Boala membrelor nelinistite este o afectiune in care o persoana isi misca membrele superioare si inferioare in mod repetat si involuntar in timpul somnului.
Aceste episoade de agitatie a membrelor intrerup somnul persoanei, ducand la insomnie si somnolenta in timpul zilei. Simptomatologia este considerata o boala cand insomnia si somnolenta diurna nu pot fi explicate prin alte afectiuni,ca sindromul picioarelor nelinistite.
S-a descoperit recent ca aceste miscari sunt legate adesea de probleme respiratorii subtile.
Cauza exacta a acestei boli nu este cunoscuta.
Boala membrelor nelinistite are multi factori in comun cu sindromul picioarelor nelinistite, ca factori de natura ereditara, anemia feripriva, probleme neurologice, insuficienta circulatorie a membrelor inferioare, boli renale si altele. Totusi aceste boli sunt considerate ca fiind asociate, maidegraba decat ca fiind provocate reciproc.
Persoanele cu boala membrelor nelinistite au tulburari de somn, dificultatea de a dormi mai mult timp (insomnie) sau somnolenta diurna din cauza intreruperii somnului. Aceste miscari apar de obicei la membrele inferioare si apar dupa un anumit tipar. Desi persoana nu este complet trezita de aceste miscari, ele interfereaza cu ciclurile normale de somn. Poate fi deranjat si colegul de pat.
Boala membrelor nelinistite se diagnosticheaza cu ajutorul anamnezei, care include adesea un istoric al somnului de la partenerul/partenera de viata si un examen obiectiv. Se poate monitoriza somnul pentru a detecta miscarile. Monitorizarea somnului poate identifica si alte afectiuni care pot fi cauza simptomelor, ca apneea de somn sau alte probleme respiratorii subtile.
Raman inca multe intrebari fara raspuns in legatura cu originea bolii periodice a membrelor nelinistite. Unii specialisti considera aceste miscari ca fiind normale.
Managementul simptomelor bolii periodice a membrelor nelinistite include:
-tratamentul la domiciliu:exercitiile de relaxare sau masajul
-tratamentul medicamentos: include agonistii dopaminergici ca ropinirolul sau pramipexolul, benzodiazepinele sau precursorii de dopamina numiti levodopa.
Aceste tratamente, unele dintre ele folosite si in tratamentul bolii Parkinson, sunt folosite numai atunci cand simptomele sunt frecvente si severe sau intrerup somnul in mod regulat.