Rectocolita ulcerohemoragica sau colita ulcerativa este o afectiune intestinala inflamatorie care cauzeaza inflamatii persistente la nivelul unei portiuni din tractul digestiv, soldate de cele mai multe ori cu episoade de diaree insotita de sange si mucus.
La fel ca boala Crohn, rectocolita ulcerohemoragica poate fi debilitanta, poate provoca complicatii grave si simptome care se dezvolta gradual odata cu trecerea timpului, fiind o boala cronica.
Colita ulcerativa afecteaza de obicei peretele intestinului gros si tesutul rectal. Spre deosebire de boala Crohn, rectocolita ulcerohemoragica apare pe fondul unei intinderi continue a colonului, si nu oriunde in tractul digestiv. In timp ce nu exista un tratament care sa vindece permanent afectiunea, sunt disponibile diverse terapii care ii reduc semnificativ semnele si simptomele.
Nu s-au putut stabili cauzele exacte ale colitei ulcerative, insa specialistii in medicina au ajuns la un consens, aceasta nu este produsa de stres, desi acesta din urma poate sa agraveze simptomele. In schimb, atentia expertilor se indreapta, mai nou, catre doua directii cu potential cauzator al bolii
- Sistemul imunitar. Unii oameni de stiinta cred ca persoanele care contacteaza anumite virusuri sau bacterii pot ajunge sa dezvolte rectocolita ulcerohemoragica. Tractul digestiv se inflameaza cand sistemul imunitar incearca sa lupte cu agentii patogeni si devine sensibil, iritabil si predispus sangerarilor. O alta explicatie data de partizanii acestei teorii este aceea ca organismul poate avea o reactie autoimuna de inflamare excesiva a colonului, chiar si in absenta unui microorganism.
- Ereditatea. Factorul genetic poate juca rol de cauza in privinta colitei ulcerative, intrucat susceptibilitatea in fata bolii creste atunci cand pacientul are o ruda apropiata cu acelasi diagnostic. In timp ce expertii medicali cred ca ereditatea poate contribui la declansarea afectiunii, exista si numerosi pacienti cu colita ulcerativa fara un istoric familial care sa cuprinda boala.
Manifestarile clinice ale rectocolitei ulcerohemoragice pot varia in functie de severitatea inflamatiei si de locul in care aceasta apare. Din aceste motive, medicii clasifica afectiunea in mai multe categorii stabilite in raport cu localizarea inflamatiei.
- Proctita ulceroasa. In aceasta forma de colita ulcerativa, inflamatia apare in cea mai apropiata zona a anusului (la nivelul rectului), de aceea sangerarile rectale pot fi simptomul-cheie in cele mai multe cazuri. Unii pacienti pot prezenta doar dureri rectale si o necesitate constanta de defecatie.
- Proctosigmoidita. In acest caz, inflamatiile apar la nivelul rectului si in capatul cel mai jos al colonului (cunoscut sub numele de colon sigmoid). Diareea sangvinolenta, crampele abdominale si dificultatile de defecatie sunt simptomele principale ale acestei forme de rectocolita ulcerohemoragica.
- Colita stanga. Aceasta colita ulcerativa prezinta inflamatii care se extind de la nivelul rectului, pana la colonul sigmoid si descendent, localizate in partea de sus a abdomenului. Semnele si simptomele sunt diareea cu sange, crampele abdominale, dureri in partea stanga a abdomenului si pierdere in greutate nejustificata.
- Pancolita. Aceasta forma de rectocolita ulcerohemoragica afecteaza intregul colon sau doar partea stanga a acestuia, cauzand episoade agresive de diaree sangvinolenta, dureri abdominale severe, crampe, oboseala si pierdere semnificativa in greutate.
- Colita fulminanta. Aceasta forma rara si cu potential letal de colita afecteaza intregul colon, cauzand dureri severe, diaree abundenta, deshidratare sau soc. Pacientii cu colita fulminanta prezinta un risc crescut de complicatii, inclusiv de ruptura a colonului sau de megacolon toxic, o conditie medicala prin care colonul se extinde rapid.
Cursul rectocolitei ulcerohemoragice variaza de la perioade de imbolnavire acuta, la episoade de remisie. De-a lungul timpului, severitatea bolii ramane aceeasi; majoritatea persoanelor cu forma cea mai usoara a colitei ulcerative (proctita ulceroasa) nu ajung sa dezvolte semne si simptome mai severe decat cele deja experimentate.
Controlul medical se impune odata cu instalarea unor schimbari semnificative in functionarea tractului intestinal sau cand apar simptome precum durerile abdominale, prezenta sangelui in fecale, episoade persistente de diaree care nu cedeaza dupa administrarea medicamentelor obisnuite sau febra inexplicabila care dureaza mai mult de 1-2 zile.
Diagnosticul rectocolitei ulcerohemoragice se realizeaza atat prin investigatii biologice, cat si prin analizarea modificarilor morfologice. Coprocultura este efectuata pentru identificarea potentialelor cauze infectioase, iar datele endoscopice sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului. Rectoscopia sugereaza diagnosticul, permitand evaluarea macroscopica a mucoasei.
Medicul poate decide si efectuarea unei biopsii din mucoasa prelevata de la nivelul rectului, care nu doar ca masoara nivelul inflamatiei, ci sugereaza si severitatea leziunilor produse de boala.
Tot in cadrul demersului de diagnosticare se pot inscrie examenul radiologic, ecografia transabdominala si sigmoidoscopia flexibila, care poate inlocui in unele cazuri colonoscopia totala.
Tratamentul pentru rectocolita ulcerohemoragica implica, in general, administrarea unui tratament medicamentos sau interventia chirurgicala, in functie de caz.
Medicamentele antiinflamatorii intestinale sunt primul pas in tratarea colitei ulcerative: mesalazina, balsalazida, olsalazina sau corticosteroizii. In mod frecvent, se prescriu si supresori ai sistemului imunitar, care reduc inflamatiile, insa tintesc mai degraba asupra inhibarii reactiilor autoimune ale organismului.
In functie de simptome sau complicatii, mai pot fi administrate si antibiotice, antidiareice, analgezice si suplimente cu fier.
In cazul in care schimbarile in modul de viata, terapia medicamentoasa si alte forme de tratament specifice nu functioneaza, se poate recomanda tratamentul chirurgical (rar, in caz de megacolon toxic, perforatie sau sangerare necontrolata terapeutic). Operatiile de acest tip sunt colectomia totala sau proctocolectomia.