reci atunci cand sunt aplicati. Pacientul poate simti o senzatie de caldura sau intepatura, atunci cand zona in care vor fi atasati electrozii este curatata si rasa. Pielea si parul pot fi trase atunci cand electrozii sunt indepartati, ceea ce poate crea un mic disconfort.
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electrocardiograme. Acesta este un test foarte sigur. In cele mai multe din cazuri, nu exista motive pentru care un pacient sa nu poata efectua o electrocardiograma.
Electrozii detecteaza numai impulsurile produse de inima. Prin corp nu trece niciun curent electric provenit de la aparat, deci nu exista riscul de electrocutare.
Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilor electrice generate de inima.
Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul ST si unda T:
- unda P reprezinta depolarizarea atriala, adica, contractia atriilor pentru pomparea sangelui in ventriculi;
- complexul QRS reprezinta depolarizarea ventriculilor care reflecta pomparea sangelui in artere;
- segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment ST supra sau subdenivelat corespunde ischemiei miocardice;
-unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedere electric si se pregatesc pentru o noua contractie.
| Electrocardiograma | |
| Normal | Frecventa cardiaca (in mod normal este intre 60 si 100 batai pe minut) si ritmul sunt regulate. Activitatea atriilor este normala. |
| Unda P, complexul QRS si unda T sunt normale. | |
| Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat. | |
| Un EKG normal nu exclude posibilitatea existentei unei afectiuni cardiace. Din acest motiv electrocardiograma trebuie interpretata in contextul simptomatologiei, istoricului medical, examenului clinic si, daca este necesar, a altor investigatii. | |
| Anormal | Cand apar modificari EKG inseamna existenta unei afectiuni cardiace. In unele cazuri, EKG-ul deceleaza anomalii numai in timpul efortului fizic sau atunci cand apar simptomele. In aceste cazuri este necesara o forma speciala a electrocardiogramei denumita EKG de efort. |
| Ritmul cardiac. Exista mai multe feluri de aritmii cardiace. O frecventa cardiaca sub 60 de batai pe minut este denumita bradicardie. O frecventa cardiaca peste 100 de batai pe minut este denumita tahicardie. Tahicardiile includ un ritm rapid, neregulat cu origine in ventriculi (fibrilatie ventriculara) sau un ritm rapid regulat cu pornire in atrii (flutter atrial). Tot in categoria aritmiilor intra si anomaliile de conducere ale impulsurilor electrice. | |
Factorii ce pot interfera cu acuratetea testarii si rezultatul acesteia sunt:
- defecte ale electrocardiografului sau interferente electrice din cauza impamantarii;
necorespunzatoare sau cauzate de alte aparate electrice aflate in vecinatate;
- atasarea necorespunzatoare a electrozilor la piele;
- daca pacientul vorbeste in timpul testarii;
- efort fizic important inaintea efectuarii testarii;
- anxietate sau aparitia dispneei;
- plasarea gresita a electrozilor.
Un segment ST supradenivelat sau o unda T negativa, ce dispar la efort, pot sa apara la pacientii afro-americani.
De retinut!
Daca se efectueaza o electrocardiograma in timpul unui infarct miocardic, aceasta poate sa apara initial normala sau nemodificata fata de alte EKG-uri anterioare; de aceea, electrocardiograma trebuie repetata (denumite EKG-uri seriate) la cateva ore sau zile; aceasta trebuie coroborata cu analize sanguine specifice pentru leziunile muschiului cardiac.
Exista cateva tipuri specifice de electrocardiograme precum telemetria, monitorizarea ambulatorie a EKG-ului (Holter) si electrocardiograma de efort:
- telemetria si monitorizarea Holter sunt folosite pentru urmarirea continua a EKG-ului in timpul spitalizarii sau la domiciliu;
- telemetria este folosita in timpul spitalizarii; ea necesita atasarea a cel putin doi electrozi conectati la un aparat de dimensiuni mici, ce poate fi plasat in buzunar; acest aparat emite un semnal ce va fi captat si afisat de un sistem central de monitorizare; anomaliile de ritm cardiac sunt inregistrate si pot declansa o alarma la aparitia lor;
- monitorizarea Holter inregistreaza continuu activitatea inimii timp de 24-48 de ore, in timp ce pacientul isi desfasoara activitatile zilnice;
- electrocardiograma de efort este folosita pentru decelarea modificarilor ce apar in timpul efortului.
Inainte de a efectua o electrocardiograma de efort, se face una in repaus, deoarece anumite anomalii ce apar in timpul efortului sunt mai greu de interpretat. De asemenea, EKG-ul de repaus poate decela un flux sanguin coronarian scazut, facand astfel periculoasa efectuarea unei electrocardiograme de efort.
O parte dintre medici recomanda efectuarea unei electrocardiograme martor tuturor pacientilor peste 35 de ani, pentru a putea compara modificarile ulterioare. Aceasta elctrocardiograma martor este utila in special persoanelor cu factori de risc pentru afectiuni cardiace.
Uneori apar modificari EKG numai in timpul efortului sau al simptomelor. Pentru a detecta aceste modificari, se efectueaza o electrocardiograma de efort sau Holter.
Electrocardiograma Holter este o monitorizare continua a activitatii cardiace printr-un mic electrocardiograf portabil. Electrocardiograma de efort se realizeaza in timpul exercitiilor fizice. Este posibil ca dupa efectuarea unei electrocardiograme sa fie necesare si alte investigatii pentru a pune un diagnostic cert.