Diabetul de tip 1 si diabetul de tip 2 sunt doua boli diferite, desi impartasesc aceeasi cauza nivelul ridicat al glicemiei in sange.
Astfel, incapacitatea organismului de a controla glucoza conduce la aparitia simptomelor ambelor tipuri de diabet.
Diferentele intre cele doua afectiuni sunt numeroase si semnificative, iar una dintre cele mai importante este ca diabetul de tip 1 are o rata a incidentei cu mult inferioara diabetului de tip 2.
Diabetul de tip 1 este o boala autoimuna, in care sistemul imunitar ataca celulele pancreatice care produc insulina. Cauzele exacte ale acestuia nu sunt cunoscute, insa de vina poate fi o combinatie de gene cu care pacientul se naste si actiunea unui factor de mediu care activeaza genele responsabile cu declansarea afectiunii.
Pe de alta parte, diabetul de tip 2 apare pe fondul mai multor factori. Bolnavii mostenesc o predispozitie genetica, insa factorii legati de stilul de viata (precum obezitatea si sedentarismul) sunt cei care cauzeaza propriu-zis boala. In primele faze ale diabetului de tip 2, organismul produce suficienta insulina, insa prezinta o rezistenta aparte la aceasta.
Un alt aspect care diferentiaza cele doua tipuri de diabet este acela ca diabetul de tip 1 este diagnosticat in copilarie, pe cand diabetul de tip 2 ajunge sa fie descoperit de regula dupa varsta de 40 de ani. In prezent, se constata o crestere a numarului de cazuri in care diabetul de tip 2 este diagnosticat la varste fragede, iar cel de tip 1 la adultii maturi.
Diabetul de tip 1 nu este asociat cu greutate corporala crescuta, pe cand diabetul de tip 2 este pus in legatura cu supraponderalitatea, respectiv obezitatea.
In cazul diabetului de tip 1, corpul nu mai produce insulina, ceea ce determina glucoza sa se acumuleze in fluxul sanguin, in loc sa fie distribuita catre celulele corpului (unde este transformata in energie). Simptomele diabetului de tip 1 includ setea greu de controlat, senzatia persistenta de foame, oboseala accentuata, afectarea nervilor si deteriorarea vaselor sanguine si a organelor interne. Aceleasi complicatii apar si la diabetul de tip 2.
Primele simptome ale diabetului de tip 1 apar cand nivelul glicemiei atinge cote foarte inalte. In acest punct, se declanseaza setea, apetitul crescut, urinarea frecventa, pierderea nejustificata in greutate, amortirea picioarelor si vederea incetosata. Nivelul ridicat de glicemie cauzeaza respiratie accelerata, piele uscata, respiratie cu miros dulceag si senzatie de greata.
Pe de alta parte, simptomele diabetului de tip 2 pot ramane inexistente ani la randul, boala afectand organismul in mod tacit. In general, primele semne clinice in acest caz sunt infectiile frecvente, oboseala accentuata, urinarea frecventa, setea, foamea persistenta, vederea incetosata, disfunctiile erectile la barbati, durerile si amortirea membrelor inferioare. Interesant de mentionat este ca simptomele diabetului de tip 2 nu se declanseaza brusc, precum cele ale diabetului de tip 1.
Episoadele de hipoglicemie (nivel scazut al glicemiei) sunt frecvente in cazul diabetului de tip 1, pe cand ele lipsesc in cazul diabetului de tip 2 (cu exceptia situatiilor in care pacientul primeste insulina pe cale injectabila sau urmeaza un tratament cu medicamente orale pentru tratarea diabetului).
Diabetul de tip 1 nu poate fi prevenit, pe cand diabetul de tip 2 se poate preveni printr-un mod de viata sanatos, mentinerea unei greutati corporale normale, urmarea unei diete echilibrate si respectarea unui program de miscare regulat.
Atat diabetul de tip 1 (numit si diabetul juvenil sau insulino-dependent), cat si diabetul de tip 2 sunt diagnosticate prin efectuarea unor teste de sange, pentru evaluarea nivelului de glicemie, al hemoglobinei A1C (masoara media indicelui glicemic a ultimelor luni) si a tolerantei la glucoza (masoara nivelul glicemiei dupa consumul unei bauturi dulci).
Cele doua tipuri de teste sunt foarte similare, evaluarea anticorpilor fiind concludenta in diferentierea diabetului de tip 1 de cel de tip 2. De asemenea, diabetul de tip 2 este asociat de medicul specialist cu factori precum obezitatea, istoricul familial, dar si cu simptomele si modul lor de manifestare.
Daca in privinta gestionarii diabetului pe termen lung, dieta si exercitiul fizic regulat sunt recomandate in ambele cazuri, exista o diferenta importanta in tratamentul celor doua tipuri de diabet. Pacientii cu diabet de tip 1 au nevoie intotdeauna de administrare de insulina si de monitorizare constanta a nivelului de glicemie cu ajutorul unui glucometru (de aproximativ 4 ori pe zi), pentru a afla cantitatea necesara de insulina.
In cazul diabetului de tip 2, tratamentul incepe cu un regim alimentar special, miscare regulata si administrarea de medicamente orale care stimuleaza cantitatea de insulina produsa de pancreas. Pacientii cu diabet de tip 2 trebuie sa isi monitorizeze si ei nivelul glicemiei, insa doar o data sau de doua ori pe zi. Daca de-a lungul timpului, pancreasul isi pierde in totalitate capacitatea de a secreta insulina, se recurge la suplimentarea acesteia pe cale injectabila.
Astfel, diabetul de tip 1 nu poate fi controlat fara injectarea de insulina, pe cand diabetul de tip 2 se poate tine cu succes sub control, cu ajutorul medicamentelor orale si stilului de viata sanatos.
Atat in cazul diabetului de tip 1, cat si in cazul diabetului de tip 2, prevenirea complicatiilor este vitala pentru fiecare pacient in parte. Cele mai frecvente complicatii sunt afectarea nervilor si a vaselor de sange diabeticii prezinta un risc de doua ori mai mare de a face un atac cardiac sau un accident vascular cerebral, comparativ cu persoanele care nu sufera de diabet.
Alte complicatii posibile, la fel de periculoase in ambele cazuri, sunt tulburarile vizuale, afectiunile renale, infectiile stabilite la nivelul membrelor inferioare, infectiile cutanate, atacul cerebral, hipertensiunea arteriala, declinul functiilor cognitive si nivelul ridicat de colesterol.