Din ce in ce mai frecventa in randul bebelusilor, caria de biberon reprezinta o forma agresiva de carie ce apare pe dintii de lapte ai copiilor sub 3 ani.
Se mai numeste si carie galopanta deoarece are o evolutie fulminanta; trecerea de la o pata alb-galbuie pe suprafata dintelui catre afectarea totala a suprafetei dentare facandu-se foarte rapid, dintii ajungand in stadiul de resturi radiculare colorate in negru in zona in care au erupt. Studiile arata ca aproximativ 5-10% din copii prezinta carii de biberon.
Primele semne sunt sensibilitatea dentara la diversi stimuli externi - variatiile de temperaturi, alimentele dulci si modificari de culoare si structura a smaltului - pete albe pe suprafata dentara unde smaltul are mai putin calciu in compozitie.
In general, evolutia tipica a cariei de biberon urmeaza niste pasi specifici. Debuteaza cu afectarea grupului fronal superior, fara afectarea grupului inferior. Netratate, cariile de biberon pot afecta intreaga dentitie a copilului. Ordinea de aparitie a cariilor respecta ordinea de eruptie, astfel incat dupa afectarea incisivilor superiori, urmatorii dinti interesati vor fi primii molari, apoi caninii si, in final, molarii secunzi superiori.
Cauzele cariei de biberon sunt multiple, insa factorul principal il reprezinta folosirea biberonului in afara meselor (pentru a linisti sau adormi copilul). Biberonul trebuie folosit doar ca instrument in alimentatie, deoarece un alt factor favorizant il reprezinta timpul de folosire al acestuia. Cariile apar atunci cand lichidele dulci sunt oferite copilului, iar el este lasat sa suga din biberon pentru o perioada indelungata.
Multe lichide dulci constituie cauza acestor carii: de la ceaiul indulcit si sucul de fructe pana la laptele praf si laptele propriu-zis. Bacteriile din gurita bebelusului folosesc carbohidratii ca aliment. Apoi, ele produc acizi care ataca dintii. De fiecare data cand bebelusul tau consuma astfel de lichide, acizii ataca dintisorii timp de 20 de minute sau chiar mai mult.
Chiar si lactoza aflata in lapte este descompusa de bacterii (lactobacili) in acid lactic, astfel bacteriile hranindu se si inmultindu-se. Exista si studii care au aratat o legatura stransa intre acest tip de carii si complicatiile din timpul nasterii ( nasteri dificile,contractii uterine premature, sangerari vaginale).
Ca parinte poti ajuta la prevenirea cariei de biberon daca:
Daca bebelusul tau e obisnuit sa primeasca suzeta peste noapte sau in timpul somnului de peste zi, ofera-i intotdeauna o suzeta curata, recomandata de stomatolog sau de medicul pediatru. Nu-i inmuia niciodata suzeta in miere sau intr-un alt lichid dulce. Nu curata sau inmuia suzeta niciodata in propria gura (gura adultului e mult mai populata bacterian decat a bebelusului).
Incepi vizitele la stomatolog inca din primul an de viata al copilului si apoi mergi regulat la dentist cu cel mic (micutul se va adapta mult mai usor cu mediul si zgomotele,iar ca parinte vei putea primi informatiile necesare pentru mentinerea sanatatii dentare a copilului). Specialistii recomanda ca cei mici sa fie consultati de catre medicul stomatolog la maximum 6 luni de la eruptia primului dintisor, dar nu mai tarziu de varsta de un an a copilului.
Tratamentul cariei de biberon impune modificari de comportament atat pentru copil, cat si pentru parinti. Tratamentul consta, in primul rand, in corectarea obiceiurilor de ingrijire a copilului, cu suprimarea modalitatii incorecte de hranire sau de linistire a copilului si instituirea unei igiene orale corecte. Netratate, cariile de biberon sunt in general foarte dureroase creand probleme foarte mari pentru copii si stres pentru parinti.
Cariile dentare, in general, se dezvolta asimptomatic, dar au evolutie rapida in suprafata si profunzime, dintii ajungand in scurt timp resturi radiculare, daca nu se corecteaza obiceiurile incorecte de ingrijire a copilului. Din pacate, cei mai multi parinti se alarmeaza si aduc copilul la medic foarte tarziu cand cariile dentare evolueaza mult si se complica cu abcese gingivale sau fistule.
Tratametul este de doua feluri: preventiv - constand in educarea parintilor si curativ- realizat de medicul stomatolog, adaptat la situatia clinica existenta. In faza incipienta a afectiunii, se incearca remineralizarea smaltului prin aplicarea locala a fluorului in concentratie si cantitate mica. Cariile simple se trateaza prin obturatii fizionomice de compozit, iar in cazul cariilor complicate se actioneaza endodontic si/sau chirurgical, prin extractii dentare.