Colorantii alimentari sunt folositi in industria de profil de decenii intregi.
In prezent, produsele pe care oamenii le cumpara din supermarket contin cel putin un colorant alimentar, producatorii din intreaga lumea folosind anual circa 7 milioane de kilograme de coloranti sintetici, potrivit statisticilor Centrului pentru Stiinta in Interes Public (CSPI).
Pericolele pentru sanatate ale acestor substante raman un subiect aprins de dezbatere, cata vreme exista multi specialisti care scot la lumina o serie intreaga de riscuri, de la aparitia tulburarilor de comportament la copii, pana la declansarea cancerului mai tarziu in viata.
Multi coloranti naturali folositi in trecut in industria alimentara au fost interzisi de autoritati, din pricina toxicitatii lor despre care se discuta aprins in secolul XX. De atunci, companiile au inceput sa ii inlocuiasca treptat cu coloranti artificiali. Din pacate, acestia din urma vin cu propriul lor set de probleme.
O campanie vizuala realizata de editorii Special Education Degree, intitulata Colors to die for, evalueaza cele mai comune tipuri de coloranti alimentari, in raport cu afectiunile pe care le pot produce, tarile in care este interzisa utilizarea lor si alimentele in care se regasesc cel mai des.
Colorantul alimentar albastru aprins
Folosit deseori pentru fabricarea produselor de patiserie cu umpluturi din fructe de padure, a bomboanelor, cocktailurilor si iaurturilor aromate, colorantul alimentar albastru aprins poate provoca anomalii cromozomiale.
Din acest motiv, colorantul alimentar albastru a fost interzis in Franta, Finlanda, Anglia, Norvegia si, cel mai recent, in Suedia.
Colorantul alimentar albastru indigo
Colorantul alimentar albastru indigo poate creste riscul dezvoltarii tumorilor cerebrale, regasindu-se cel mai des in dulciuri, bauturi racoritoare, bauturi alcoolice (specialitati) si in hrana pentru animale. Acest colorant artificial a fost interzis, momentan, doar in Norvegia.
Colorantul alimentar rosu-oranj
In mod surprinzator, unii comercianti de portocale incearca sa pacaleasca ochiul cumparatorilor, injectand coaja acestor citrice cu un colorant rosu-oranj. Acesta imbunatateste aspectul fructelor, insa predispune totodata la tumori ale vezicii urinare. Din acest motiv, colorantul in cauza a fost deja interzis in Statele Unite ale Americii, in industria de procesare a alimentelor.
Colorantul alimentar verde-smarald
Interzis in multe comunitati europene economice, colorantul alimentar verde-smarald creste riscul de cancer al vezicii urinare si se regaseste cel mai frecvent in bauturi alcoolice si nonalcoolice, dulciuri, inghetata si cosmetice.
Colorantul alimentar rosu-caramiziu
Cel mai utilizat si consumat colorant alimentar artificial este rosul-caramiziu, care creste predispozitia la anomalii cromozomiale, hiperactivitate si ADHD sau dezvoltarea limfoamelor. Din pricina pericolelor pe care le ridica pentru sanatate, a fost interzis in industria de procesare a alimentelor din Statele Unite ale Americii.
Colorantul alimentar rosu-caramiziu se regaseste in produsele de patiserie, dulciuri, bauturi si conserve.
Colorantul alimentar rosu-eritrosina
Un alt colorant artificial intens folosit, rosul-eritrosina a fost si el asociat cu numeroase riscuri pentru sanatate efecte negative la nivel comportamental si neurochimical, anomalii cromozomiale si cresterea predispozitiei la dezvoltarea tumorilor tiroidiene.
Colorantul rosu-eritrosina se gaseste frecvent in produsele de patiserie, dulciuri, mezeluri si fructe. Administratia pentru Alimente si Medicamente a incercat sa interzica utilizarea acestui colorant artificial in SUA, fara niciun succes pana in prezent.
Colorantul alimentar galben-tartrazina
Desi nu a fost interzis momentan decat in Norvegia, colorantul alimentar galben-tartrazina a fost acuzat de numeroase potentiale pericole pentru sanatate. Cele mai importante sunt
- anomaliile cromozomiale;
- limfoamele;
- astmul;
- insomniile;
- comportamentul agresiv/violent;
- hiperactivitatea;
- tumorile tiroidiene;
- alergiile;
- efectele negative neurochimice si comportamentale;
Colorantul alimentar galben-tartrazina se regaseste in produsele de patiserie, dulciuri, conserve si bauturi.
Colorantul alimentar apus-de-soare
Interzis deja in Norvegia si Suedia, colorantul alimentar apus-de-soare are propriul set de riscuri pe care le ridica in urma consumului. Astfel, poate produce astm, urticarii, eczeme, hiperactivitate, anomalii cromozomiale, alergii si tumori tiroidiene.
Acest colorant alimentar este introdus frecvent in produsele de patiserie, mezeluri, conserve si produse cosmetice.
Cercetatorii Universitatii Southampton au descoperit ca sanatatea copiilor poate fi pusa in pericol de consumul alimentelor procesate cu coloranti alimentari care au in compozitie benzoat de sodiu. Aceste substante cresc hiperactivitatea in cazul copiilor cu varste cuprinse intre 3 si 9 ani.
Un alt studiu publicat in revista Science concluzioneaza ca minorii hiperactivi (cu cel mai inalt grad de hiperactivitate masurat printr-un test special), in a caror dieta au fost incluse numeroase produse alimentare procesare cu coloranti alimentari artificiali, au o capacitate mai scazuta de a-si aminti imagini.
In ciuda rezultatelor obtinute de cercetatori in aceasta privinta, Administratia de Alimente si Medicamente din SUA nu a reusit sa aduca pana in prezent dovezi certe care sa asocieze colorantii artificiali cu riscul crescut de ADHD la copii. Testele dedicate acestor concluzii se afla momentan in derulare.
Colorantii fabricati din surse naturale sunt o alternativa mai sanatoasa, provenind din morcovi, telina, spanac, dovleac, fructe de padure, varza rosie, turmeric, sofron sau ardei iute. Aproximativ 30% din alimentele produse la nivel national au in compozitie coloranti naturali, acestea fiind cu preponderenta produse organice.
Colorantii naturali nu ofera culori la fel de concentrate, pot modifica gustul alimentelor si sunt mai sensibili la caldura, astfel ca nuantele pot varia in functie de conditiile de pastrare.