Boala lui Hashimoto este o afectiune autoimuna care poate provoaca hipotiroidism ( tiroida subactiva ) .
Este o afectiune cronica , autoimuna, ce se caracterizeaza prin distrugerea celulelor tiroidiene , prin diferite procese autoimune ce sunt mediate de celule si anticorpi.
Glanda tiroida este o mica glanda in forma de fluture situata in zona anterioara si inferioara a gatului , sub piele, face parte din sistemul endocrin si elibereaza hormonii tiroidieni.
Sarcina principala a glandei tiroide este de a cintrola metabolismul , procesul prin care transforma alimentele consumate in energie.
In majoritatea cazurilor de tiroidita Hashimoto, glanda tiroida nu este capabila sa produca sufucienti hormoni tiroidieni ceea ce duce la o incetinire a procrsului metabolic cu aparitia unei serii de semne si simptome.
Boala lui Hashimoto este intalnita la 5 sin 100 de persoane, de 10 ori mai des intalnita in cazul femeilor iar diagnosticul alare in jurul varstei de 30-50 ani.
Sangele prelevat de la pacientii cu tiroidita Hashimoto releva de obicei un numar crescut de anticorpi care actioneaza impotriva unor proteine specifice tiroidei, inclusiv asupra tireoglobulinei. Limfocitele T, un tip de celule implicate in procesul inflamator, invadeaza glanda tiroida si cauzeaza inflamatii tacite si progresive la acest nivel, cu efect distructiv in timp.
In cele din urma, organismul pacientului inceteaza sa mai produca hormoni tiroidieni, ajungand sa sufere de hipotiroidie.
In timp ce cauzele exacte ale tiroiditei Hashimoto nu sunt cunoscute, exista mai multi factori despre care se crede ca ar juca un rol important in debutul bolii.
- Factorii genetici. Pacientii diagnosticati cu tiroidita Hashimoto au deseori si alti membri ai familiei cu aceeasi afectiune sau cu alte boli autoimune. Studiile arata ca genetica reprezinta 80% din probabilitatea de a dezvolta Hashimoto.
- Hormonii. Intrucat boala apare in medie de 7 ori mai des la femei, hormonii feminini joaca si ei un rol in declansarea afectiunii. In plus, unele femei sufera de tulburari tirodiene in primul an de la nasterea unui copil, iar circa 20% dintre acestea ajung sa sufere de tiroidita Hashimoto la mai multi ani dupa aceea.
- Excesul de iod. Cercetatorii sustin ca unele tipuri de medicamente si prea mult iod patruns in organism (element de care tiroida are nevoie pentru a produce hormoni) pot declansa bolile tiroidiene in randul persoanelor cu predispozitie in acest sens.
- Vaccinarea excesiva. Vaccinarea excesiva si asocierea mai multor tipuri de vaccinuri in acelasi timp sau intr-un interval scurt reprezinta un factor favorizant important.
Semnele si simptomele tiroiditei Hashimoto se aseamana cu cele ale hipotiroidismului si sunt de cele mai multe ori subtile. Ele nu sunt specifice (pot mima simptomele multor altor afectiuni posibile ale organismului) si pot fi confundate cu transformarile suportate de organism odata cu inaintarea in varsta.
Simptomele tiroiditei Hashimoto devin mai evidente pe masura ce boala se agraveaza si survin din rata metabolica incetinita. Acestea pot fi
- oboseala accentuata;
- depresie;
- crestere usoara in greutate;
- intoleranta la frig;
- somnolenta excesiva;
- par uscat si casant;
- constipatie;
- piele uscata;
- crampe musculare;
- nivel crescut al colesterolului;
- scaderea capacitatii de concentrare;
- dureri vagi;
- edem la nivelul membrelor inferioare;
- rigiditate a gatului (provocata de umflarea glandei tiroide);
- dificultate la inghitire;
- imposibilitatea obtinerii unei sarcini;
- ciclu menstrual neregulat;
- rata cardiaca scazuta;
-ochi si fata umflati;
- pierderi de memorie ;
- infertilitate;
- scaderea libidoului;
bradicardie- scaderea ritmului cardiac sub 60 batai/minut.
Pentru stabilirea unui diagnostic, medicul specialist trebuie sa evalueze simptomele observate de regula in hipotiroidism, apoi sa examineze cu atentie aspectul gatului si sa solicite informatii despre istoricul familial al pacientului.
Testele de sange sunt esentiale pentru diagnosticarea tiroiditei Hashimoto, intrucat ele sunt singurele care pot releva nivelul functionalitatii glandei tiroide. In primele faze ale bolii, nivelul hormonilor tiroidieni T3 si T4 poate fi inca in parametri normali.
In cazul hipotiroidismului cronic, acest nivel scade dramatic, in timp ce nivelul hormonului care stimuleaza activitatea glandei tiroide (secretat de glanda pituitara) creste. Iata de ce hiperactivitatea glandei pituitare este un indiciu pretios pentru stabilirea diagnosticului.
Testele de sange pot confirma sau infirma tiroidita Hashimoto si hipotiroidismul, insa nu determina si cauza care se ascunde in spatele afectiunii. Pentru a o determina, medicul asociaza istoricul medical al pacientului, screening-ul anticorpilor si starea de functionare a glandei tiroide.
Daca glanda pituitara sau hipotalamusul au o implicatie in declansarea bolii, se poate efectua si o tomografie cerebrala, pentru o viziune mai clara a sursei problemei medicale.
In cazul in care glanda tiroida este marita sau exista simptome de compresie esofagiana, se poate realiza si o ecografie pentru depistarea glandei tiroide, care ar putea obstructiona esofagul sau traheea.
Nu exista un tratament care sa obtina vindecarea tiroiditei Hashimoto, cu atat mai mult cu cat recidiva proceselor autoimune si a inflamatiilor nu poate fi prevazuta. In cazul celor mai multi pacienti, hipotiroidismul apare pe fondul proceselor inflamatorii provocate de tiroidita Hashimoto.
Medicatia de substitutie a hormonilor tiroidieni poate compensa subproductia hormonala a glandei tiroidei, furnizand organismului echivalentele hormonilor T3 si T4 secretati in mod normal de organism.
Inlocuirea hormonilor tiroidieni poate conduce la ameliorarea simptomelor cauzate de lipsa relativa sau absoluta a hormonilor T3 si T4. In lipsa acestui tip de tratament, exista sanse maxime ca glanda tiroida sa ajunga in imposibilitatea de a mentine o limita normala a hormonilor, determinand aparitia semnelor si simptomelor hipotiroidismului.
Femeile care doresc sa conceapa un copil si intampina dificultati in a obtine o sarcina din pricina tiroiditei Hashimoto, pot solicita o ingrijire obstretrica atenta si administrarea unui tratament de substitutie hormonala prescris de un medic endocrinolog. Inainte de conceptie si in timpul sarcinii, nivelul hormonilor tiroidieni trebuie sa fie monitorizat si optimizat in mod constant.
Terapiile alternative, cu rol atat in sustinerea functiei tiroidiene, cat si in reglarea sistemului imunitar, sunt de asemenea importante in controlul simptomelor tiroiditei Hashimoto. In timpul tratamentului, dieta urmata de pacienti trebuie sa contina cat mai multe alimente bogate in antioxidanti si acizi grasi esentiali, in special grasimi santoase Omega-3, care reduc amploarea inflamatiilor in organism.