Hipotiroidismul si hipertiroidismul sunt doua afectiuni care vizeaza aceeasi parte anatomica, glanda tiroida, dar care au efecte diferite asupra organismului si simptome distincte.
In termeni simpli, hipotiroidismul se refera la glanda tiroida inactiva (care nu produce o cantitate suficienta de hormoni), pe cand hipertiroidismul este caracterizat prin activitatea accelerata a glandei tiroide si productia excesiva de hormoni.
Glanda tiroida este localizata in portiunea frontala a gatului si afecteaza aproape toate procesele metabolice ale corpului, inclusiv viteza batailor inimii sau rapiditatea de ardere a caloriilor. Atunci cand productia anormala de hormoni se instaleaza la acest nivel, metabolismul nu mai functioneaza corespunzator.
Tiroida, cea mai mare glanda endocrina a corpului omenesc, secreta doi hormoni triiodotironina (T3) si tiroxina (T4). Procesul este controlat de tirotropina, hormon produs de glanda hipofiza anterioara. Dereglarile de la nivel tiroidian sunt induse de mai multi factori, printre care se numara expunerea la radiatii, ereditatea, stresul, alimentatia dezechilibrata sau lipsa iodului in organism.
Exista doua categorii principale de boli tiroidiene cele care vizeaza productia de hormoni (prea mare sau prea mica) si cele care presupun cresterea si dezvoltarea de noduli. Statisticile medicale arata ca nodulii tiroidieni sunt foarte frecventi (aproape 50% din populatia de peste 50 de ani prezinta acest diagnostic), insa vestea buna este ca cei mai multi dintre acestia nu sunt cancerosi.
Cele doua boli tiroidiene asociate cu productia de hormoni, hipertiroidismul si hipotiroidismul, afecteaza glanda tiroida in moduri specifice, asadar au si manifestari clinice diferite.
Un prim aspect care le diferentiaza pe cele doua sunt cauzele. Cea mai frecventa cauza a hipotiroidismului este o boala autoimuna numita sindromul Hashimoto, caracterizat prin productia anormala de anticorpi in organism ce distrug celulele tiroidiene si le impiedica sa mai functioneze normal.
Pe de alta parte, cea mai comuna cauza a hipertiroidismului este boala Grave, ce se evidentiaza prin instalarea gusei si a ochilor cu aspect marit din pricina inflamatiei.
Diferentele marcante intre cele doua afectiuni tiroidiene se constata in randul simptomatologiei
Hipotiroidismul primar este una dintre cele mai frecvente afectiuni endocrinologice , cu o prevalenta globala in Marea Britanie de 2% la femei dar sub 0.1 % la barbati . evolutia duce in cursul vietii la 9% in cazul femeilor si 1% in cazul barbatilor.
Hipofunctia tiroidiana este , de obicei, primara , cauzata de afectiuni ale tiroidei dar poate aparea si secundara afectarii axei hipotalamo-bhipofizare ( reducerea efectului hormonului TSH ) .
In hipotiroidism, din pricina incetinirii metabolismului, rata cardiaca scade, tractul intestinal nu mai functioneaza intr-un ritm normal, iar organismul devine mai putin capabil sa genereze caldura. Ca urmare a acestor transformari, apar urmatoarele simptome
- pielea deshidratata, aspra;
- parul uscat, fragil;
- oboseala accentuata;
- tulburarile de memorie;
- constipatia;
- cresterea in greutate;
- fragilitatea unghiilor;
- crampele musculare;
- depresia;
- modificarea fluxului menstrual;
- edemul facial;
- pierderea firelor de par din sprancene;
- umflarea partii frontale a gatului (gusa);
-surditate;
-gusa;
- intoleranta la frig;
- artraglii;
-mialgii;
- depresie;
-psihoza;
-coma;
Tulburarile de greutate sunt definitorii pentru instalarea hipotiroidismului. Pacientii care vor sa se mentina in forma prin activitati fizice, pot constata ca sportul le aduce chiar kilograme in plus. De cele mai multe ori, insa, oboseala accentuata asociata acestei afectiuni conduce la adoptarea unui mod de viata sedentar, care afecteaza implicit si greutatea corpului.
In hipertiroidism, procesele metabolice se accelereaza, aparand urmatoarele manifestari clinice
- transpiratii excesive;
- bufeuri;
- tulburari de somn (insomnie);
- tulburari de gandire;
- dificultate de concentrare;
- probleme de memorie;
- rata cardiaca crescuta si palpitatii;
- modificari ale materiilor fecale;
- iritabilitate si anxietate;
- pierdere nejustificata in greutate;
- oboseala persistenta;
- tulburari menstruale;
- palpitatii;
-apnee;
slabiciune musculara;
-sete;
-varsaturi;
-diaree;
-oligomenoree;
-libido scazut;
-ginecomastie;
-onicoliza;
-gusa;
Slabitul survenit pe fondul hipertiroidismului nu este unul dezirabil, de vreme ce produce pierderea masei musculare si slabiciunea corporala generalizata.
Atat hipotiroidismul, cat si hipertiroidismul pot fi diagnosticate cu ajutorul testelor de evaluare a functionalitatii glandei tiroide, ce se realizeaza prin masurarea nivelului de hormoni tiroidieni din fluxul sanguin. Atunci cand medicul suspecteaza hipotiroidia, de obicei verifica nivelurile sanguine de TSH (hormonul stimulator tiroidian). Tiroxina, principalul hormon produs de glanda tiroida, poate fi evaluata pentru a confirma si a evalua gradul de hipotiroidism.
Pe de alta parte, un nivel ridicat de tiroxina asociat unui nivel scazut sau inexistent de TSH indica hipertiroidismul. Pentru a determina cauza afectiunii, medicul specialist poate efectua testul de incarcare cu iod radioactiv sau tomografia computerizata a tiroidei.
In cazul hipotiroidismului, cronicitatea bolii indica necesitatea urmarii tratamentului de specialitate pe toata durata vietii, pentru mentinerea in limite normale a hormonului stimulator tiroidian TSH si a tiroxinei. Acest lucru va controla manifestarea simptomelor pe termen lung. Tot in hipotiroidism se administreaza un tratament de substitutie hormonala atent dozat pentru a nu bulversa parametrii metabolici (acest lucru ar putea afecta grav functionalitatea sistemului cardiac).
Hipertiroidismul netratat poate conduce la deces, insa majoritatea pacientilor prezinta raspunsuri bune la tratament. Posibilitatile terapeutice in cazul glandei tiroide hiperactive sunt
- Tratamentul cu iod radioactiv. Urmareste redimensionarea glandei tiroide si disparitia simptomelor in maximum 6 luni. Desi eficacitatea sa este cea mai satisfacatoare, nu se recoamnda pacientilor mai tineri de 20 de ani, femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza.
- Medicamentele antitiroidiene de sinteza. Sunt recomandate persoanelor diagnosticate cu boala Graves, care au depasit varsta de 50 de ani.
- Interventia chirurgicala (tiroidectomia). Necesara pentru eliminarea unei portiuni din tiroida si necesara in foarte putine cazuri.