Tulburarea bipolara sau psihoza maniaco-depresiva, cum era denumita in trecut, este o tulburare mintala care implica traversarea a cel putin unui episod maniacal (o stare de spirit euforica sau iritabila) si mai multor stari depresive accentuate.
Afectiunea psihica este caracterizata prin schimbari neobisnuite de dispozitie, nivel de energie si capacitate de indeplinire a sarcinilor zilnice obisnuite.
Simptomele sunt grave, afectand semnificativ relatiile cu cei din jur, performanta scolara sau profesionala sau chiar siguranta proprie. Boala maniaco-depresiva poate fi tratata cu ajutorul medicatiei si a psihoterapiei.
Apogeul simptomelor tulburarii bipolare se inregistreaza fie intre 15 si 25 de ani, fie intre 45 si 54 de ani. Tulburarea are mai multe faze comune pe care le experimenteaza pacientii, intr-o masura mai mica sau mai mare. Cel mai raspandit tip de tulburare bipolara este cel in care pacientul oscileaza, in cicluri individuale, de la starile maniacale (sau hipomaniacale) la cele de depresie.
In faza maniacala, pacientul prezinta o stare de spirit euforica, animata de sentimente de grandomanie (incredere exagerata in sine) si unicitate. In aceste momente, apare supraestimarea realizarilor proprii si discernamantul deformat de iluzia unor puteri nelimitate asupra unor consecinte grave.
In etapa maniacala, bolnavul se simte invincibil si deloc preocupat de urmarile faptelor sale. Caracteristice sunt fluxul abundent de ganduri dificil de urmarit (fuga de idei), logoreea, hiperactivitatea cerebrala, nivelul crescut de energie si comportamentele neobisnuite, care pot conduce la necesitatea spitalizarii.
Tulburarea bipolara se clasifica in felul urmator (conform DSM-5, ultima editie a Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mintale):
- tulburare bipolara de tip I – caracterizata de prezenta unui episod maniacal care sa dureze cel putin 7 zile, sau de simptome maniacale severe care sa necesite spitalizare. Episoadele depresive apar de obicei si dureaza cel putin 2 saptamani;
- tulburare bipolara tip II – caracterizata de un tipar de episoade depresive si hipomaniacale (de intensitate mai mica fata de episoadele maniacale floride) intercalate;
- tulburare ciclotimica (ciclotimie);
- tulburare bipolara indusa de substante;
- tulburare bipolara asociata cu alta afectiune medicala;
- tulburare bipolara neclasificata altundeva.
Episoadele maniacale pot fi marcate, de asemenea, de simptome psihotice, in care pacientul nu mai poate face diferenta dintre imaginar si realitate. Astfel, apar halucinatiile, convingerile false despre propriile capacitati, delirul de idei si gandurile paranoice. Specific este si vorbitul in soapta, alternat cu iesiri nervoase aparent nejustificate.
In faza maniacala, pacientul incepe mai multa activitati in acelasi timp si are nevoie de doar 2-3 ore de somn pe noapte, pe fondul surplusului de energie. Se instaleaza si o urmarire incontrolabila a gratificatiei, ce se reflecta in cumparaturi extravagante, investitii riscante, donarea tuturor bunurilor din casa, promiscuitate sexuala sau abuzul de substante.
In faza depresiva, bolnavul isi pierde dorinta de a se ridica din pat, gandurile incep sa se deruleze lent si placerea oricarei activitati dispare. Apare sentimentul de inutilitate si de pierdere a sensului vietii, ceea ce conduce la riscul major de suicid (aproximativ 10% dintre pacienti isi pun capat zilelor, daca nu se intervine la timp).
La fel ca in faza maniacala, pot sa apara si simptomele psihotice. Alte manifestari specifice acestei faze a tulburarii bipolare sunt vorbirea lenta, oboseala accentuata, slaba coordonare a corpului si tulburarile alimentare.
Episoadele mixte presupun instalarea simptomelor de manie si depresie in acelasi timp, ceea ce conduce la iritabilitate crescuta, ostilitate si agresivitate fizica. In cele mai multe cazuri, pacientii au nevoie de spitalizare si de administrare urgenta a antidepresivelor si antipsihoticelor, pentru stabilizare.
In tulburarea bipolara cu cicluri rapide, pacientul traverseaza patru sau mai multe episoade maniacale, hipomaniacale, depresive sau mixte intr-un interval de 12 luni.
Aceasta forma a tulburarii bipolare este mai dificil de tratat si raspunde mai greu la tratamentul medicamentos, fiind mai des raspandita in randul femeilor, in special cele suferinde de o boala tiroidiana (tulburarea hormonala accentueaza mania sau depresia). Statisticile medicale arata ca 15%-20% dintre pacientii cu boala maniaco-depresiva dezvolta cicluri rapide de instalare a simptomelor.
Tulburarea bipolara are si o componenta sezoniera, fazele maniacale fiind mai frecvente pe timp de vara si cele depresive pe parcursul iernii. Atunci cand episoadele se instaleaza in mod clar la schimbarea anotimpurilor, diagnosticul este de tulburare afectiva sezoniera. Suicidul apare mai frecvent in lunile martie, aprilie si mai, sub efectul expunerii prelungite la lumina.
Simptomele tulburarii bipolare pot interfera cu capacitatea pacientului de a munci, de a studia si de a intretine relatii normale cu cei din jur. Riscul dezvoltarii altor probleme de sanatate mentala si fizica este ridicat in cazul psihozei maniaco-depresive.
Tratamentul medicamentos este o componenta esentiala in controlul tulburarii bipolare si include administrarea de stabilizatori de dispozitie, medicamente anticonvulsivante, antipsihotice si extrem de rar antidepresive, din cauza riscului de viraj maniacal.
Psihoterapia, urmata in paralel cu terapia medicamentoasa, ajuta la prevenirea recurentei episoadelor maniacale si depresive, precum si reducerea simptomelor si a problemelor cauzate de acestea odata ce se manifesta.
Terapia cognitiv-comportamentala ajuta pacientul sa gandeasca in moduri mai productive pentru sine, sa comunice mai bine cu membrii familiei (extrem de afectati de comportamentul acestuia) si sa isi rezolve problemele constructiv.
La fel ca in cazul altor tulburari mentale, grija de sine este esentiala in mentinerea echilibrului in viata, dar si in obtinerea de rezultate optime de pe urma tratamentului medicamentos si a psihoterapiei.
Astfel, persoanele care sufera de tulburare bipolara trebuie sa respecte un program regulat de somn (de cel putin 8 ore pe noapte), sa faca miscare in mod regulat, sa manance sanatos si sa evite consumul de alcool si alte substante periculoase.
Atunci cand pacientul care sufera de psihoza maniaco-depresiva invata sa recunoasca semnalele de alarma care anunta instalarea unui noi episod maniacal sau depresiv, are un mai bun control asupra prevenirii recurentei crizelor bolii.
Terapia cu electrosocuri s-a dovedit a fi un tratament eficient pentru orice tulburare de dispozitie specifica maniaco-depresivilor, fiind o solutie luata in calcul de medicul psihiatru dupa ce medicamentele si psihoterapia au esuat.