Dezlipirea posterioara de corp vitros este o schimbare aparuta la nivelul organelor de vaz, care nu conduce de obicei la pierderea vederii.
Aceasta problema a organelor de vaz este destul de comuna, multe persoane ajungand sa se confrunte cu ea intr-un anumit moment al vietii.
In ciuda faptului ca poate cauza simptome suparatoare, dezlipirea superioara de corp vitros nu este dureroasa si nu schimba modul in care functioneaza ochiul afectat.
Atunci cand o persoana priveste intr-o directie, lumina trece prin partea frontala a ochiului si este focalizata de lentila, catre retina. Aceasta din urma este un tesut delicat care acopera partea interioara a ochiului si transforma lumina in semnale electrice, care calatoresc prin nervul optic, catre creier. Aici semnalele sunt interpretate, astfel incat imaginea sa poata fi vizualizata.
Globul ocular este umplut de o substanta gelatinoasa, numita gel vitros. Lumina trece prin acesta, atunci cand este focalizata pe retina. Cand gelul vitros se desprinde de retina, se instaleaza dezlipirea posterioara de corp vitros.
Odata cu inaintarea in varsta, structurile organelor de vaz sufera diverse transformari, inclusiv la nivelul lichidului vitros, constituit in mare parte din apa si colagen, care ii confera o consistenta gelatinoasa. In a doua parte a vietii, corpul vitros devine din ce in ce mai lichid, deci mai putin capabil sa isi mentina forma obisnuita. Drept rezultat, incepe sa se deplaseze de la nivelul retinei, din spatele ochiului, catre centrul organului de vaz.
Asadar, dezlipirea posterioara de corp vitros este un fenomen natural petrecut la nivelul ochilor. Statisticile medicale arata ca peste 75% din populatia trecuta de 65 de ani dezvolta aceasta afectiune, insa nu este deloc neobisnuit ca aceasta sa se instaleze si la 40 sau 50 de ani.
Majoritatea populatiei va prezenta dezlipirea posterioara de corp vitros pana la varsta de 70 de ani, chiar si in conditiile in care nu a existat o afectiune oculara in trecut. Chiar si asa, schimbarile biochimice ale corpului vitros pot fi asociate si cu anumite boli de vedere.
Principalii factori de risc pentru dezlipirea posterioara de corp vitros sunt
- istoricul medical cu operatie de cataracta;
- diabetul;
- miopia;
- inflamatiile aparute in interiorul ochiului;
- sangerarile declansate intraocular;
Dezlipirea posterioara de corp vitros poate sa cauzeze simptome, precum puncte negre plutitoare in campul vizual, mici flash-uri de lumina sau efectul de panza de paianjen. Unii pacienti sesizeaza toate aceste trei simptome, pe cand altii observa una sau doua.
Mai important este ca simptomele mentionate pot anunta o afectiune a vederii mult mai grava, precum ruptura de retina, o problema ce necesita atentie medicala de urgenta. De asemenea, punctele negre aparute in campul vizual sau flashurile de lumina pot fi cauzate si de detasarea de retina, o afectiune oculara grava. Singura modalitate de a identifica in mod corect dezlipirea posterioara de corp vitros este efectuarea unui control medical la medicul oftalmolog sau la optometrist.
In cazul in care sesizati declansarea brusca a urmatoarelor simptomelor, consultati un specialist in urmatoarele 24 de ore
- aparitia din senin a punctelor negre plutitoare sau modificarea formei si a numarului acestora;
- flashuri de lumina sau schimbarea in intensitate a acestora;
- vedere incetosata;
- deplasarea unei cortine negre de sus in jos in campul vizual (ar putea anunta detasarea partiala a retinei);
Diagnosticul pentru dezlipirea posterioara de corp vitros se poate realiza prin examinarea partii din spate a ochiului, dupa dilatarea prealabila a pupilelor cu picaturi de ochi speciale. Acest proces induce cresterea sensibilitatii ochiului la lumina si provoaca vederea incetosata.
Medicul va analiza si starea in care se afla retina, pentru a elimina posibilitatea aparitiei de mici leziuni. Specialistul solicita pacientului sa priveasca in anumite directii, in timp ce supune ochiul mai multor tipuri de lumini.
Daca este stabilit diagnosticul de dezlipire posterioara de corp vitros, este putin probabila instalarea ulterioara a detasarii de retina.
In cazul in care dezlipirea posterioara de corp vitros s-a instalat fara alte probleme de retina asociate, nu se recomanda niciun tip de terapie. Corpul vitros continua sa imbatraneasca, iar punctele negre plutitoare devin mai putin observabile. Odata cu trecerea timpului, simptomele dezlipirii posterioare de corp vitros dispar in totalitate.
In cazul in care s-a instalat ruptura de retina, medicul va recomanda tratamentul cu laser, criopexia (terapia prin congelare) sau interventia chirurgicala de specialitate, utilizata in cazul detasarii de retina.
Unii medici oftalmologi ofera varianta tratamentelor cu laser pentru eliminarea punctelor negre plutitoare, desi aceasta practica nu este utilizata la scara larga. Anumite studii sustin ca acest tip de terapie ajuta la reducerea partiala a acestui simptom, in doar o treime din cazuri. Chiar daca dimensiunea punctelor negre plutitoare se diminueaza, vederea nu este imbunatatita pe termen lung. Asadar, complicatiile asociate cu operatia prin laser pot fi mai numeroase, decat beneficiile obtinute in urma acestui tip de tratament.
Exista, totodata, si o procedura numita vitrectomie, care indeparteaza corpul vitros de la jumatatea ochiului, pentru a reduce numarul de puncte negre plutitoare aparute in campul vizual. Aceasta varianta de tratament nu este luata in calcul de numerosi medici oftalmologi, din pricina riscurilor prea mari pe care le implica.
In cazul dezlipirii posterioare de corp vitros, pacientii nu primesc in general restrictii privind modul de viata, insa sunt avertizati asupra faptului ca anumite activitati pot creste intensitatea simptomelor. Printre acestea se numara
- exercitiile fizice foarte solicitante;
- practicarea sporturilor de contact (rugby, arte martiale, box etc.);
- practicarea sporturilor extreme (bungee jumping, de pilda);
- pozitiile inversate ale corpului (prin yoga, Pilates etc.);